1,524 matches
-
clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am publicat nimic. - Nu fi ridicol, bebé. Numai imbecilii publică, poeții scriu. I am recitat un catren mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clopoțelul. În felul acesta erau obligate să le părăsească printre cele din urmă. Pînă la jumătatea lunii, cînd se deschidea școala, n-aveam alta de făcut decît să mă învîrt prin sat. Informațiile curgeau gîrlă. Surîzînd ironic pe sub ochelari și dezvelind o dantură încă albă, doamna Tomulescu își exprima, ca pensionară, părerea în chip nestînjenit. „Fărocoastă o face acuma pe învățătorul, dar numai din milă i-am dat eu certificat de patru clase. Mai are, la profesionala din Oniceni, încă un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care nutrește
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Doctorul Billings semăna extraordinar de bine cu John Cleese. Avea vreo doi metri și era aproape chel. Picioarele i se terminau undeva în spatele urechilor, fundul îi stătea direct pe ceafă, iar pantalonii îi ajungeau doar până la jumătatea gambei unde fluturau, dezvelind vreo cincisprezece centimetri din șosetele albe pe care le purta. Arăta exact ca un nebun. Ulterior am aflat că era psihiatru. Ceea ce mi se părea absolut normal. Pe fundalul chicotelor lui Helen, doctorul m-a invitat înăuntru pentru „evaluare“. Chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ziua când m-am născut eram ceva mai scundă. în ultimii doi ani și jumătate am locuit în New York. înainte stăteam la Praga...“ — Unde e Praga? m-a întrebat John Joe. E în Tipperary? —Doooooamne! Clarence s-a strâmbat dezvelindu-și dinții și a clătinat din cap dezgustat. Auzi colo? „E în Tipperary?“ Cap sec ce ești! Toată lumea știe că Praga e în Sligo. îmi părea rău că-mi scăpase toată povestea aia cu locuitul la Praga. Și asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceea ce am auzit azi, în ședința de grup, despre tine, sper că nu te gândești să pleci vineri, mi-a zis el. — Sigur că nu, m-am silit să răspund. Nu voiam să-i dau satisfacție. —Bine, a zis el dezvelindu-și dinții. Mă bucur că n-a fost nevoie de un ordin judecătoresc ca să te facem să rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu-adevărat ciudat. Mi-era când rece, când cald, mă durea tot trupul, iar privirea îmi era încețoșată. Abia m-am târât pe scări, către apartament. Picioarele îmi erau aproape paralizate. Sus, Luke a deschis ușa larg, mi-a zâmbit dezvelindu-și toți dinții și-a zis: —Bună, iubito! Ai ajuns acasă! M-a băgat înăuntru și m-a anunțat: — Am comandat de mâncare. E pe drum. N-am știut dacă să-ți iau de ciocolată sau de căpșuni, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la închisoare. Dryer a ridicat din umeri, prefăcându-se că nu fusese decât un gând fugar, și a schimbat vorba. Cinci zile mai târziu, când Harry a revenit la atelier într-una din vizitele sale de după-amiază și Dryer a dezvelit primul dintre originalele sale semnate Alec Smith, negustorul de opere de artă, uimit, a fost obligat să admită că subestimase calitățile tânărului protejat. Dryer se reinventase ca dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Le-au trebuit zece ani, dacă-ți vine să crezi. Când a fost terminat monumentul, rămășițele lui Poe au fost exhumate, transportate până la capătul celălalt al orașului și îngropate într-un cimitir din Baltimore. În dimineața în care s-a dezvelit piatra, s-a organizat o ceremonie specială într-un loc care se cheamă Liceul de Fete din Vest. Formidabil nume, nu ți se pare? Liceul de Fete din Vest. Au fost invitați toți poeții americani importanți, dar Whittier, Longfellow și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stătuse botoasă până pe la șapte seara, trântind paharele de sticlă pe tabla tejghelei, greșind comanda, uitându-se pe urmă și mai urât când i se pare că verifici dacă ți-a măsurat corect doza: Vezi să nu te fur, zicea, dezvelindu-și o strungăreață rea. A înviat după ora șapte, când pe trotuarul stricat a tras mașina lui bărbatu-său sau ce-o fi, habar n-am dacă sunt luați cu cununie. Ăla și-a tras deci mașina pe trotuar, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu strângere de inimă la brațul lui bronzat care izbește mingea albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei favorit, din care citise și răscitise sute de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în același timp, mult mai subtil. ― Din păcate, reluă el pe un ton surprinzător de indiferent, sezonul florilor a trecut de mult, contesă. Și dezveli un tablou ceva mai mare, așezat pe șevalet. Cred că l-ați recunoscut deja pe prințul Manuc. ― Ah, deci așa arată! Dezamăgirea dărâmase nu numai vocea Toinettei, dar și multe alte arhitecturi interioare. ― Deocamdată nu arată în nici un fel, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
musafirilor așezați turcește pe lângă măsuță. Mirela se învârte în jurul mesei, adunând sticlele goale și golind scrumierele, și spune c-o să mai facă o cafea, că acum se luminează de ziuă. E trei dimineața abia, și uite copiii ăștia cum dorm dezveliți în fotoliul-pat, și Rafael că lasă-i așa, nu-i vezi c-au transpirat? Zăpușeala dracului, și, după ce cade puțin pe gânduri, că ai tu dreptate până la urmă, poți să te duci la muncă-n Austria, și la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
negre. Urme late și mari, ca râurile din America de Sud, care își unesc apele. Anna mi-a spus că e din pricina timpului. Timpul vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spunea totdeauna: „Îți țin pumnii”. Sora scotea seringa și acul dintr-o cutie specială și trăgea mai întâi în seringă novocaină. Asta era un fel de doctorie contra durerii. Pe urmă trebuia să mă culc pe burtă și să-mi dezvelesc fundul. Mă lovea de trei ori cu palma, zdravăn, și acul era deja înăuntru. După ce își făcea efectul novocaina, sora golea încet seringa. Uneori mă durea foarte tare, căci pumnii micuți ai Norei nu puteau birui un ac de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare, stilul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
secretele, să îi spun că este cea mai drăguță fată din clasă. Din baie vin nori de aburi parfumați, intru și îl văd lungit în cadă, trupul său tânăr este acoperit de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături bine și precis conturate, mă hotărăsc să nu îi spun nimic din ce aflasem deocamdată, de câte ori încerc să îl fac părtaș la îngrijorările mele în ceea ce o privește pe Noga, se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]