7,137 matches
-
desigur, din ospățul pe care-l pune la cale cu securistul ăla infect. Ea nu duce lipsă, ceea ce nu înseamnă însă că ar avea atît cît i-ar trebui, mă rog, pînă la urmă-i bine că-l are pe Diavol lîngă ea s-o liniștească, să-i spună că n-are rost să se zbuciume. E sănătoasă, are copiii sănătoși și ce să pună pe masă și, revenind la gînduri mai bune, Brîndușa ajunge la concluzia că bărbatu-său și
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
zbuciume. E sănătoasă, are copiii sănătoși și ce să pună pe masă și, revenind la gînduri mai bune, Brîndușa ajunge la concluzia că bărbatu-său și securistul ăla infect se merită unul pe altul.[...] De doi ani și ceva însă, Diavolul trebuie s-o știe și pe asta, Brîndușa s-a mai ușurat. I-a venit și ei rîndul să poată întîrzia și să lipsească de-acasă ca să-și facă de cap, dacă copiii au mai crescut și poate avea încredere
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
rutină îngrețoșată, interesată, și tocmai că acest compromis ar fi ucis-o, dacă nu l-ar fi compensat cu alte compromisuri. Confesiunile Brîndușei se înfierbîntau atingînd temperatura sincerității depline, care de bună seamă că o alina. Avea destule de spus Diavolului, cum ar fi bunăoară că el este unul din cei o sută și ceva de aleși aproape la întîmplare, meniți să atenueze compromisul căsniciei. Unul din mai bine de o sută, însă după toate semnele și ea își dorește asta
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
care, după ce s-a întîmplat să-l vadă, ei i s-a făcut so pună să se intereseze de el și astfel a ajuns Lențica să-l întrebe pe Miron, cînd a apărut iarăși în Mohaci, și Miron că cine, Diavolul? ți-e dor de el, dadă Lențică? Auzi cum îi zicea, Diavolul, sau îngerîngeraș, cum și-l amintește Lențica, plămădit și încropit parcă din vorba aia cu care își tot împăna poveștile, cum că femeia l-a încălecat pe dracu
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
făcut so pună să se intereseze de el și astfel a ajuns Lențica să-l întrebe pe Miron, cînd a apărut iarăși în Mohaci, și Miron că cine, Diavolul? ți-e dor de el, dadă Lențică? Auzi cum îi zicea, Diavolul, sau îngerîngeraș, cum și-l amintește Lențica, plămădit și încropit parcă din vorba aia cu care își tot împăna poveștile, cum că femeia l-a încălecat pe dracu’ și dracu’ a-ncălecat lumea și pămîntu’... Cînd se nimerise la maică-sa
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă devenea duhul putred al unui diavol care dădea ochii peste cap sastisit, dezgustat, îngrețoșat, fiindu-i prea de ajuns ce a văzut. În loc să se uite-n pămînt, se uitase la ea. Căscase gura la ea. El era o curviștină pentru care ea, ca și un bărbat
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Ierusalimul, făcuse excursii pe banii lui Laurian, parcă doar pentru a afla că nicăieri nu-i mai pe sufletul ei ca-n drumurile noaptea prin tîrgul copilăriei. În unele nopți se grăbea. Scăpa ca din pușcă din școală, din brațele Diavolului și din mădularul lui de foc, încărcată de ostilitate tăcută, gata să explodeze. Atunci îl folosea înnegurată de mustrări de conștiință. Nici vorbă că i-ar fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea ierta că- i privează pe
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Nici vorbă că i-ar fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea ierta că- i privează pe copii de prezența și ajutorul ei, de care se puteau lipsi altminteri. Îi era de ajuns o jumătate de oră cu Diavolul, în care vedea chiar diavolul în carne și oase, viciul pe cale s-o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea ierta că- i privează pe copii de prezența și ajutorul ei, de care se puteau lipsi altminteri. Îi era de ajuns o jumătate de oră cu Diavolul, în care vedea chiar diavolul în carne și oase, viciul pe cale s-o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din drumul cu mașina aluneca direct
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
din mers, jocul acesta al maturizării timpurii, necesarul compromis intrat în legea firii, în timp ce erau ținuți la curent cu toate mișcările mamei lor și li se spunea tot, mai puțin lucrul cel mai important pentru care mama îl tîra pe Diavol după ea. Nu neapărat pentru că li s-ar fi impus o interdicție pentru acum ne-o tragem, ne futem și așa mai departe, ci pentru că la o adică asta se subînțelegea, iar ei îi înțelegeau nevoile de felul ăsta, la
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
să pară că nu știe. Toate acele conveniențe îi făcuseră să-și piardă inocența înainte de a și-o împlini în zilele și nopțile cînd înțelegeau că trebuie să stea singuri acasă, căci mama lor își făcea meandrele cu iubitul ei Diavolul, căruia de cîteva luni îi spuneau Robert, tot așa cum altădată diavolul purtase multe alte nume reținute și însușite de la mama și numaidecît uitate, ca și cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuite cu altele. De cînd se știu diavolul și-
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
-și piardă inocența înainte de a și-o împlini în zilele și nopțile cînd înțelegeau că trebuie să stea singuri acasă, căci mama lor își făcea meandrele cu iubitul ei Diavolul, căruia de cîteva luni îi spuneau Robert, tot așa cum altădată diavolul purtase multe alte nume reținute și însușite de la mama și numaidecît uitate, ca și cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuite cu altele. De cînd se știu diavolul și-a avut rostul și locul lui important în familie, făcînd ca
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
ei Diavolul, căruia de cîteva luni îi spuneau Robert, tot așa cum altădată diavolul purtase multe alte nume reținute și însușite de la mama și numaidecît uitate, ca și cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuite cu altele. De cînd se știu diavolul și-a avut rostul și locul lui important în familie, făcînd ca prin mîna bună a mamei lor să le vină distracțiile, jocurile pe calculator, bicicleta, rotilele, telemobilele cu cameră video, mesele la McDonald’s, excursiile și vacanțele în Grecia
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
se ducă la el să-l liniștească, să-l pupe, să-l mîngîie, să-l iubească, e și el al lor... Și el și mai cine? Zbuciumată cum era, armonia familiei lor își trăgea vlaga din aplecarea mamei lor spre diavol, oh, te iubesc te iubesc te iubesc... Cît de des i-ar fi spus-o, tot nu-i era de ajuns, iar datoria Diavolului era să țină aproape, floricică, ți-am spus doar că și io, presimțind pasămite că asta
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
mai cine? Zbuciumată cum era, armonia familiei lor își trăgea vlaga din aplecarea mamei lor spre diavol, oh, te iubesc te iubesc te iubesc... Cît de des i-ar fi spus-o, tot nu-i era de ajuns, iar datoria Diavolului era să țină aproape, floricică, ți-am spus doar că și io, presimțind pasămite că asta ar fi o cale să-și crească șansele de supraviețuire pentru următorii douăzeci de ani în slujba oferită de ea. Crezuse, i se păruse
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
în anul morții, după felul cum sendura să calce în gura lăcomiei: ce nu cheltuise vreodată cu alții și n-ar fi cheltuit nici în visele cele mai generoase cu mama și surorile ei, risipise tot într-o veselie cu Diavolul ei decrepit și priapic, luat de val, simțindu-se tot mai în largul lui în postura de gigolo în mizerie. (fragment din romanul Cronicile genocidului, în curs de apariție la Editura Cartea Românească.)
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
pildă, să descoperi într-o pernă o momâie cu aspect de rădăcină de mandragoră, care „nu s-a format la întâmplare. A luat forma gândurilor cuiva. A creat-o cineva, poate fără să știe”. Se șoptește, evident, despre versatilitatea operei diavolului. Întreg romanul, nerecomandabil celor slabi de înger, desfășoară, în afară de partiturile „canonice” ale sincopatei navete trezie-somnie, și un carusel populat de figuri redevabile horror-ului. Nu este vorba, desigur, de efecte hollywodiene inspirate de un Stephen King, să zicem, uneori cu
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
un alt interviu recent, Max Gallo, istoricul și romancierul francez binecunoscut, citează o vorbă a unui călugăr de pe vremuri de la abația Saint-Denis: „Nu mor și nu merg în iad decât cei de care nu ne aducem aminte. Uitarea e viclenia diavolului”. „Viața veșnică, adaugă Gallo, există numai în măsura în care oamenii își transmit unii altora memoria celor dispăruți.” Nu putem să nu constatăm câți dintre marii noștri scriitori de ieri sau de azi vor fi luând drumul iadului din cauza uitării noastre. Unii, chiar
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
proaspăt, păsările cântau în înaltul cerului, iar iepurii alergau peste câmpuri: în locurile umbrite ale canalelor de irigație și căilor de apă, maldăre de zăpadă răsfrângeau razele soarelui, înțepându-ț i ochii. Am săgetat cu privirea fe- țele albastre ale diavolilor și mi-am dat subit seama că seamănă cu niște personaje frumos boite și bogat sulemenite de pe o scenă - atât doar că nicio culoare de pe lumea asta n-o să poată vreodată zugrăvi fețele acelea albastre, atât de nobile și atât
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
se întîmple. Fără false pudori, dar și fără exhibiționism, e recuperată din mers individualitatea intimă a protagoniștilor, cu micile secrete murdare ale sexualității: aflăm, astfel, că Vasile, fratele Irinei, a fost „fetiță” la orfelinat, că Irina a cunoscut „păcatul cu diavolul” (malahia) și incidental felația sau pulsiunile lesbiene, că, la fel ca „tatăl” ei spiritual, părintele Corogeanu, a rezistat ispitei cărnii etc. Scena spovedaniei fetei după Îndreptarul de la Tanacu este excelent relatată, cu deliberări interioare și rememorări naive (obsesia amenințării homosexuale
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
încet-încet, se va duce vestea despre vindecarea Irinei și Mănăstirea Sfînta Treime va deveni un loc de pelerinaj și de sfințenie, invidiat de mulți. Credința îi dădea aripi. Făcuse dintr-o fată amărîtă, de la casa de copii, ispitită de mulți diavoli și gata să părăsească țara și Biserica strămoșească, o ființă dăruită lui Hristos, sora Irina! Cîștigase un suflet pentru ortodoxie și pentru țara asta, așa cum spunea părintele Iustin. Se gîndi că bătrînul duhovnic ar fi mîndru de el. Starețul de la
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E îngrozitor! Trebuie făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E îngrozitor! Trebuie făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu seama că, pe măsură ce vorbea, se înstrăina și se îndepărta de el, dispărându-i acea nerăbdare, grabă și bucurie nestăpânită cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puțini oameni în ea. nu mai folosiți toaca pentru răzbunări mărunte; aprindeți o lumânare pentru dușmani și rugați-vă pentru ei, dorindu-le tot binele, numai să nu mai aibă putere asupra caselor voastre. Pe toacă să-l scrieți pe diavol, căruia din bătrâni i se spune ucigă-l toaca. De ce ? Explicația este ușor de dat : sunetele ritmate pe lemnul toacei probabil că scad sau dezintegrează puterea lui - respectiv puterile malefice - vorba din bătrâni are foarte mult miez. Deci, ucigă-l
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]