6,301 matches
-
ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît orice altă metodă teoriile recente ale literaturii și, în aceeași măsură, lingvistica. Schema cercului tipologic, în noua și mult mai sever formalizata ei configurație (vezi diagrama de la finalul volumului), va constitui o bază pentru a face mai clare relațiile, corespondențele și contiguitățile motivate de structura narațiunii. 1. Intermedierea ca trăsătură generică a narațiunii Prin definiție arta narativă implică o poveste și un narator. (Scholes și Kellogg
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capăt se află un narator care aparține întru totul lumii personajelor (situația narativă la persoana întîi) și la celălalt capăt un narator a cărui lume este diferiră de aceea a personajelor (situația narativă auctorială). Aceste circumstanțe sînt prezentate schematic în diagrama privind cercul tipologic, de la sfîrșitul volumului. Acum putem conchide că, deși naratorul auctorial și cel la persoana întîi pot fi diferențiați în funcție de poziția lor față de lumea personajelor, aceștia nu pot fi diferențiați pornind de la relația lor cu aparatul transmiterii narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
elemente constitutive ale situațiilor narative, și anume narator personalizat narator nepersonalizat (mod) și narațiune la persoana întîi narațiune la persoana a treia (persoană). Este esențial pentru sistemul lui Doležel faptul că aceste două criterii de clasificare sînt folosite succesiv, potrivit diagramei lingvistice de tip arbore genealogic 135. Doležel acordă perspectivei doar o formă de atenție implicită. Pentru Leibfried, totuși, aceasta reprezintă cel mai însemnat criteriu de clasificare: el distinge "perspectiva internă", aceea a naratorului care ia parte la acțiune, și "perspectiva
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre narator și non-narator (reflector) nu reprezintă un criteriu valid pentru clasificarea tipurilor 138. Este astfel de înțeles că Leibfried se întreabă dacă situația narativă personală ar putea fi o simplă variantă a perspectivei la persoana întîi 139. După cum arată diagrama de la sfîrșitul volumului, situația narativă personală este tangențială formelor situației narative la persoana întîi din care eul narator s-a retras cu totul, însă nu și acelor forme ale narațiunii la persoana întîi caracterizate prin prezența unui narator personalizat. Aceste
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezentării medierii într-o narațiune. 3.1.4. Cercul tipologic După ce am demonstrat semnificația structurală a celor trei opoziții (persoană, perspectivă și mod) care stau la baza situațiilor narative, voi trece la ordonarea situațiilor narative, așa cum este aceasta ilustrată de diagrama cercului tipologic. După cum am afirmat deja, punctele corespunzătoare tipurilor ideale ale celor trei situații narative se află la unul dintre polii fiecăreia dintre cele trei axe ale cercului tipologic care reprezintă cele trei opoziții (vezi diagrama de la pagina 99). În comparație cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este aceasta ilustrată de diagrama cercului tipologic. După cum am afirmat deja, punctele corespunzătoare tipurilor ideale ale celor trei situații narative se află la unul dintre polii fiecăreia dintre cele trei axe ale cercului tipologic care reprezintă cele trei opoziții (vezi diagrama de la pagina 99). În comparație cu sistemele simple diadice sau monadice, aranjamentul tridaic al unui sistem implică un număr de avantaje precum cele care urmează: fiecare situație narativă este definită de trei elemente constitutive (persoana, perspectiva, modul). Conceptul este astfel, potrivit teoriei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
implică suspendarea și, în acest sens, rezolvarea opozițiilor care definesc celelalte situații narative. În situația narativă la persoana întîi, de pildă, contrastele de la nivelul modului și al perspectivei dintre situațiile narative auctorială și personală sînt suspendate; ordonarea situațiilor narative pe diagrama cercului tipologic face posibilă reprezentarea unui sistem al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează numărul nelimitat de variații ale tipurilor principale și modificările care sînt legate de fiecare dintre cele două tipuri învecinate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Celelalte două poziții încă nerealizate au, de asemenea, șansa de a deveni istoric "ocupate", avînd în vedere tendința de dezvoltare a unor forme narative noi157. Vom spune mai multe despre aceasta în descrierea detaliată a cercului tipologic din Capitolul 7. Diagrama cercului tipologic arată astfel o relație strînsă între sistemul situațiilor narative și istoria romanului sau a nuvelei. De pildă, dacă am trece toate romanele înregistrate în istoria romanului în locurile corespunzătoare de pe cercul tipologic în ordine cronologică, am descoperi că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încet, însă apoi după Joyce mai repede. După cum am menționat deja, această tendință continuă în evoluția mai recentă ilustrată de operele lui Beckett, de cele din Nouveau Roman și de scriitorii americani Barth, Pynchon, Vonnegut etc. Văzută în această lumină, diagrama cercului tipologic arată ca un program pentru structura romanului care se realizează treptat, după cît se pare, prin evoluția istorică a romanului. Fără mecanismul cognitiv al tipologiei și sistemul de relații dintre formele narative particulare pe care îl reflectă tipologia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se pare, prin evoluția istorică a romanului. Fără mecanismul cognitiv al tipologiei și sistemul de relații dintre formele narative particulare pe care îl reflectă tipologia, corespondența dintre sistemul general și forma istorică particulară abia dacă ar fi vizibilă. În sfîrșit, diagrama cercului tipologic oferă de asemenea o abordare a modificării teoriei normelor și deviației. Din cauza aranjării formelor de transmitere a unei povești pe cercul tipologic, o deviație de la un tip este întotdeauna în același timp și o apropiere de tipul altei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
evidentă existența unei corespondențe strînse între perspectiva internă și modul dominat de personajul-reflector, pe de o parte, și o corespondență între perspectiva externă și modul dominat de personajul-narator, pe de altă parte. Aceste relații și structurile lor sînt clarificate de diagrama cercului tipologic. Opoziția mod îmbrățișează următoarele două manifestări ale intermedierii, caracteristici generale ale narațiunii: intermedierea tematizată a narațiunii sau intermedierea ascunsă sau disimulată, care îi produce cititorului iluzia nemedierii. În timpul narațiunii are loc o pendulare constantă între acești doi poli
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care reprezintă cea mai mare parte a personajelor-reflector. În timp ce conceptele de personaj-reflector și personaj- narator cuprind formele persoanelor întîi și a treia, conceptul de "situație narativă personală" se aplică doar formelor de persoana a treia. Această distincție este marcată în diagrama cercului tipologic, în care formele persoanei întîi și a treia se găsesc atît în acea jumătate a cercului unde se află polul personajului-narator, cît și în cealaltă jumătate, unde se găsește polul personajului-reflector. Pe de altă parte, situația narativă personală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
direcție sau alta, pînă cînd finalmente cele trei elemente sînt unite, iar întregul cerc este astfel închis. (Goethe despre " Formele naturale ale literaturii", în Noten und Abhandunglen zu besserem Verständnis des west- östlichen Divans) Cercul tipologic descris sub forma unei diagrame la sfîrșitul volumului oferă un model abstract, construit pentru facilitarea înțelegerii fenomenului teoriei narative, care a fost descris în acest studiu. Mai precis, acesta ilustrează următoarele aspecte: 1. cele trei opoziții care formează baza constitutivă a situațiilor narative-persoană, perspectivă și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
treptat obține o formă concretă în evoluția istorică a romanului și a povestirilor scurte. Această descriere generală a funcției cercului tipologic trebuie încheiată cu un avertisment. Cercul tipologic este un model care poate fi reprezentat în totalitatea lui de o diagramă, fără nici o inconsistență. Opera individuală este aproape "recalcitrantă" în privința reprezentării ei în termenii diagramei sistemului și poate fi greu incorporată în sistem. Dinamica sistemului, deschiderea lui ca un continuum de forme narative, este o dimensiune care permite acest caracter recalcitrant
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Această descriere generală a funcției cercului tipologic trebuie încheiată cu un avertisment. Cercul tipologic este un model care poate fi reprezentat în totalitatea lui de o diagramă, fără nici o inconsistență. Opera individuală este aproape "recalcitrantă" în privința reprezentării ei în termenii diagramei sistemului și poate fi greu incorporată în sistem. Dinamica sistemului, deschiderea lui ca un continuum de forme narative, este o dimensiune care permite acest caracter recalcitrant. Oricum, caracterul recalcitrant al operei individuale este multidimensional. Determinarea poziției în care este desemnată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fi greu incorporată în sistem. Dinamica sistemului, deschiderea lui ca un continuum de forme narative, este o dimensiune care permite acest caracter recalcitrant. Oricum, caracterul recalcitrant al operei individuale este multidimensional. Determinarea poziției în care este desemnată munca individuală în diagrama circulară a sistemului este, prin urmare, tentantă, invitînd la corectare și revizie în decursul interpretării. Următoarea descriere a cercului tipologic, în care vom traversa cercul în ambele direcții, începînd de la situația narativă auctorială, va arata, de asemenea, modul în care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prin prezentarea personală a evenimentelor lumii interioare sau reflectarea evenimentelor lumii exterioare dinspre conștiința unui mediu personal sau a unui personaj-reflector care își asumă funcția de transmitere a personajului-narator auctorial. Aceste două fenomene apar unul lîngă altul sau succesiv în diagrama cercului tipologic, dar în opera individuală, de regulă, ele se suprapun sau apar ca și cum ar fi încapsulate unul în interiorul celuilalt. Voi examina mai îndeaproape cîteva aspecte ale acestor două fenomene. 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului Regizarea dialogului prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanesc. 7.2. De la situația narativă auctorială la cea la persoana întîi Toate narațiunile sînt la persoana întîi, indiferent dacă vorbitorul se prezintă sau nu. (J. Moffett și K.R. McElheny, Points of View: An Anthology of Short Stories) Dacă urmăm diagrama cercului tipologic de la situația narativă auctorială pînă la situația narativă la persoana întîi, trebuie să traversăm linia de demarcație ce separă narațiunea la persoana a treia de narațiunea la persoana întîi, în sensul general acceptat al acestor două concepte. Din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
înțepenit""538. Privit în acest sens, "Ping" este expresia unei reduceri atît în termeni de conținut, cît și formale, adică o regresiune din punct de vedere ontogenetic, precum și dintr-unul istorico-literar. Pentru ea nu se poate găsi nici un loc în diagrama cercului meu tipologic, decît dacă ar fi un punct aproape de centrul cercului unde se intersectează axele celor trei determinanți ai procesului narativ, adică persoană, perspectivă și mod. Textele narative care trebuie localizate aproape de acest punct zero al tipologiei noastre reflectă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în a căror situație narativă sînt combinate elemente de pe ambele părți ale graniței. Deoarece fiecare dintre cele trei situații narative este capabilă de modulare în ambele direcții, există nenumărate moduri în care poate fi realizat actul narării. Forma circulară a diagramei tipologice este o expresie schematică atît a continuității secvenței formelor narative, cît și a totalității sistemului teoretic. Continuum-ul de forme de pe cercul tipologic poate fi, de asemenea, înțeles ca un program teoretic ce cuprinde diversele posibilități de narațiune care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se situează în sectoare sau cadrane diferite, în timp ce formele individuale din cercul meu tipolgic cu alcătuire triadică pot fi întotdeauna plasate pe unul dintre continuum-urile care se întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan Culler, Structuralist Poetics. Structuralism, Lingusitics, and the Study of Literature, Ithaca, N.Y., 1978, 14-16. O
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
strukturalistischer Basis, München, 1974. 135 Doležel, "The Typology of the Narrator: Point of View in Fiction", în: To Honor Roman Jakobson, Den Haag, 1967, vol. 1, 541-552. În dezvoltarea ulterioară a tipologiei sale, Doležel folosește un model circular, pe lîngă diagrama lingvistică de tip arbore genealogic. Vezi îndeosebi "Introducerea" la cartea sa Narrative Modes in Czech Literature, Toronto 1973. 136 Vezi Erwin Leibfried, Kritische Wissenschaft vom Text. Manipulation, Reflexion, transparente Poetologie (1970), Stuttgart 21972. 137 Ibid., 243. 138 Ibid., 247. 139
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
depolarizarii) și de densitatea căilor transmembranare cu rezistență electrică scăzută: canale ionice și alte căi hidrofile ce permit trecerea ionilor. Viteza de propagare a impulsului variază mult în ansamblul miocardului și este cel mai bine descrisă de imaginea globală a diagramei spațiale a latenței (deplasarea frontului de depolarizare, de la declanșarea impulsului în nodulul sino-atrial; vezi 12.3.4). Se poate considera că viteza de conducere este în medie 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms întârziere interatrială), 0,01-1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]