49,900 matches
-
a declanșat proiectul celui dintîi muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă Muzeul de Artă din Baia Mare a organizat, la prima vedere, doar o expoziție de pictură, în fapt, prin această expoziție, el a lansat un nou tip de artist, profund diferit de acela pe care îl știam pînă acum. Este vorba de artistul pe care creația nu-l paralizează, pe care atelierul nu-l confiscă și pe care imaginația nu-l narcotizează într-atît încît să-i scurtcircuiteze legăturile directe cu lumea
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
artei chineze, dar am rămas minute lungi în fața cîtorva dintre pînze, nu atît sau nu doar impresionată de frumusețea lor discretă, calmă și parcă depărtată, cît mai cu seamă derutată de întîlnirea cu un univers estetic și mental atît de diferit. Unul dintre tablouri, creat de Zhou Xian în 1867 și intitulat " O sută de flori", a fost inspirat de o compoziție mult mai veche, datînd din secolul al XVI lea, a unui artist pe nume Sun Kehong care picta mai
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
m-am gîndit, mirată și tulburată, ce poate să însemne, ce poate simți un artist care își dedică ore întregi dintr-o zi, poate ziua întreagă, unei petale de floare. Petală după petală - iată o trecere a timpului atît de diferită de shakepeareana ei măsurare în zile sordide, mult mai apropiată nouă, europenilor. Întrebarea pe care mi-am pus-o eu vizitînd expoziția Școlii Shanghai este, desigur, aproape fără răspuns. E întrebarea pe care și-o pun adeseori antropologii (cei lucizi
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
cu actualitatea - anunțuri de premii literare undeva în Vest, interviuri sau traduceri din scriitori occidentali - dar nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg faptul fundamental: literatura și cultura, ce să mai zic de mentalitate, sînt astăzi atît de radical diferite de cele de acum cîteva decenii încît substanța însăși a revistelor, modul de a gîndi și de a scrie este normal să fie și el structural diferit" - spune Sorin Alexandrescu. Și fiindcă sînt rigid parcelate și fără o strategie clară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
obiectul selecției artistice pe care autorul o exersează din plin și a cărei unitate de măsură este arta în sine. Giganticul fluture Goliath simbolizează tocmai extensia spațiului literar la două coordonate exterioare: destinul omului care scrie și destinul artistului, ambele diferite între ele. Această diferență face obiectul prozei fantastice pe care scriitorul o situează în imediata apropiere a realismului cotidian, îmbinare ciudată care vrea să păstreze intact simțul fin de observație al autorului și să mărească pertinența analizei psihologice. Reușita este
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
Carol I, și am progresat mult, pentru că el reunea autoritate și bună intenție. Cu forțe exclusiv interne, autoritatea alunecă spre dictatură, iar buna intenție cade în laxism, dezordine, corupție. În asemenea condiții, democrația produce efecte perverse: conținutul legii poate fi diferit de numele ei, legea poate fi bună dar să nu se aplice, ori poate să dea rezultate opuse celor intenționate de legislator. Inamovibilitatea judecătorilor, atât de democratică, le protejează unora necinstea, autonomia școlilor generează dezmăț. Profesori, și nu puțini, își
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
Și în Țara Brânzei și în romanul Dina, creat direct în franceză, tratezi „bărbătește” lumea satului de la noi. De fapt, răstorni niște mituri sau, poate, mai exact, pui o oglindă asupra satului românesc actual, din zona de sud a țării, diferit de lumea mirifică a lui Blaga sau de așezările de munte care n-au suportat în întregime tăvălugul comunist și, în consecință, mai pot avea veșnicii salvatoare. Practic, ce diferențiează satul de-acum de cel de altădată? Ce l-ar
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică, pauperizată forțat de esteții regimului comunist. Prozatorul s-a remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită de aceea care se scria în mod curent. (România literară are norocul de a găzdui și azi rubrica sa, Prepeleac). Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale fac parte din ascendența literară a lui Constantin Țoiu, iar Ștefan Bănulescu, Radu
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
la actuala conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello. Ca în orice clasă de cânt vocile sunt diversificate în calitate, diferite în anvergură, în posibilități. Importantă rămâne unitatea continuu susținută a jocului vocal mozartian, bătaia de ceasornic a recitativelor, reliefurile detașate ale ariilor, farmecul lejer al mișcării scenice armonizate în "gioccoso" ("cârlige" irezistibile), conduse sigur în dramă spre întunecarea tragică a
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
alți ochi, cum ar fi noțiunea de graniță, centru, periferie, identitate, toleranță etc. Mi se pare că ți-ai schimbat părerile în această carte față de cele din Nimic în afară de cuvinte? (Nichts als Wörter?), cartea mea preferată. I.C.: Da, scopurile erau diferite. În Nimic în afară de cuvinte? subliniam bogăția culturii noastre, arătând că este total greșit să pui etichete depreciative unei culturi pe care nu o cunoști. Era un fel de îndemn adresat vecinilor noștri majoritari de a se apropia de cultura noastră
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
săi la interpretări proprii, interesante fără îndoială dar și discutabile. Un lucru e cert: indiferent dacă e sau nu un sociolog bun, Kaufmann scrie un text în care rezonează implicit fulgurații din Bataille, Deleuze, chiar Lacan. Face o sociologie destul de diferită de a lui Bourdieu, de pildă, lansîndu-se cu evident entuziasm în raționamente spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
care, apelînd la argumentul moral, nu au fost niciodată de acord cu această practică, si a celor care, convinse de problemă medicală, o resping după ce fie ele însele au experimentat-o, fie au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori. Însă indiferent
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
visătorie, e un fel de opium al contemporanilor, pentru că ea devine element important al cotidianului abia pe la jumatatea secolului nostru, cînd se produce o interesantă deplasare a privirii și atenției dinspre mare (apă) spre țărm. Accentul pe apă e profund diferit de cel pe plajă: marea e locul scufundărilor tonifiante, ea cultiva, crede Kaufmann, o plăcere a durerii și sufocării, pe cînd nisipul este spațiul jocului sau al lenevelii. Fiecare dintre aceste două zone, desi contigue, concep un alt fel de
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
ambele fete ale situației se explică prin circulația limitată, de uz intern, a termenului. S-ar putea aduce, bănuiesc, chiar argumente practice pentru menținerea să: dificultatea de a reface înregistrări mai vechi, sau chiar nevoia de a avea un termen diferit de romanistica, pentru a acoperi, poate, o arie mai largă de lucrări. Oricît de serioase ar fi aceste argumente, ele sînt puternic contrabalansate de "rezonanță neplăcută" de care vorbea deja autorul articolul din 1965. Principalul dezavantaj al cuvîntului Romanica, ceea ce
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
întreg procesul de receptare, de la recenziile și comentariile ocazionate în timp pînă la privirile de sinteză. În mare, românul a avut parte de un acord unanim. I s-au recunoscut vîrtuți ce țin de realismul clasic și doar filiațiile au diferit, căutîndu-se jaloane cînd în Balzac, cînd în Stendhal. Odată depășit stadiul cronicii de întîmpinare, au început forările în profunzimi, cu scop de a identifica în Enigmă Otiliei niscaiva secrete ale scriitorului, straturile ascunse, tulburi, ale personalității sale contradictorii. Începutul l-
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e neliniștitor în natura umana nu i-a fost străin". Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconștientul nostru sîntem foarte putin diferiți de strămoșii noștri din epoca primitivă (...) Chiar dacă funcționează, față de acest subiect, o anumita ipocrizie, violența exersează asupra noastra o certă atracție; omul e ucigașul cel mai lipsit de remușcări de pe Pămînt..."(și, privind în jur, ești obligat să recunoști că
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
drujba", din V.A.Urechiă. Cuvîntul ilustrează categoria bine cunoscută a evoluțiilor metonimice de la numele propriu de produs (marca, firma) la un nume comun. Fenomenul există în toate limbile, cu diferența explicabila comercial că același obiect e numit în limbi diferite după mărci diferite. La noi, exemple relativ recente din această categorie sînt cuvinte precum carioca, fișet, xerox. Despre fișet a scris Mioara Avram în Limba română nr. 2, 1990, observînd că termenul, deși de uz curent, nu e înregistrat în
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
inimaginabil. Că discurs independent, citatul e judecat strict pentru conținutul său, care poate fi din extrem de multe puncte de vedere defăimător, dușmănos, subversiv. În demascările vremii, conținutul "necorespunzător" e considerat în mod automat produsul unei intenții, și condamnarea dicționarelor nu diferă prea mult de retorica proceselor pentru sabotaj: e identificată astfel, "sub mască nevinovăției înregistratorilor pasivi de cuvinte - cea mai nerușinata contrabandă de idei șovine și cosmopolite" (80). "Dicționarul abundă în cuvinte și sensuri ieșite din uz, în citate date intenționat
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
Nicolae Manolescu Dublă problemă a interesantei cărți a lui David Lodge, Limbajul românului (Univers, 1998, traducere Radu Paraschivescu) este dacă limbajul funcționează la fel ori diferit în român și, respectiv, în poezie; în consecință, daca este posibilă o critică verbală a românului de tipul analizelor de text din poezie. Răspunsul autorului englez este, întîi, că n-avem nici un motiv de a discrimina lingvistic între român și
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu pricina dintre autor și cititor. Opinia cea mai răspîndită, azi că și ieri, este că utilizarea limbii în ficțiunile literare diferă de utilizările uzuale în măsura în care descrierile fictive nu sînt nici adevărate, nici false. Aș susține mai degrabă ca daca descrierile care privesc realitatea pot fi verificate, existînd totdeauna alternativă, cele care privesc ficțiunea nu pot fi supuse la această probă. Dar
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
nu a fost (nu poate fi) decît de două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un contract de asemănare ori bazată pe unul de neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de distanță diferă de la epoca la epoca, de la estetică la estetică. Este evident, în această ordine de idei, ca proza a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din Evul-mediu ori din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
impresia că poemul fiind doar limbaj, românul este și altceva. Nici gradul de traductibilitate, nici posibilitatea parafrazării nu ne cruța de o anume îndoială, cînd le comparăm. Și, atunci, se cade să ne amintim că tipul de contract a evoluat diferit în poezie și în român. Lui Horațiu, acum două mii de ani, sau chiar lui Petrarca, un mileniu mai încoace, li se cerea mai mult mimesis decît, în secolul nostru, lui Bacovia sau Breton (care, între noi fie vorba, a obținut
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
Alegoria patrimoniului, o carte tradusă în limba română de un arhitect rafinat și erudit, Kazmer Kovacs, la editură Uniunii Arhitecților din România, Simetria. Este o carte strălucită, demnă de a fi citită de două categorii de intelectuali, din două tipuri diferite de considerațiuni: mai întîi de arhitecți, pentru a li se reaminti cît de strînsă este legătura dintre disciplină lor și umanioare sau științele sociale (lucru pe care mă tem că unii au înclinația, la noi cel putin, să îl uite
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
asupra cursului literaturii noastre. Doar întîrzierea apariției unor lucrări fundamentale în domeniu ne poate pune pe gînduri. Și aici, ca și peste tot, reforma se face lent și dificil! Dar semnele unei noi concepții asupra istoriei literaturii, încercări de periodizare diferită de aceea pe care, de cîteva decenii, o folosesc manualele de școală și universitate se pot constată tot mai frecvent. Pe de o parte, în multele articole din presă, pe tema revizuirii, pe de alta, în cîteva solide teze de
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]