1,624 matches
-
realiza concentrarea poluanților în volume mici de apă, reducându-se cheltuielile de evacuare a poluanților. Osmoza inversă este folosită pentru concentrarea sucurilor de fructe, pentru obținerea concentratelor de struguri și pentru desalinizarea apei (fig. 4.7.). 69 4.7. Importanța difuziei și osmozei Difuzia și osmoza joacă un rol foarte important în natură. Pereții celulelor vegetale și animale sunt constituite din membrane semipermeabile și funcționează ca adevărate osmometre. Introducând o celulă într-o soluție a cărei presiune osmotică este mai mare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în volume mici de apă, reducându-se cheltuielile de evacuare a poluanților. Osmoza inversă este folosită pentru concentrarea sucurilor de fructe, pentru obținerea concentratelor de struguri și pentru desalinizarea apei (fig. 4.7.). 69 4.7. Importanța difuziei și osmozei Difuzia și osmoza joacă un rol foarte important în natură. Pereții celulelor vegetale și animale sunt constituite din membrane semipermeabile și funcționează ca adevărate osmometre. Introducând o celulă într-o soluție a cărei presiune osmotică este mai mare decât cea a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o soluție a cărei presiune osmotică este mai mare decât cea a lichidului celular, adică într-o soluție hipertonică (mai concentrată), se observă cum celula se contractă și apoi se zbârcește, în final având loc plasmoliza. Acest fenomen este datorat difuziei apei din interiorul celulei spre soluția hipertonică. Dacă celula este introdusă însă într-o soluție mai diluată decât lichidul celular, adică într o soluție hipotonică, celula se umflă (fenomen numit turgescență) și poate crăpa, din cauza apei care pătrunde în interiorul celulei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este întotdeauna mai mic și de același semn cu cel electrochimic. Acest fapt a fost explicat de Gouy, ținând cont de agitația ionilor din soluție. Al doilea strat de ioni fiind în mediu fluid, el va fi supus forțelor de difuzie, care tind să-l îndepărteze de stratul fix de ioni. Astfel, ionii stratului difuz vor fi supuși atât atracției electrostatice a componentei solide cât și forțelor de difuzie. Stern explică raportul între potențialul electrochimic și cel electrocinetic prin mișcarea relativă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de ioni fiind în mediu fluid, el va fi supus forțelor de difuzie, care tind să-l îndepărteze de stratul fix de ioni. Astfel, ionii stratului difuz vor fi supuși atât atracției electrostatice a componentei solide cât și forțelor de difuzie. Stern explică raportul între potențialul electrochimic și cel electrocinetic prin mișcarea relativă a celor două medii. Stratul de adsorbție rămâne legat de suprafața solidă, în timp ce stratul de difuzie (o parte din contraionii mai puțin atrași) se deplasează cu lichidul. 118
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fi supuși atât atracției electrostatice a componentei solide cât și forțelor de difuzie. Stern explică raportul între potențialul electrochimic și cel electrocinetic prin mișcarea relativă a celor două medii. Stratul de adsorbție rămâne legat de suprafața solidă, în timp ce stratul de difuzie (o parte din contraionii mai puțin atrași) se deplasează cu lichidul. 118 În aceste condiții, contraionii reținuți la suprafață neutralizează parțial sarcinile de semn contrar ale acesteia, astfel că diferența de potențial măsurată reprezintă doar o fracțiune din saltul total
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
măsurată reprezintă doar o fracțiune din saltul total de potențial. Această fracțiune este potențialul electrocinetic, mai mic și de același semn cu cel electrochimic. Ionii generatori de potențial sunt cei din stratul fix de ioni și ionii din stratul de difuzie. Una dintre cauzele caracterului selectiv al adsorbției electroliților poate fi tendința adsorbantului de a-și completa rețeaua cristalină cu ionii corespunzători disponibili din soluție (teoria lui K. Fajans). Dacă electrolitul nu are ioni comuni cu adsorbantul, fenomenul se prezintă ca
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru aceasta se folosesc dispozitive simple prevăzute cu membrane semipermeabile care permit difuzia micromoleculelor și ionilor sub acțiunea unei diferențe de concentrație. Procesul se numește dializă iar dispozitivul folosit la realizarea acestui proces se numește dializor. 126 Cel mai simplu dializor este construit dintr-un vas deschis la ambele capete, dintre care la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
a notat 1 - soluția coloidală dializată; 2 - lichid exterior (apă); 3 - membrană semipermeabilă. În vasul prevăzut cu membrană se introduce coloidul pentru purificat, apoi vasul se introduce în alt vas, mai mare, cu solvent (apă). Procesul de dializă constă în difuzia prin membrană a moleculelor sau ionilor. Particulele coloidale nu pot difuza deoarece sunt prea mari și nu se pot deplasa prin porii membranei semipermeabile. Viteza de dializă este proporțională cu suprafața specifică a membranei. Mărirea vitezei de dializă se face
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mari și nu se pot deplasa prin porii membranei semipermeabile. Viteza de dializă este proporțională cu suprafața specifică a membranei. Mărirea vitezei de dializă se face prin recircularea lichidului din vasul exterior. Expresia vitezei de dializă este similară celei de difuzie: unde este viteza de dializă, S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
suprafața specifică a membranei. Mărirea vitezei de dializă se face prin recircularea lichidului din vasul exterior. Expresia vitezei de dializă este similară celei de difuzie: unde este viteza de dializă, S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate accelera dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate accelera dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric continuu. Procesul se numește electrodializă, iar dispozitivul folosit se numește electrodializor (fig. 2.2.), având următoarele componente: 1,3 - compartimente cu solvent; 2 - compartiment cu coloid; 4, 5 - membrane semipermeabile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrozi;8 agitator Fig. 2.1. Dializor simplu Fig. 2.2. Electrodializor 127 În compartimentul 2 se introduce coloidul, iar compartimentele 1 și 3, prin care circulă continuu apă, sunt prevăzute cu câte un electrod. Curentul electric mărește viteza de difuzie a ionilor din coloid prin membrana semipermeabilă. În cazul proceselor de deionizare, utilizarea unei instalații de electrodializă cu o singură celulă pentru eliminarea ionilor din apele impure sau saline este neeconomică, din cauza consumurilor mari de energie în compartimentele electrozilor (pentru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau de suprafață. 2.5.1. Proprietăți cinetice 2.5.1.1. Difuziunea Este cel mai simplu fenomen de transfer (transport) și constă în egalizarea spontană a concentrației sistemului datorită agitației cinetice. Difuzia particulelor coloidale se produce cu viteze de același ordin de mărime cu viteza de difuzie a moleculelor. Studiul matematic al difuziei moleculelor simple a fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cinetice 2.5.1.1. Difuziunea Este cel mai simplu fenomen de transfer (transport) și constă în egalizarea spontană a concentrației sistemului datorită agitației cinetice. Difuzia particulelor coloidale se produce cu viteze de același ordin de mărime cu viteza de difuzie a moleculelor. Studiul matematic al difuziei moleculelor simple a fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește cantitativ prin spațiul x parcurs pe o anumită direcție de particule într un timp dat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Este cel mai simplu fenomen de transfer (transport) și constă în egalizarea spontană a concentrației sistemului datorită agitației cinetice. Difuzia particulelor coloidale se produce cu viteze de același ordin de mărime cu viteza de difuzie a moleculelor. Studiul matematic al difuziei moleculelor simple a fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește cantitativ prin spațiul x parcurs pe o anumită direcție de particule într un timp dat t și prin viteza de difuzie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
agitației cinetice. Difuzia particulelor coloidale se produce cu viteze de același ordin de mărime cu viteza de difuzie a moleculelor. Studiul matematic al difuziei moleculelor simple a fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește cantitativ prin spațiul x parcurs pe o anumită direcție de particule într un timp dat t și prin viteza de difuzie v. Viteza de difuzie se exprimă, la rândul ei, prin numărul n de particule difuzate în unitatea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
difuziei moleculelor simple a fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește cantitativ prin spațiul x parcurs pe o anumită direcție de particule într un timp dat t și prin viteza de difuzie v. Viteza de difuzie se exprimă, la rândul ei, prin numărul n de particule difuzate în unitatea de timp printr-o suprafață dată S, perpendiculară pe direcția considerată. Aceste mărimi sunt legate de concentrația C a dispersoidului printr-o relație
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fost efectuat pentru prima dată de Fick, în 1855 și Stefan, în 1860. Difuzia se definește cantitativ prin spațiul x parcurs pe o anumită direcție de particule într un timp dat t și prin viteza de difuzie v. Viteza de difuzie se exprimă, la rândul ei, prin numărul n de particule difuzate în unitatea de timp printr-o suprafață dată S, perpendiculară pe direcția considerată. Aceste mărimi sunt legate de concentrația C a dispersoidului printr-o relație fundamentală, cunoscută sub numele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
printr-o suprafață dată S, perpendiculară pe direcția considerată. Aceste mărimi sunt legate de concentrația C a dispersoidului printr-o relație fundamentală, cunoscută sub numele de legea I a lui Fick: Constanta D din relația anterioară, numită și coeficient de difuzie, este cea mai importantă caracteristică a difuziei. Valoarea lui D este dată de relația: D = D0 (1 + KD · C) unde D0 este coeficientul de difuzie la diluție infinită, când concentrația C tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
direcția considerată. Aceste mărimi sunt legate de concentrația C a dispersoidului printr-o relație fundamentală, cunoscută sub numele de legea I a lui Fick: Constanta D din relația anterioară, numită și coeficient de difuzie, este cea mai importantă caracteristică a difuziei. Valoarea lui D este dată de relația: D = D0 (1 + KD · C) unde D0 este coeficientul de difuzie la diluție infinită, când concentrația C tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă concentrația fazei disperse. 134 Einstein a arătat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de legea I a lui Fick: Constanta D din relația anterioară, numită și coeficient de difuzie, este cea mai importantă caracteristică a difuziei. Valoarea lui D este dată de relația: D = D0 (1 + KD · C) unde D0 este coeficientul de difuzie la diluție infinită, când concentrația C tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă concentrația fazei disperse. 134 Einstein a arătat că valorile coeficientului de difuzie depind de deplasările medii ale particulelor, de vâscozitatea mediului și de mărimea particulelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dată de relația: D = D0 (1 + KD · C) unde D0 este coeficientul de difuzie la diluție infinită, când concentrația C tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă concentrația fazei disperse. 134 Einstein a arătat că valorile coeficientului de difuzie depind de deplasările medii ale particulelor, de vâscozitatea mediului și de mărimea particulelor. În sistemele coloidale, cu particule mari, difuzia se desfășoară cu viteză redusă. 2.5.1.2. Mișcarea browniană Poate fi considerată ca fenomenul microscopic al difuziei libere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
tinde spre 0; KD este constantă iar C reprezintă concentrația fazei disperse. 134 Einstein a arătat că valorile coeficientului de difuzie depind de deplasările medii ale particulelor, de vâscozitatea mediului și de mărimea particulelor. În sistemele coloidale, cu particule mari, difuzia se desfășoară cu viteză redusă. 2.5.1.2. Mișcarea browniană Poate fi considerată ca fenomenul microscopic al difuziei libere și este caracteristică particulelor cu dimensiunea în jurul unui micrometru (10-6 m). A fost descoperită de botanistul Brown, în 1827, care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de difuzie depind de deplasările medii ale particulelor, de vâscozitatea mediului și de mărimea particulelor. În sistemele coloidale, cu particule mari, difuzia se desfășoară cu viteză redusă. 2.5.1.2. Mișcarea browniană Poate fi considerată ca fenomenul microscopic al difuziei libere și este caracteristică particulelor cu dimensiunea în jurul unui micrometru (10-6 m). A fost descoperită de botanistul Brown, în 1827, care a observat fenomenul la unele suspensii vegetale (praf de polen) și apoi la alte suspensii observabile la microscopul obișnuit
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]