1,549 matches
-
sau jocul actoricesc. Dar nu e nici un film de neglijat. Sensul în care se duce scenariul este interesant și, în egală măsură, terifiant: o entitate de tip inteligență artificială, Ava, un soi de Adam al lui Frankenstein în variantă feminină, diafană și hiper-tehnologizată, e capabilă să își ia destinul în mâini, devenind, în final, nu doar autonomă, ci și psihologic manipulativă și letală. Mai exact, capabilă să te facă din vorbe și să te hăcuiască, la propriu, dacă asta îi dictează
Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/338396_a_339725]
-
Atlantic” mecanic adus “de-afară”, ceas cu ale cărui cifre și limbi fosforescente a vrăjit-o și a determinat-o pe viitoarea-i soție să-i flituiască pe toți pretendenții la mâna-i marmoreană, la toată alcătuirea-i gingașă, chiar diafană, de lungă și apetisantă libelulă)... și constată/decide că a sosit marea clipă a micului dejun! Lasă foarfecul și gândurile în vie și pleacă în pas ostenit, dar destul de vioi, la căruță și la măgar! Aici... mare surpriză mare: iepurele
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
desenează pe pământ și pe apă ce abia a mai rămâne din ce a fost sfânt?!”... Sigur că da! Nu?...Da, iată, o tanti oarecare scutură preșul pe geam. Strig: „De ce scuturi, doamnă? Chiar nu vezi câtă splendoare și cât diafan? Chiar nu vezi câtă elegie în alb? Și ce unică invazie de fluturi? Chiar nu vezi cest frumos gratis? Chiar îți scuturi gunoaiele pe așteptarea mea la pian?”... Mă opresc. Sunt tocmai la capătul rochiei fără sfârșit. Din inima de
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
2011 Toate Articolele Autorului Vine noaptea și usucă Lacrimile pe obraz Cine știe ce caducă Întâmplare fără haz Și uitând de soarta-mi tristă Mă petrec prin alte lumi Despre care mie nu-mi Spune nimeni că există Vin și îngerii apoi Diafani, mângâietori Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul de narcise Dacă numai mie mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-aș
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340751_a_342080]
-
mine ca și cum mi-aș înmuia degetele sufletului în călimara vieții și aș face iubirea să existe pe foaia clipelor. Am învățat să gust limpezimea unei lacrimi, candoarea unui surâs, eternitatea unei clipe. Am învățat să simt tremurul unei flori, atingerea diafană a fluturilor, frumusețea inimii... Și astfel Viața m-a învățat trăirea dragostei. Viața e atât de scurtă și fragilă, încât e trist să ne-o irosim prin ură, resentimente, regrete, invidie, răutate, mâhnire. Eu vreau să fiu o avocata a
VIAŢA M-A ÎNVĂŢAT TRĂIREA DRAGOSTEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340881_a_342210]
-
atinge c-o aripă, Răspuns nu-mi dăruiește! O floare mică, albă, În drum mi-a răsărit. O-ntreb acum degrabă, Ea știe negreșit! Și floarea mă privește, Curată e și dulce, Parfumu-și răspândește, Însă răspuns n-aduce! Un flutur diafan Mi s- oprit în palmă. Mă rog de el în van. Răspunde-o voce caldă: Tu cauți fericirea? Prea orb n-o s-o găsești! Azi nu îi simți privirea, Prea-ncrâncenat tu ești! Nu ai văzut-o-n vânt, În fluturi
RASPUNSURI de IONICA BAICU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340945_a_342274]
-
atolul de coral În el,o faună diversă. Ce vieți trăite,ce regal! Regal de liniște unică În mișcări lente,sidefii Mirifici pești ce se ridică Dansând în unde azurii. Ce roșu,galben,verde-i totul Ce alb intens,ce diafan Pe-atolul de corali din botul De stâncă gri,gri de ocean! Pisici de mare sau meduze Pești în banchize și delfini Moruni albaștri dând din buze Anghile,stropi de aer ,fini Sau cetacee-nșelătoare Alge diverse unduind Fante de
FEERIE SUBACVATICĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340977_a_342306]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA M-ai așteptat, știu bine, în fiecare seară Și-ai întrebat de mine pe fiecare stea, Ai întrebat și luna când norii o-nfășoară În văluri diafane, ca fulgii moi de nea. M-ai așteptat, știu bine, în nopțile de veghe Și-ai întrebat și vântul de mine, unde sunt, Ai întrebat și marea la câte mii de leghe M-a dus, pe ce limanuri de apă
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
Acasa > Cultural > Patrimoniu > BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Dintotdeauna, muzica noastră folclorică poartă pe elitrele ei ușoare și diafane bucuria unei exaltări responsabile de schimbările stării sufletului și pasiunii lui. Prin ea, ca printr-o fereastră curată, neperdeluită, cu mușcată în canat și chihlimbar fluid îmbelșugând lumina scursă pe sticlă, se vede larga zare a culturii noastre sătești, viața
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
În moschei și-n catedrale De păduri și de lumini Sufletul se înfioară De al frumuseții nimb. Steaua cerului coboară În izvoare de lumini. Valul mării se răsfață Sub al cerului senin. REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri diafane Precum o nimfă din ocean. Se-adapă din izvoare și cascade Și-n chipul ei vezi iriși și corali. Este stăpână-ntre regine Și flori de crini și pescăruși. Este mai mândră decât luna Pe cer de Balcic renăscând. Este
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
ți-a fost încredințată. Alungă durerea..nesiguranța ... teama. Ele sunt surorile vitrege, renegate, alungate din castelul stelar al vieții. Nu le permite să alunge de lângă tine focul veșnic al iubirii! Alunecă-ți ușor arcușul degetelor și absoarbe roua de pe obrazul diafan al femeii, renascută din focul păsării Phoenix. Mângâie pletele mătăsoase ale zânelor ce ți-au oferit muzicalitatea cerului și sărută dorul greu din melodia pasiunii! Pune-ți genunchiul in pământ precum cavalerii medievali.. preacinstește urma sfântă, menirea celor ce dau
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LEMNUL ÎNVIERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
să hălăduiască pe cărări necunoscute, încercând să inspire prospețime și frumusețe, căutând “cu ochiul minții, / poteci de floare peste munți”.... Încărcat de semnificații, asemenea unui pom care dă în rod, cuvântul, purtând amprenta misterului, uneori, răspândește în jur o lumină diafană, catifelată. Și iată cum: Se așterne bătrâna noapte, / Ca o cortină peste sat,/ Iar micile boabe de lumină,/ Apar pe cer în pas de dans. ( Noaptea). Versuri suave, îmbrăcate în aura seninului , aură ce protejează și păstrează copilăroasa fire. Cuvintele
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
din lemn. Totul părea să fie un mic colțișor de Rai în care privirea se desfăta cu frumusețile din jur, cu spațiile verzi amenajate cu grijă și deosebit de curate, iar plămânii se alimentau cu aer curat, cu gust și miros diafan de foioase și conifere. Spațiile de trecere dintre clădiri și gazon erau pavate cu piatră de formă hexagonală având culoarea asortată la brâul de jos al clădirilor. Am lăsat grupul să intre în casa principală și am pătruns în grădină
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
copil ceresc a zidit copil divin Lerui ler și linu-i lin. Și s-a răspândit în lume taina veștii celei bune taina vieții minunate a iertării de păcate. Floare ești - de rai - frumoasă - dintre sfinți, cea mai aleasă floare albă, diafană care vindeci orice rană... CRAINIC 1 : Timpu-i scurs dar nu pierdut să vedem cum s-a născut Domnul nostru minunat care ne-a eliberat: INTERPRET 1 : ( cântă un colind) Și-am zis Ler și flori de ger stelele sclipesc pe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
nea dintre stele doar o Stea dinspre Răsărit sclipește pe Mesia îl vestește. INTERPRET 3 : Și-am zis Lef și flori de dor după cel Mântuitor. PRIMA FATĂ : Bune meșter lutier fă-mi arcuș de menestrel. Dă-mi noian de diafan nelumesc și neprupesc pentru-acest Pruncuț ceresc. A DOUA FATĂ : Asta-ți cer și asta sper de la tine, Lerui, Ler să mă nasc și să trăiesc în înaltul pământesc pe-un crâmpei de curcubeu lângă bunul Dumnezeu. Lângă Cinul îngeresc al
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
Mărire, întru cei de sus, Iubire și-ntre oameni pe pământ pace și bunăvoire! Prin dumnezeiscul dar ieslea deveni altar, căci în ea s-a zămislit Mielul cel Neprihănit. CRAINIC 1 : Parcă văd ca-ntr-o icoană sub o lună diafană Nașterea fără păcat de Copil nevinovat Am să pot trăi și eu Nașterea lui Dumnezeu în această Noaptea sfântă când întreaga lume cântă : Și iubirea-i mai fierbinte dedicată Maicii Sfinte. Chiar și îngerii se-nchină proclamând-o drept Regină
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
Plângându-și armonia-n pumnii sorții Râvnesc la chinul dulce-al strălucirii Din ochi rotunzi, iviți din sânul ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Acasa > Poeme > Antologie > STEAUA CARE PIERE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am uitat numărul anilor clepsidră între rotiri și stingeri diafane către un alfa care nu mai e eu sunt omega ce-am rămas în prag aștept să vină seara mea frumoasă ca să scot stele din fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări și cumpene pe cer ce se topesc
STEAUA CARE PIERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342071_a_343400]
-
Și sări drept în brațele mele, ușoară, mlădioasă, ca un fulg. Era sigură că o voi prinde. Părea o minune a naturii. În rochia ei albastră, precum cerul de deasupra noastră, cu ochii ei sclipitori, cu respirația ușoară, cu mișcări diafane, Katy era o perfecțiune, o creație a lui Dumnezeu! Ne-am jurat să fim veșnic prieteni, să avem grijă unul de celălalt. Cât vom fi în misiune dar și când vom fi din nou împreună. Treceam peste coline, zburând parcă
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
în industrie”. Valentina Becart îl contrazice și ne demonstrează că știe cum se construiește, cu migală și talent, o poezie bună (chiar dacă nu genială), o poezie a cărei emoție artistică te transpune în lumea feerică a credinței în frumos, în diafan, în Demiurgul cuvintelor pastelate și sărutate de îngeri: Lasă-mi în suflet/ parfumul tău văratec/ și cerul aprins de-atâtea cuvinte.../ timpul își pune broboadă de seară/ cu fiecare liniște/ vânată/ și fereastră cu storurile trase.../ așteptarea mea/-e cântec
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
femei. Curge veacul, fluviu, peste noi, și râurile din stânci sub care dorm eroi. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în urechi gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat știți când și pe bune una gândeam și alta eram îndemnați a
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!”(Pr. Dimitrie Bejan
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
vezi, Ți se pare chiar bizar Măritată să te crezi, Nu mai zic de bani, halal! Cât ți-ar fi soțul de drag, Și cafteală și scandal, Toate de la ei se trag, Doar Lenuța, mândră-n sat, Cu ochi negri, diafani, Nu s-a plâns de-al ei bărbat Niciodat' în șapte ani, N-a avut vorbe, scandal, Că Ion, cum am dedus, Era soțul ideal Și chiar foarte bine pus, N-a sosit o noapte beat, Fără bani, și-apoi
NECAZURI FAMILIARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341913_a_343242]
-
să fii cu mine și ochii tăi să-i simt în ochii mei. Îți alintam tăcut cu degete de gânduri al tău contur de amforă romană și îți scriam pe trupul tău săruturi rânduri, poemele-mi pictate pe-o pânză diafană. Dar n-ai venit, frumoaso, lângă mine, nici nu mai știu în care colț de lume ești, eu te visez dar chipul nu ți-l știu prea bine și-n jurul tău eu țes o lume de povești. M-a
VISARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342519_a_343848]