1,356 matches
-
s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercând să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar am avut impresia că mi-a aruncat o privire, implorându-mă să-l ajut, să-l salvez, dar buldogul l-a ajuns, i-a sărit în gât și, după câteva zvârcoliri, spuma valurilor era roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o parte, amestecându-se printre ceilalți din asistență. „Haide“, zise el sfidător, „să Încercăm, atunci“. Madame Olcott mișcă brațul ca și cum ar fi dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-o cacofonie de disonanțe, tobele răpăiră dezordonat, dansatorii, care deja Începuseră să-și miște busturile Înainte și Înapoi, la dreapta și la stânga, se ridicaseră În picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știa că există. Consecință, noi am inventat un plan inexistent și Ei nu numai că l-au luat de bun, dar s-au și convins că sunt cuprinși În el de mult timp, sau și-au identificat fragmentele proiectelor lor dezordonate și confuze ca fiind momente ale Planului nostru, detaliat potrivit unei logici inconfundabile a analogiei, a aparenței, a presupunerii. Dar dacă, inventând un plan, ceilalți Îl realizează, e ca și cum Planul ar exista, ba mai mult, acum chiar există. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe linia de plutire, și aproape că l-am convins să se mute cu publicitatea la noi. Am dat lovitura. Nu vrea decât să vă întâlniți și să discutați câteva lucruri. Care-i problema? Jack rămase neclintit în spatele biroului lui dezordonat, dar surprinzător de eficient. N-avea nici un chef să se bage în așa ceva. Să concureze cu Citizen în materie de subiecte era un lucru. Chiar și lansarea unui ziar rival părea să facă parte din cruda realitate. Dacă Fran nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era greu să facă față și le compătimea din toată inima. Dar trebuiau să încerce să vadă cum era să fii un tată care-și crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am întors sufletul către modelele pe care le oferă imaginația primitivilor. E, desigur, un efect paradoxal al excesului de civilizație. Lumea nu mai caută emoții artistice, ci excitante drastice care zdrobesc nervii obosiți. Ritmurile absurde ale jazzului concordă cu ritmul dezordonat al vieții noastre de azi. Același vîrtej sălbatic le străbate pe amîndouă”. Evitînd, prudent, orice conotație antisemită, autorul urmează constatările lui E. Lovinescu referitoare la rolul semnificativ al evreilor în propagarea „atitudinilor anarhice”: „Trebuie să înregistrăm, însă, faptul brut, remarcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mulând-o pe talie cu o centură cu margini de bronz. Apoi mi-a poruncit: - Vino după mine! Cu greu țineam pasul cu el. Nu pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde se afla o masă de scris plină de cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie? De data aceea am decis să fac o excepție de la regula pe care am spus-o adineaori și i-am vorbit cu sinceritatea îmblânzită a curtezanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nepotrivirea ei și orice tăcere. — Bineînțeles că-l aștept și pe Kevin, se milostivi În cele din urmă Maja, cu același surâs convențional. Nu putea să facă altfel. Emma Încercă să-și regăsească stăpânirea de sine, aranjându-și părul - zburlit și dezordonat din pricina curentului din metrou și din cauza lipsei unei coafeze: nu mai pusese piciorul la coafor de mai bine de doi ani. Se grăbi să refuze invitația - pomană, făcută de soția onorabilului. — Mulțumim, dar sora lui vine să-l ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre, În coregrafia labirintică a traficului matinal, umerii largi ai polițistului Îi țineau de scut, de centru de gravitație. Buonocore era tuns periuță. Avea umerii largi și brațele puternice, cu bicepși sculptați În sală, pe care stofa hainei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nevoie de căldura unei familii adevărate ar ajunge să fie Încredințați sau adoptați de persoane care au ales să trăiască Într-o sexualitate egoistă, contrară ideii de procreare. Copiii sunt victimele unei astfel de lumi, ale unei societăți nepăsătoare și dezordonate, În al cărei orizont s-au estompat din ce În ce mai mult milostenia, solidaritatea, sentimentul familiei. Zero se Îndreptă spre scenă. Trecu pe lângă rânduri și rânduri de scaune. Exceptându-i pe suporterii plătiți, În sală nu erau mai mult de douăzeci de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai rămas. Dacă spun adevărul, Îi iau și singura lui șansă de a se ridica. Și oamenii aceștia mă vor crede? Vor face investigații În viața lui și Într-a mea, și nu le va plăcea, căci viața mea e dezordonată și fără șir. Dar dacă În cele din urmă, În ciuda tuturor, Îl condamnă, Îi vor lua și copiii. Am eu dreptul să fac asta? Copiii au nevoie de el. Ce fel de mamă aș fi dacă i-aș lua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ține mult la lucrurile astea. Și mama mea ține la ele. Din cei șase fii, sunt singurul care Încă nu s-a căpătuit. Emma se simți pe neașteptate deprimată. Își spusese Întotdeauna că dacă viața ei sentimentală era atât de dezordonată și fără căpătâi, era pentru că nimeni nu știuse s-o iubească pasional cu devotamentul, cu gelozia și cu infatuarea lui Antonio. Doar pentru el, ea avusese impresia că nu era una oarecare. Dar Antonio era foarte fericit și fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se ridică, Își scutură nisipul de pe coapse, de pe șolduri și de pe umeri, și se Întoarse să pună În geantă clama de plastic roșu cu care Își ținuse părul ridicat. Părul i se revărsă pe spate - Îl avea lung, ciufulit și dezordonat, de parcă Își pierduse pieptenele. Antonio Îl driblá pe Salvatore și rămase interzis. Fata era o apariție. Pierdu mingea, se Împiedică, căzu și primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă, cu șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor doctorand Dîrmină Mădălina-Violeta Obiectele nemulțumite A fost odată ca niciodată un băiețel pe care îl chema Andrei. Acesta era elev în clasa a doua și învață bine. Avea, însă un defect foarte mare: era dezordonat! Acesta deranja obiectele din casa lui. Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui Andrei nu-i pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta de viespe. Părul buclat și lung l-am prins într-un coc dezordonat, într-o parte. Mi-am conturat ochii cu tuș negru și buzele le-am îmbrăcat cu o nuanță subtilă de roz. Pantofii, desigur, cu toc foarte înalt, deoarece sunt scundă și urăsc asta, erau negri. Am luat un taxi și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mă întorc, îmi era frică să dau ochii cu el. Știam că era Shen, îi simțeam prezența și asta mă făcea neliniștită. Văzând că nu răspund, a venit în fața mea. Avea cearcăne la ochi, aceștia fiind obosiți, părul era dezordonat, iar asta îl făcea și mai atractiv decât era deja, fir-ar... Ce s-a întâmplat aseară a fost un nefericit accident și... Am spus deja, ”nu se va mai repeta!” L-am întrerupt crezând sau poate sperând să fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin de cenușă, de parcă tocmai și-ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe câini în acel joc de noroc la Carchemish. O jucase și o pierduse și pe Ruti și acum venise un negustor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și m-am cutremurat când m-am gândit la petele de pe șorț. Haina mea chiar și de sărbătoare cum era părea modestă și cenușie în comparație cu veșmântul de pânză subțire și strălucitoare pe care el îl purta acasă. Părul îmi era dezordonat și neacoperit. Aveam picioarele murdare. Se auzea zgomotul unei respirații, dar nu știam dacă era a lui sau a mea. Până la urmă nu m-am mai putut abține și am ridicat ochii înspre el. Era cu o palmă mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru gustul lui Iacob. Nu-i plăcea să se vorbească despre fiica lui așa nerușinat, chiar dacă îi era oarecum greu să-și dea seama cum arăta exact fiica lui. Tot ce își putea aminti era o imagine cu părul ei, dezordonat și sălbatic, când alerga după Iosif. Dar era o imagine foarte veche. - O să-i aștept pe fiii mei, a zis Iacob și i-a întors spatele regelui, de parcă stăpânul Salemului n-ar fi fost decât un cioban. L-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-numitul dans al Sfîntului Guy. Pe puntea pustie, cîteva plase de pescuit uitate, luate pur și simplu pe sus, străbătură piața și căzură peste mașina Algeco a Companiei L’Iroise, a cărei copertină era coborîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
necăjită... - A făcut bine... * * * Yvonne, pitulată Într-un ungher al scării, stătea complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
subiectul. Eu am plecat de la premisa că acel memo a fost întotdeauna acolo. Am plecat de la premisa că a fost greșeala mea. Neglijența mea. Și dacă nu a fost ? Era de notorietate la Carter Spink faptul că am cel mai dezordonat birou din firmă. Ar fi fost cât se poate de ușor să-mi fie strecurat acel memo printre hârtii. Să pară că s-a aflat acolo de săptămâni de zile. Am respirația din ce în ce mai precipitată, până când simt că mai am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă apăr. Nu am pus niciodată sub semnul întrebării faptul că nu mi-am amintit să fi văzut memoriul. Imediat, mă gândisem tot ce e mai rău despre mine ; presupusesem că e vina mea, fiindcă aveam un birou atât de dezordonat. Arnold mă cunoaște destul de bine. Poate că pe asta a și contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față roșie de alcoolic. Purta zi de zi același costum ca scăpat de la foc. Nu ținea să te cunoască, nu ținea să fie cunoscut de tine. Privirea lui albastră, abstractă, de bețiv nu se Îndrepta niciodată către cineva. Sub fruntea dezordonată, privirea lui se fixa pe zid, pe fereastră, pe cartea din care citea. Johnson al lui Macaulay și Hamlet al lui Shakespeare erau cele două opere pe care le‑am studiat cu el În semestrul acela. Bietul Johnson, În ciuda gâlcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]