704 matches
-
privire necruțătoare. Întinse pumnul spre ei : — Vă cunosc... scrâșni. Credeați că nu vă cunosc... Vă știu pe nume pe fiecare... Nenorociților... Coate-goale ! Așa credeai, mă ? se întoarse spre Maca. Dacă-ți lași lațele astea nespălate, ziceai că n-o să te dibuiesc ? Și ăștilalți... De cine vă ascundeți voi, mă ? — Așa se vede de la tine ? Că ne ascundem ? — Că faceți pe voi de frică. Așa se vede... Unde ați fost douăzeci de ani ? Atâta frică am băgat în voi, că nu v-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici el nu mai întoarse capul după ele. Scoase tolba de pe umăr și o aruncă. Se întuneca. Șoseaua largă, care acum nu ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un râu nemișcat. Maca opri motocicleta și stinse luminile. Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj. Băgă un furtun subțire în rezervor, supse din el până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acorda îngrijiri. Polițiștii au demarat investigații pentru elucidarea împrejurărilor în care s-a produs această faptă și pentru a-l identifica și reține pe făptaș l În doar câteva ore, autorul unui furt „consistent“, petrecut la Sânnicolau Mare, a fost dibuit, iar cea mai mare parte din pradă a fost recuperată. Cercetările au fost coordonate personal, având în vedere prejudiciul, de comisarul șef Lucian Popescu, șeful Poliției din oraș. l În data de 16 noiembrie a fost semnalată sustragerea dintr-o
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
un ulcior. După ușă un târnăcop, lopata, furca, o pălărie ponosită. Vizitele erau scurte, dar reușea să-i îmbărbăteze, să-l facă pe fiecare dintre ei să se simtă important și necesar pentru cauză. Femeile, întorcându-se de la câmp unde dibuiseră ceva cicoare, se aplecau să-i sărute mâna călugărului și-și făceau semnul crucii în semn de salut. Dumnezeu să vă binecuvânteze răspundea Tommaso, însoțindu-le cu privirea până se făceau nevăzute. Apăruseră ca niște umbre spre a-i aminti
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă ce mai fac în fiecare după-amiază ieșind dintr-o gaură în podea, iar eu încercam să-i dibui secretele felului ei de a fi. Nu prea avea încredere și mirosea îndelung frimiturile pe care i le păstram. Puțin, îmi spuneam, căci nu-mi permiteam să risipesc, și sfârșea prin a se înfrupta până când percepea zgomotul cheilor, scrâșnetul gratiilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
referindu-se la ceasul pendulă) Da ăsta-i stricat! Păi se poate, vecine, stai cu ceasul stricat și nu spui nimica! Mihai: Nici n-am observat... da' poate că stă numai... Vecin 4: Nu, nu, e stricat. Dar i-am dibuit hiba. Ăsta-i hobiul meu. Tehnica. Iar pentru ceasuri am o adevărată pasiune. Vecin 1: (face cîteva acorduri de acomodare apoi începe să cînte o romanță, la început lîngă Alex apoi, la ureche, pentru fiecare membru al familiei) Bună ghitară
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-au ridicat... Gh. P. doi: Ce vrei să spui?! Gh. P. unu: Poate că s-au ridicat..., cum să-ți spun, în ei..., pe dinăuntru... Și poate că or să plece acasă așa..., ridicați în picioare..., și-și vor dibui numele... din nămolul ăla... cu litere rătăcite... Gh. P. doi: Poate... poate... poate... Gh. P. unu: Pînă una alta, nu crezi că spectacolul ăsta riscă să devină un deranj pentru cei din sală? Cu noi e altceva, mă rog, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și ce e trist, îngrozitor de trist, este că și adevărul victimelor apare uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își doresc să-l găsească. Nu toți, măcar unii... Nu-l dibuiesc. De ce nu-l caută în sine? Nu fiindcă sinele, stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îngeri, "iar leul bătrân și naiv și flămând,/ L-a visat pe Dumnezeu ". Adrian Păunescu, ca și ceilalți poeți ai generației lui, încearcă într-un anumit fel receptarea folclorului, adică asimilarea lui în asemenea măsură încât cu mare greutate îi dibuim motivul și simbolistica. Astfel, în versurile citate de Ion Chițimia 6, nunta înseamnă moarte: "Și de nunta ta te gătim/ Fata mea te mărităm/ Cu pustiul negru lut". La Păunescu, strămoșii vor încerca un "Surâs de nuntă", frângând nunta. De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au dat ajutor. Cînd fiii luminii, care acum sînt în exil, se vor întoarce din «pustia Neamurilor», așezîndu-și tabăra în deșertul Ierusalimului, copiii lui Levi, Iuda și Beniamin vor purta război împotriva tuturor acestor neamuri.” Locul exilului este ușor de dibuit dacă analizăm informațiile istorice ale regiunii din acea perioadă. Fariseii din Alexandria care formau cea mai mare și mai bogată colonie de mozaici, practicau o schismă diferită chiar de cea a fariseilor din Ierusalim și în totală contradicție cu vechea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
voința de putere. Există în istorie o presiune a vechiului: în fond, viața actuală este dominată de valorile trecutului; dar există și posibilitatea unei întoarceri înapoi a privirii căutătoare de rosturi originare, a unei adânciri în realitatea istorică, pentru a dibui o forță care trage în jos, către însăși originea vieții: tocmai aceasta face posibilă și justifică lucrarea nobilului; de aici, poate, și prețuirea de care se bucură tradiția în ochii nobilului. Secătuirea resurselor vitale ale istoriei fenomen evident pentru Nietzsche
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dinți. Părea să reflecteze. - Da, a conchis. Poate că-mi ești dator cu dușca asta. - Intră. Au intrat În turn. Nou-sositul a privit În jur, surprins, și a făcut ușor stânga-Împrejur, ca să cuprindă enorma pictură circulară, pe când pictorul de război dibuia pe sub masa unde se Îngrămădeau peneluri, cutii și tuburi cu vopsele, apoi printre cutiile de carton puse pe dușumea, hârtiile cu schițe, scărițele, șevaletele și scândurile pentru schele, două becuri cu halogen de 120 de wați care, montate pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Pustiu ca o coajă de nucă, a gândit brusc. S-a șters pe Îndelete, gândindu-se la ceea ce tocmai făcuse. Era bizar să se vadă parcă pictat pe frescă, aproape de capătul drumului. La sfârșit, a pus cârpa pe masă, a dibuit cutia cu pastile, a băgat două În gură și le-a Înghițit cu Încă o dușcă de coniac. Așa avea să prevină Întoarcerea durerii Într-un moment nepotrivit. Apoi a luat cuțitul și l-a agățat la spate de curea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clonică (primară) și tonică (secundară). Bâlbâiala clonică este caracteristică prin întreruperea fluenței vorbirii de repetări de sunete sau silabe, în timp ce bâlbâiala tonică se manifestă printr-un blocaj tonic, efort deosebit spre a spune primul cuvânt fără repetări, uneori ezitând și dibuind începutul frazei. Sunt întâlnite adesea ambele aspecte (mixtă) denumită bâlbâiala tono-clonică, după aspectul care predomină. Între acestea se întâlnesc și alte forme de tranziție: cea respiratorie (convulsia blochează respirația, iar aerul se scurge pe nas), fonatorie (laringele are spasme, corzile
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în noaptea neagră a științei umane. Filozoful propune "trăsnetul fulgerător inelectual". Un interesant capitol despre "timp" ajunge la încheierea că timpul nu e categorie ci o esență în Dumnezeu, locul de explicație a Spiritului. Un punct atrage chiar atenția asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu plânge după dânsa "ca după un mort", cu voluptate pervers-fetișistă: "Dibui prin colțuri, prin odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic pieptene, pe care își puse buzele fierbinți". Plăcuta reverie, amintind de răsfățurile rafinat senzuale ale doctorului Codrescu, se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de Elenă Dragoș Pictoriță-i vară, florile îmbracă În culori alese, tuturor să placă. Cerului cunună-i face, viorie, Verde pune iarbă, verde pune-n vie
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
butoaiele mele sînt găurite, dar butoaiele astea zac în cala unei corăbii care ia apă, ceea ce e mult mai rău decît starea vasului Pequod, omule! Și totuși, nu mă opresc ca să-mi astup găurile, căci cum aș putea să le dibui într-o cocă atît de îngreunată? Și, admițînd că aș găsi găurile, cum aș putea spera să le astup, pe o furtună năpraznică între toate - furtuna vieții? Nu Starbuck, nu voi monta nici un palanc! Ă Ce vor spune proprietarii vasului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului său. Ă Cine-i acolo? Ă Moș Tunet! răspunse Ahab, dibuindu-și drumul pe lîngă parapet, spre gaura de pivot, înainte ca fulgerul să i-o lumineze brusc, cu flăcările sale în zig-zag. Așa cum pe uscat paratrăznetul pus în vîrful unei turle are menirea de a descărca în pămînt primejdiosul fluid
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Eliade; foarte deosebită de limba nouă - cu viitor, căci era alcătuită așa cum a fost firesc să fie alcătuită - a unui C. Negruzzi. E, am zice, atât de rămas în urma altora, încît, când e vorba să ortografieze ceva cu litere latine, dibuiește, în deosebire de alții, scriind, cum observă Kogălniceanu 1, sutenul ce, de pildă, "cînd cu tch (Tchetate Albă - Cetatea Albă), când cu tz (Scaritzica - Scăricica), când cu cz (Czeribouco - Ceribucul) când cu c (Ș e, sau Ș i: Bistriceora - Bistricioara
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată regăsire a vechiului prieten, aureolat suprem acum! • nimic nu poate egala troturarul nocturn, în sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-au ridicat... Gh. P. doi: Ce vrei să spui?! Gh. P. unu: Poate că s-au ridicat..., cum să-ți spun, în ei..., pe dinăuntru... Și poate că or să plece acasă așa..., ridicați în picioare..., și-și vor dibui numele... din nămolul ăla... cu litere rătăcite... Gh. P. doi: Poate... poate... poate... Gh. P. unu: Pînă una alta, nu crezi că spectacolul ăsta riscă să devină un deranj pentru cei din sală? Cu noi e altceva, mă rog, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că nouă, românilor, ne lipsește un cult pentru bucătăria înaltă, aceea care se exprimă doar prin maeștri ai artei culinare. Câți chefs români sunt astăzi cunoscuți? Câți există? Pe vremuri, Păstorel îndrăznea să l laude pe singurul pe care-l dibuise, maestrul Andrei Cernea, căruia i-a închinat patru versuri memorabile: „Atunci când va păși-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]