716 matches
-
său, apoi a murit o mătușă care era în grija sa. După pierderile suferite a început să fie preocupată de versuri și cântări de înmormântare, gen oarecum neglijat în lucrările de specialitate. Atunci a adunat versurile pe care le făcea diacul dintr-o localitate sau o femeie sau un bărbat cu har, versuri individualizate pentru omul care pleca din această lume. A făcut și un set de fotografii la diferite întâmplări triste din viața omului. A editat cartea intitulată "" Cântarea de pe
Valeria Peter Predescu () [Corola-website/Science/314775_a_316104]
-
În contextul în care, românii din Transilvania au fost considerați ca națiune „"tolerată"“ secole întregi, neavând dreptul la învățătură, primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică, singura organizație națională îngăduită poporului român. Astfel, „diecii” sau „grămăticii” învățau pe copii, rugăciunile, cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul. Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
al Maramureșului și Sătmarului înconjurat de 24 preoți slujitori. Din contribuția credincioșilor,prin grijă preotului paroh se întrețineau școlile confesionale care erau conduse de preotul paroh și cantorul bisericesc care era și invadator de unde și denumirea dată cantorului bisericesc de ‚’diac’’adică ‚’om cu știința de carte’’ sau chiar ‚’scriitor de nume’’luând parte la ședințele consiliilor parohiale scriind numele membrilor care în majoritate erau neștiutori de carte. Școală era clădita în imediata vecinătate a bisericii,edificiul ei azi nu mai
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
În acest context politic, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes însă. Odată dejucate planurile otomanilor și pedepsiți cei doi (au fost trași în țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș organizează o campanie surpriză la sud
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu tipărirea în 1582 în Orăștie a "Paliei de la Orăștie" - o traducere a primelor cărți ale Vechiului Testament - de Diaconul Șerban (fiu al Diaconului Coresi) și Marien Diacul. "Palia" a fost tradusă de Episcopul Mihail Tordasi "et al.", iar traducerea a fost verificată pentru corectitudine, folosindu-se traducerile Bibliei existente în limba maghiară. Totuși, întreaga Biblie a fost publicată în limba română abia la sfârșitul secolului al XVII
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
discuta despre evenimentele respective, Asociația Română de Istorie Socială a avut inițiativa excelentă de a organiza o vizită-tur la „locurile memoriei” grevei. Turul a început cu o întâlnire lungă la Muzeul Căilor Ferate Române, coorganizator al întâlnirii. Încă de la discursul introductiv, Cristina Diac, istoric care a făcut și continuă să facă o muncă de arhivă extraordinară, a căutat să disocieze greva atât de Partidul Comunist - „concluzia mea provizorie este că Partidul Comunist nu a avut nicio implicare în organizarea grevei” - cât și de
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
acoperă secera și ciocanul. Cu toate acestea, evenimente precum vizita pe urmele grevei din 1933 au potențialul să se politizeze într-o direcție de stânga sau măcar să deschidă cadrul pentru dezbatere. Deja o serie de istorici, precum Mihai Burcea, Cristina Diac, Ștefan Bosomitu și alții, fac o muncă excepțională de arhivă pentru scoaterea la lumină a istoriilor uitate sau ascunse - de la biografiile ilegaliștilor, la situația politico-economică din interbelic, până la luptele și dizidența internă în cadrul Partidului Comunist. Rămâne să intrăm în dialog
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciș-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăștie, Mănerău, Zlaști și altele au fost școli de dascăli, numeroși cnezi romani îndeplinind funcția de preoți și dieci. Din păcate nu cunoaștem cu exactitate vechimea acestor locașe de lumină. După Al Doilea Război Mondial, conform concepției vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluției din 1989, în Hunedoara, se produceau peste 3 mil. tone de
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile "Sfântul Gheorghe Vechi" și "Colțea", amândouă în București, care pregăteau dieci pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau în orașele țării, în mănăstiri și chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață să citească încă de la vârsta de cinci ani. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
și de slujbe) Mănăstirii Horodnic. Invazia tătarilor din ultimul sfert al secolului al XV-lea a dus la distrugerea bisericii. Ca urmare a acestui fapt, satul Horodnic și-a pierdut privilegiile, trecând în proprietatea mai multor boieri, cum ar fi diacul Vadici (1582). În anul 1597, domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a cumpărat satul și l-a dăruit Mănăstirii Sucevița. La sfârșitul secolului al XVI-lea se înalță aici o biserică parohială de lemn care a rezistat până la începutul secolului al
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
episcopul Hușilor (1617-1623), și prin care biserica este închinată Mănăstirii Sf. Sava din Iași, stavropighie a Patriarhiei Ierusalimului. Din acel act rezultă că edificiul ar fi fost ctitorit de un oarecare Enache Bătrânul. Un document din 1709 scris de Vasile Diacul de la Mănăstirea Zlodica se referă la donația unor vii din Cotnari. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Zlodica se afla pe proprietatea cămărașului Ștefan Bosie. Acesta a dăruit bisericii în 1753 o evanghelie, pe care se
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
credem, de episcopul Sinesie al Aradului care, în conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce se desprinde din “dealul lui Lazăr Dalcă”, cel care este înscris în conscripția comitatului Arad din 1743
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
de vest, prin intermediul unei prispe. Interiorul edificiului este compartimentat în pronaos, naos și altar. În zona naosului, spre altar, biserica are pe fiecare latură câte un apendice, tot din lemn. În aceste spații create se găsesc băncile cantorilor și a diacului. Pronaosul are un tavan drept, din scânduri în timp ce naosul este acoperit de o boltă seminirculară. Absida altarului este acoperită de o boltă formată din cinci calote sferice alăturate. Naosul și pronausul sunt demarcate, mai mult simbolic, de un perete ce
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
din aceeași perioadă sunt menționate și primele elemente ale unui învățământ profesional cum ar fi școlile de meserii care pregăteau "meșterii îmbrăcători în argint ai cărților și ai icoanelor de catapiteasmă" sau "școala de musică, de psaltichie, a cîte unui diac domnesc care învăța la șapte glasuri". Școala era văzută mai degrabă ca o pedeapsă, iar școlarii erau înmatriculați prin procedee mult diferite de cele moderne. După cum arată o cronică a vremii "se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
În absida altarului bisericii se află una din inscripțiile care consemnează numele zugravilor care au realizat pictura: “Acest sfânt altar l-au zugrăvit în zilele lui [...] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri[i] satului. Zugrav Radu Munteanu și Gheorghie” . În pronaos se află următoarea inscripție: „1780, au plătit această tindă de o au zugrăvit gazdele satului az pisan (am scris eu) Radu Munteanu zugravu
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Domnului, una mie șase sute zece. Principele Gabriel Scrisoarea serenisimului Domnului Principe LADISLAU LADO de SĂCAL scrisă, alcătuită și emisă în fața scaunului judiciar al Comitatului Turda, prezentată, publicată și proclamată în ziua de 3 martie 1610 și emisă de mine, Mihai - diacul Colosvary, notar jurat al aceluiași comitat." Arbore Genealogic - parțial și provizoriu, al descendenților lui Ladislau Lado de Zakal (Săcal)
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
nu poate fi confirmat. Știm doar că în secolul al XVII-lea o parte a lui i-a fost întărită lui Vlaico vătaf. Și tot în acel secol al XVII-lea proprietar al unei părți a Stăneștilor a fost Cerruiuca diac. Ar însemna aceasta că proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor n-au fost boieri cu ranguri mari Ia curtea domnească, ci doar reprezentanți ai i clasei mijlocii? într-un anumit sens, vătaful juca rolul de supraveghetor al argaților și feciorilor de la o
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
j parte a Stăneștilor, atunci stăpân al celeilalte părți putea fi > un boier, care își avea acolo curtea și la care era angajat acel 1 Vlaico ce figurează într-un document semnalat de regretatul 1 istoric român Alexandru I. Gonța. Diacul nu putea fi decât un simplu dascăl și dacă așa au stat lucrurile, atunci putem deduce că în secolul al XVII-lea Ia Stănești exista o biserică. Dar lucrurile pot fi privite și altfel. Cu sensul de logofăt, vătaful era
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
era un dregător la curtea domnească. El putea fi căpetenie de ostași, putea conduce un anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
a decedat la 14 decembrie 1594, fiind ingropată în bisericuța veche de la Pătrăuți de lângă Suceava). Născut aproximativ în jur de 1560, în Suceava, decedat la 19 ianuarie 1629, în Suceava, înmormântat la Dragomirna, este atestat în februarie 1587 ca ""Ilie diac"". Documentul în care apare prima dată este un act de danie a domnitorului Petru Șchiopu pentru ""Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava"" a seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac căzăcesc asupra Moldovei. Doi ani mai
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
pre pristol este ciboriu în care se țin sf taine și icóna sf. Gavril. Precum frontariul cu oltariu, biserica bărbaților cu cer cu tot zugrăvită, la care fruntar sunt doe uși, inaintea fruntariului o masă și sunt doe streni a diecilor, la biserica bărbaților sunt 4 ferești doe mai mari doe mai mici și doe scaune. Eră turnul este din biserica femeilor în sus zidit după ființa bisericei destul de înalt cu cruce de fer în vârf. În care turn se află
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie, și a fost hirotonit preot la
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
să fure au să mute la alt loc străin din biserica satului Șomtelec, acela să fie afurisit de cei 318 de sfinți părinți, care s-au adunat la săborul Nikii. Și să fie anaftemă și maranafta și oricare preot sau diac va sluji cu dânsa să se bucure în Domnul, care a înțelepțit și pe cel ce o au tipărit și pe cel ce au cumpărat, ca toți să aibă plată necuprinsă de minte omenească, întru împărăția cerului. Și s-au
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]