2,549 matches
-
un text de mici dimensiuni în care el dezbate împreună cu Antonio Glarea faimoasa chestiune a predestinării și a libertății, a raportului dintre determinismul divin, preștiința lui Dumnezeu și îin)existența liberului arbitru. Argumentația nu este lipsită de însuflețire, este subtilă, dialectica impresionează, recunoaștem în ea forța intelectuală a lui Valla. Or, el nu face risipă de această înzestrare, cu excepția momentului când conchide asupra necesității de a renunța la întrebările fără răspunsuri omenește posibile, dat fiind că numai credința și încrederea cea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anume poate el să-și impună vrerea? în ce anume punct începe voința oamenilor? Etc. Valla refuză să mai continue discuția. El a definit regulile jocului la începutul conversației. O întrebare, un răspuns. El dovedește și însuflețire și talent și dialectică și iscusință retorică. Și-a arătat și și-a dovedit indiscutabila sa putere conceptuală. Dacă refuză o a doua întrebare, aceasta nu din cauza unei incapacități intelectuale. Confruntarea de idei încetează pentru că această problemă este fără soluție. Nici o nevoie să cauți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
creștin? Ea aduce în scenă trei interlocutori, pe Leonardo Bruni, omul Porticului, pe Antonio Beccaldi, filosof al Grădinii, și pe Niccolo Niccoli, gânditor al Paradisului creștin, care-și apără, pe rând, propria poziție? Nu mai contează economia internă a cărții dialectica ei proprie, soarta ei, parcursul ei retoric: pentru anumiți cititori răuvoitori, trebuie că Valla e epicurian, sub nasul fals al lui Beccaldi utilizat ca pseudonim... De-a lungul secolelor, această stratagemă intelectuală - necinstită - se construiește cu prețul unei uitări, al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca pe o cale de acces la ceea ce este esențial: o practică realmente, autentic creștină... 8. Caracterul cinstit al voluptății, și retur. La fel ca Dante care trece prin Infern și apoi prin Purgatoriu înainte de a ajunge în Paradis - o dialectică subtilă... -, Lorenzo Valla își începe periplul cu Leonardo Bruni, purtător al stindardului stoic. Pentru el, binele suveran rezidă în virtute - care e un scop în sine. E cunoscută opțiunea austeră a școlii filosofice; Valla nu aderă la ea, ascetismul eroic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contra idealismelor, el acționează asemeni calului troian în istoria filosofiei oficiale... Definind adevărul ca pe un moment într-o mișcare, atrăgând atenția asupra fluxului care durează vreme îndelungată și nu în apogeul orbitor al clipei, Montaigne inventează, în felul lui, dialectica modernă. în același timp, el numește un anume moment pentru folosința hedonistă a timpului, un îndemn la trăirea clipei și la umplerea ei cu densitate. S-a afirmat, în mod eronat, că timpul nu există la Montaigne: dimpotrivă, există, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Jacques Schlanger, Qu’est-ce qu’une vie bonne?, PUF. A se vedea și Actes du VIIIe congrès de l’Association Guillaume Budă, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști î!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul său, datele vieții, și dialectica, erori făcute în ce privește opera sa, fideist, filolog, fuga, și libertatea, și liberul arbitru, și plăcerea, polemist, prima formulare a creștinismului epicurian, și preștiința divină, și sinuciderea, și Vaticanul. IV. Filosofi clasici Cyrano de Bergerac, Descartes, Diderot, Garasse, Gassendi, Hume, Kant
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în cadru rural, caracterul ei nu e unul primitiv, fiind angrenat într-o dialectică a istoriei: satul lui Marin Preda e altceva decât satul lui Blaga, chiar dacă aparent e mai sărac metafizicește; de fapt, e plin de filozofie, dar de una a conștiinței individuale, diferențiată.) Punctul de vedere pe care încerc să-l precizez
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai puțin elementele superficiale și tranzitorii și ne confruntăm într-o perspectivă general umană. Dar nu încape îndoială că nu numai deosebirile, dar contradicțiile și chiar conflictele dintre generații sunt un fenomen firesc. Ar fi să ignorăm cea mai elementară dialectică a istoriei dacă nu l-am admite. În perioade stabile, diferențele și diferendele acestea se reduc în definitiv la destul de puțin dincolo de cele biologice: si jeunesse savait, si vieillesse pouvait. (Dictonul acesta e adevărat, dar nu sută la sută. Destui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca atare sunt evident diferite în Antichitate și în Evul Mediu, nu se poate spune că acesta din urmă nu i-ar fi fost propice, de vreme ce ea figurează printre cele trei care constituiau așa-numitul trivium al artelor liberale, împreună cu dialectica și gramatica. De altminteri, nesfârșitele controverse teologice și filosofice ale scolasticii, care aveau loc în special la Paris față de auditorii numeroase, presupuneau o artă consumată a argumentației orale. Nu mai puțin, de altfel, modul de argumentare era în fond sofistic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
umbră”: atunci le scade rău de tot creditul la generațiile tinere și se vorbește de ei ca de niște netrebnice rămășițe. Fenomenul acesta e destul de firesc. Ov. S. Crohmălniceanu a scris de curând în Luceafărul despre „sațietatea literară”. Există o dialectică firească și necesară, care dă receptării valorilor un caracter oarecum alternativ. E firesc că atunci când influența lui Rousseau devine dominantă, cea a lui Voltaire să scadă, iar el însuși să fie considerat ca o uscătură. La noi, de o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
poezie și mare proză: Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Blaga - Iorga, Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Matei Caragiale, E. Lovinescu. Dar cred că într-o societate civilizată, adică diferențiată, ieșită din starea de comunitate primitivă și intrată în dinamica și dialectica istorică, fenomenul normal este marea proză; absența acesteia nu e un semn bun. Poezia e o stare de excepție. E păcat dacă lipsește o vreme (cum s-a întâmplat în secolul al XVIII-lea în Franța), dar de apărut tot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de necazuri, de neplăceri: „Cine se joacă cu dracu’, dă și peste tat-său”; „Ce-și face omul singur nici dracu’ nu-i desface”.) „De Îndată ce faci Satanei concesiunea de-a discuta cu el, poți fi sigur că te bate În dialectică și te Înduplecă.” (L. Blaga) E greu să sprijini cu o bârnă castelul care e gata să se prăbușească. (După ce ai comis, de exemplu, o mare nedreptate, e greu s-o repari printr-o simplă scuză.) Nu se leagă câinele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit - fostul mort, care a fost chemat la viață - urmează acum să moară la cele lumești. «Sub aceste două determinări, și nu sub vreo alta, trebuie să fie trăită viața creștină.» Iată, Întreagă, dialectica lui mors et vita; Întâi te viază, apoi te omoară: ca să fii cu adevărat viu. A, dacă asta-i viața, viața nu e ușoară, e un fel de moarte”. Cui Îi plac trandafirii Îndură Înțepăturile ghimpilor. (Cel care este dedicat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acestora de a aborda probleme facile, evitându-le, În schimb, pe acelea care, prin natura lor, nu pot fi Înțelese În termeni comuni și care nu pot fi comunicate pe Înțelesul tuturor (cum sunt, de exemplu, cele despre moarte, neant, dialectică sau eshatologie). Răspunsul filosofului dezavuează, evident, claritatea (sau subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiu de partea lor, încadrându-i cel puțin printre elementele anarhice ale ideologiei mele. Limbajul acelor plete, chiar dacă o făcea în mod inefabil, exprima „chestiuni”1 de Stânga. Cel puțin legate de Noua Stângă, născută în interiorul universului burghez (într-o dialectică poate artificial creată de acea Minte ce reglează, dincolo de conștiința Puterilor particulare și istorice, destinul Burgheziei). A venit anul 1968. Pletoșii au fost absorbiți de Mișcarea Studențească; au fluturat steagurile roșii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-a întemeiat milenara civilizație țărănească -, s-a simțit că orice speranță de Revoluție muncitorească se estompa. Iată de ce s-a invocat atât de mult numele Revoluției. Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Chișinău, 1947; Pe Valea Socilor, Chișinău, 1947; Scrieri, Chișinău, 1966; Povestiri. Teatru. Publicistică, Chișinău, 1975. Repere bibliografice: H. Corbu, Interpretări, Chișinău, 1970, 105-209; V. Coroban, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 5-10; Ctitori de lumină, Chișinău, 1986, 5-20; Eliza Botezatu, Poezia și dialectica vieții, Chișinău, 1988, 80-98; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 163. N.Bl.
ADAM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285173_a_286502]
-
ea referindu-se la Partidul social-democrat, „nu reușește să vadă că adevăratul subiect căruia Îi revine rolul de conducător este tocmai conștiința colectivă a clasei muncitoare, care Își cere insistent dreptul de a face greșeli și de a Învăța singură dialectica istorică. În sfârșit, trebuie să recunoaștem deschis față de noi Înșine că erorile făcute de o mișcare muncitorească cu adevărat revoluționară sunt infinit mai utile și mai rodnice din punct de vedere istoric decât infailibilitatea celui mai bun dintre toate «comitetele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
datată într-o oarecare măsură și atinsă de „optimismul istoric” și de „monumentalismul” epocii. Analizele au în vedere cărți ale unor autori de prim rang, precum Lev Tolstoi, Maxim Gorki, Heinrich Mann, John Galsworthy, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. Studiile din Dialectică și estetică iau în discuție „impuritatea” artei, temă predilectă a preocupărilor estetice viitoare - aici doar intuiție -, în măsura în care joncțiunea esteticului cu eticul, cu filosofia îi apărea autorului ca incitantă și verificabilă prin sublim. „Monumentalistului” din cartea de debut, exuberant și oarecum
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
și estetică] reprezintă o contribuție adesea personală, totdeauna sobră și judicioasă într-un domeniu deosebit de dificil, al confluenței artei cu filosofia. PAUL GEORGESCU SCRIERI: Romanul monumental și secolul XX, București, 1963; Thomas Mann, București, 1965; Dostoievski. „Tragedia subteranei”, București, 1968; Dialectica și estetica, București, 1971; Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad, București, 1972; Teorie și metodă în științele sociale (în colaborare), București, 1972; Dicționar de estetică generală (în colaborare), București, 1972; Estetica filosofică și științele artei, București, 1972; Un univers într-o carte
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major al imaginarului prin referința la textele performante (Tudor Arghezi, Laurențiu Fulga), reconstituirea orizontului vast al imaginarului în propria lui dialectică (Zaharia Stancu). Cu un instrumentar critic mai complex, I. a elaborat, în Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul (1981), cea dintâi exegeză de dimensiuni mai ample a prozei argheziene. Aici sunt puse în evidență individualitatea fiecărei lucrări, dar și imaginea caleidoscopică
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]