1,082 matches
-
central. Mai mult decât atât, acesta pune un accent deosebit pe tipologia alianțelor, care este extrem de complexă. Printre criteriile de clasificare a alianțelor se numără: Caracterul formal vs. caracterul informal - din acest punct de vedere, Snyder consideră că, există o dihotomie între alianțe cu caracter formal și alte forme de aliniere tacită, cum sunt ententes-ele sau détentes-ele, care au un caracter informal. Numărul de membri ai unei alianțe - îndeosebi în perioada „războiului rece”, prevalează un tip de alinață cu un număr
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
conflictelor ce s-au dezvoltat în cadrul culturii politice democratice au fost extinse și asupra relațiilor dintre statele democratice (Ibidem). În „apărarea” regimurilor autoritare s-a utilizat modelul distragerii atenției publice bazat pe teorii sociale cu privire la identitate, în special pe ipoteza dihotomiei „noi” - „ei”. Potrivit acestui model, un conflict cu un grup care reprezintă „străinii” sporește coeziunea în cadrul grupului „ai noștri”. Tocmai responsabilitatea liderilor democratici în fața electoratului și vulnerabilitatea acestora în fața protestelor de masă au făcut ca acest model să fie aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
analizează tensiunea existentă între dimensiunea politică (democrație) și cea economică (egalitate) a liberalismului, așa cum este ea reflectată în arena internațională între ceea ce el numește „liberalismul pieței [economice]” și „liberalismul reformelor sociale și instituționale”. Printre alți factori care conduc la această dihotomie se înscrie binomul libertate „negativă” (freedom from) - libertate „pozitivă” (freedom to); vezi Richardson (1997). Vezi Wilson (1998). În aceeași direcție scrie, de pildă, și Andrew Moravcsik, care prezintă trei variante majore ale unei teorii liberale în Relațiile internaționale: „liberalismul ideațional
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și metodologice. Privite în ansamblul lor, contribuțiile feministe nu vorbesc doar despre prezența nevăzută a femeilor în relațiile internaționale, ci, mult mai mult, despre construcția feminității și a masculinității, despre modul în care cele două „se ascund” în teoretizare, despre dihotomiile înlănțuite care structurează întreaga gândire de inspirație occidentală. În acest sens, vezi capitolul din acest manual dedicat teoriilor marxiste din relațiile internaționale. O prelucrare a unei definiții date de Keohane și Nye (1977). În timp ce feminismul perspectival se impune, încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
izolate, ci o confruntare globală între Bine și Rău. Acest tip de discurs seamănă perfect cu cel promovat de islamiștii care cheamă la Jihad, inclusiv de Al-Qaida, la războiul total împotriva "cruciaților și a evre-ilor". El nu e decît o dihotomie simplificatoare, promovată de ambele părți de oameni orbiți de ideologii care practică autocelebrarea. Frontierele au devenit tot mai permeabi-le, arme, oameni, tehnici, droguri etc. traversîn-du-le cu tot mai mare ușurință de la un conflict la altul și punînd pe drumuri sute
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cercetări asupra programului genetic propriu unei specii sau varietăți și asupra cauzelor care au determinat schimbarea acestui program. Este o orientare a cercetării care distinge biologia evoluției de ceea ce Mayr numește „biologia funcției“. Distincția va fi fixată de Mayr prin dihotomia explicații prin cauze nemijlocite-explicații prin cauze mijlocite. De exemplu, cercetarea funcției unei anumite molecule și a relațiilor ei cu alte molecule din organism urmărește să identifice cauze nemijlocite, în timp ce răspunsul la întrebarea de ce se deosebesc moleculele din unele organisme de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
federație de state / 23 • Un spațiu civic orleanist / 26 Către o constituție europeană / 29 • Vicii și virtuți ale "guvernanței la niveluri multiple" /32 • La ce servește limbajul constituțional Elogiul formelor / 36 • Se poate constituționaliza Europa? / 39 • Tertium non datur? Depășirea dihotomiei federalism-confederalism / 40 • Dincolo de un "overlapping consensus". Apariția unui limbaj constituțional comun / 45 Către democratizarea Europei / 53 • Originile deficitului democratic / 54 Viziunea "realistă": Europa statelor / 54 Viziunea pozitivistă: Europa ca agenție regulatoare de riscuri / 56 Viziunea federalistă: Statul european / 60 Viziunea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cunoscute, este tocmai natura sa hibridă: mai precis spus, este maniera în care Uniunea combină practici specifice diplomației clasice și instituții inspirate de federalism. Or, un astfel de "monstru" se dovedește dificil de conceptualizat, într-o epocă încă dominată de dihotomiile conceptuale clasice. Tocmai pentru a se depăși acest impas analitic, s-a dezvoltat conceptul de "guvernanță la niveluri multiple". Termenul pune în evidență natura inedită a Uniunii, de guvernanță la mai multe niveluri, sub-național, național, supranațional. El este un manifest
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
parte, este drept că nu se știe cum va funcționa o Uniune constituționalizată, și nici nu se va știi, cu toate scenariile posibile, pînă cînd nu se va încerca în mod real o astfel de experiență. TERTIUM NON DATUR ? DEPĂȘIREA DIHOTOMIEI FEDERALISM-CONFEDERALISM O certitudine exită cel puțin. Constituționalizarea Uniunii este dinainte sortită eșecului dacă este limitată la alternativele clasice: federație sau confederație. Numeroase analize au reamintit permanent această afirmație: Uniunea nu aparține nici uneia din aceste două categorii. Printr-o interpretare juridică
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
decît o confederație, fără a fi însă o federație. De facto, ea inițiază politici a căror substanță nu este comparabilă cu nici o organizație internațională și nici cu statele federale 42. În fața unei astfel de construcții se observă fără echivoc că dihotomia canonică este depășită de fapte și că vechiul adagiu latin "tertium non datur" trebuie să dispară 43. Într-un dialog cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav Havel reamintea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav Havel reamintea intelectualilor responsabiltatea pe care aceștia trebuiau să și-o asume: Ar trebui ca politologii să inventeze o categorie nouă" în afara dihotomiei clasice, pentru definirea unei construcții precum cea comunitară. În plus, alte forme de integrare regională se dezvoltă în întreaga lume (NAFTA, ASEAN, Mercosur...), care, fără să fi atins gradul de integrare al Uniunii, nu pot fi definite prin prisma modelelor
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
divin, vor avea să revadă ciclic în vegherea lor, trădarea Caiafei și asumarea tuturor păcatelor prin răstignire. Nu există lucru, care să nu ne amintească și să nu mărturisească Logosul divin, nu există lucru în care să nu se afle dihotomia Logos divin / Caiafă. Ba mai mult decât atât, în poezia (30) (Semnul Isar, Editura Călăuza v.b., 2011, 240 pp.), Theodor Damian insistă și ne confirmă că pentru a înțelege Universul, lumea, rostul nostru aici, precum și de ce avem o cruce
Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
totodată caracterul contradictoriu al noțiunii. Contrapunându-i termenul relativ - deși absolutul nu poate avea în esența lui un opus - nu facem decât să mai construim încă un binom, dintre acelea care dau farmecul și erudiția eseurilor: bine-rău, obiect-subiet, materie-spirit, ideal-real. Aceste dihotomii, implacabil metamorfozate în antinomii - conform viziunii lui Andrei Pleșu din recenta sa carte de angeologie - subzistă îndeobște, având termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a dovedit însă că nu se poate
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
deloc facile, timpul pentru câteva răspunsuri. De ce, dintre atâtea studii cuprinse în cartea nu demult reeditată a lui Cornel Mihai Ionescu, l-am ales - pentru o chirurigie textuală aplicată - tocmai pe acesta? De ce am trecut cu vederea eseurile axate pe dihotomiile cantemirești, pe teiul sofianic eminescian? De ce nu l-am preferat pe Emil Botta, pe Borges sau pe meridionalul Seferis? Din mai multe motive, bineînțeles, dintre care cel mai convenabil mi se pare o anume afinitate imediată. L-am citit și
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
este carenta, nejustificată azi, a distincției dintre opera antuma și cea postuma. Și cheltuiește, pentru a-și demonstra punctul de vedere, o largă, copleșitoare armatura de argumente. Se știe ce bătălie s-a dus, în istoria literară românească, în jurul acestei dihotomii, Ibrăileanu fiind cel mai dîrz în ideea de a interzice pur și simplu publicarea postumelor, considerate bruioane nefinisate pe care poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
dihotomii, Ibrăileanu fiind cel mai dîrz în ideea de a interzice pur și simplu publicarea postumelor, considerate bruioane nefinisate pe care poetul nu le-ar fi publicat niciodată. Perpessicius, marele editor al liricii eminesciene, a fost și el, adeptul acestei dihotomii, dar (în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
în răspăr cu opinia lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
mai ales, radicalismul lui Ibrăileanu că postumele nu trebuie măcar publicate, acest act fiind un sacrilegiu față de operă poetului. N-am cum aici și nici nu e rostul unei cronici să refacă întreaga, bogată argumentație a autorului în legătură cu eroarea acestei dihotomii. Oricum, merita amintită înaltă considerație pentru mării editori ai operei lirice a lui Eminescu (mai ales Maiorescu și Perpessicius), stăruind în ideea că dihotomia amintită "păcătuiește doar prin ambiguitatea de a echivala biologicul cu spiritualul" și că "lucruri minunate ne-
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
nici nu e rostul unei cronici să refacă întreaga, bogată argumentație a autorului în legătură cu eroarea acestei dihotomii. Oricum, merita amintită înaltă considerație pentru mării editori ai operei lirice a lui Eminescu (mai ales Maiorescu și Perpessicius), stăruind în ideea că dihotomia amintită "păcătuiește doar prin ambiguitatea de a echivala biologicul cu spiritualul" și că "lucruri minunate ne-a spus Negoitescu plecînd de la un postulat fără sprijin nici în texte, nici în psihologia poetului"(Autorul testamentului pledează pentru o ediție a liricii
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Pornind de la o celebră frază gadameriană (Sein, das verstanden werden kann, ist Sprache - rom. Ființarea care poate fi înțeleasă este limbă) Rorty susține că filozofia lui Gadamer a marcat o nouă epocă de gîndire, una a fuziunii orizonturilor, a anulării dihotomiilor de genul aparență/realitate, sau rațiune/imaginație. Pentru cei nutriți la teoriile din Adevăr și metodă e limpede, crede Rorty, că nu există un punct terminus al efortului de înțelegere și cunoaștere a lumii pur și simplu pentru că oricînd putem
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
moravurile românești nu mai provoacă hazul (ca în Momente sau în comedii), ci lehamitea și teama pentru viitorul copiilor care ar fi fost nevoiți să trăiască într-un astfel de mediu. Dacă privești lucrurile de aproape totul devine relativ și dihotomiei tradiționale Eminescu vs. Caragiale, Dan C. Mihăilescu îi propune un triunghi în care afinitățile sunt mai multe decât ar putea să pară la prima vedere: Eminescu-Caragiale-Cioran. Îndreptări de stânga este o carte inteligentă și foarte bine scrisă, un tour de
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]
-
oricărui atribut calitativ". Cu toate că visul suprem îl reprezintă reconcilierea celor ce se opun, rezolvarea dualităților prin reîntoarcerea la unitatea dintîi, divină, a cărei omenească nălucire mîntuitoare e muzicală și geometrică: "ce poate oare semnifica o mai desprinsă ieșire din apriga dihotomie a spiritului și materiei decît dansul (geometric) și muzica (numerică)? Nu-i menuetul un soi de joc de cristale însuflețite? Dinamizate? Și nu duc Haydn și Mozart dincolo de orice dualitate, înapoi la candoarea și liniștea unității dinainte de căderea în hăul
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
un faidit, cathar exilat (și în acest sens am înțeles referirile lui Vasile Igna la întoarcerea din exil), care își contemplă melacolic calea (din nou, cea mai la îndemână e comparația cu nervalianul soleil noir de la mélancolie). Volumul are o dihotomie voită: în prima parte, poemele sunt informe, probabil pentru a sugera haoticele tenebre unde fermentează devenirea, o mlaștină (care are același rol simbolic precum labirintul) ce trebuie străbătută; în schimb, partea a doua, 19 cântece pentru înșelat timpul, se concentrează
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
ť (p. 161) Lucru valabil pentru fiecare din noi. Avem de ales: ori sentimentul confuz, lipsit de logică, în virtutea căruia viața noastră are un sens, ori rațiunea luminată, înarmată cu logică, contemplînd deznădăjduită absurditatea lumii. Sentimentul sau argumentul, iată o dihotomie pe care Langbein a ales s-o rezolve în favoarea celui de-al doilea element.
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]