809 matches
-
Austriei, și astăzi mai mult ca totdeauna. Totuși o luptă cu turcii, este o chestiune de viață și de moarte pentru armata noastră. Îi trebuie neapărat botezul de sânge. Dacă i-l refuzăm, această afacere ar putea deveni o chestiune dinastică”. Să nu se creadă adăugă el, ca să înlăture orice bănuială, „că ne împingeau la Ploiești să trecem Dunărea, dimpotrivă sunt prea egoiști și nu vreau ca nici un alt popor creștin să contribuie la emanciparea creștinilor din Orient. Au fost foarte
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
accidental folosite în celălalt stat. Unitatea de cultură și de limbă explică și trecerea frecventă a unor dregători dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în această privință
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
reluarea relațiilor diplomatice dintre Suedia și Franța, când, la 6 ianuarie 1797, Carl Gustaf König a fost acreditat cu rangul de însărcinat de afaceri al Suediei la Paris 93. Rămânea, însă, deschisă problemă noilor raporturi suedo-ruse, instaurate după aplanarea conflictului "dinastic", suspiciunile cercurilor conducătoare otomane fiind întreținute și de "le rôle versatile que depuis quelque tems joue la Suède"94. Totuși, Poartă Otomană nu excludea posibilitatea ca Suedia "reviendra à s'attacher à la Porte"95. De altfel, Ignatius Mouradgea d
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu creștinismul este o dovadă în acest sens. 2.2. Iulian Apostatul (361-363) Istoria vieții sale este plină de complicații și intrigi ale curții imperiale constantinopolitane, cauzate de moartea împăratului Constantin (337), fapt ce a dus la eliminarea celeilalte ramuri dinastice și a altor susținători ai acestora, rămânând în viață doar Iulian pe atunci de 6 ani și fratele său vitreg Gallus, foarte bolnav și crezut irecuperabil. Iulian a avut șansa de a studia în diferite locuri, permanent sub supravegherea trimișilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cap. 4; Cronin 1999: Cap. 1). Statul teritorial suveran este un exemplu de construcție la scară sistemică a unei identități a unității (compară Cronin 1999; Reus-Smit 1999). Ca să luăm un exemplu simplu, atitudinea față de teritoriu este foarte diferită între suveranii dinastici din modernitatea timpurie și statele suverane naționale teritoriale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din secolul al XX-lea. (Despre importanța generală a identității în gândirea politică internațională vezi Keene, 2005.) Realiștii structurali nu au totuși o bază teoretică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
condiții de anarhie. Pentru membrii Școlii Engleze este esențial să înțeleagă modul în care "interiorul" influențează "exteriorul" și invers. Lucrarea lui Wight (1977) despre legitimitatea internațională ilustrează acest aspect. O parte a acestui eseu tratează translația de la principiul de guvernare dinastic către convingerea că statul trebuie să reprezinte națiunea ca întreg, precum și transformarea paralelă a regulilor privitoare la calitatea de membru al societății internaționale. În acest context, Wight (1977: 153) nota că "aceste principii ale legitimității se află în regiunea de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
iar mai tîrziu, în secolul al XVII-lea, statele se lansează într-un război ce are la bază conflictul religios, și anume Războiul de Treizeci de Ani. În scurt timp, rațiunea de stat va triumfa asupra rațiunilor Credinței, iar interesele dinastice, econo-mice și coloniale vor dezlănțui fără încetare războaie între state, care se vor extinde pînă pe continentul american. Astfel, tot ceea ce alcătuiește Europa o și dezbină, iar tot ceea ce o dezbină o și alcătuiește. Ea se naște, se dezvoltă și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
viața lumii. Nu e de mirare că D. Prodan a făcut, la noi, o temă privilegiată din istoria satului, a muncii anonime pe care se sprijină totuși, în toate timpurile, orice creație superioară. La acest nivel, vechile obsesii ale istoriilor dinastice și militare cedează locul abordărilor de tip antropologic și social. Marginalii creatori de contradiscurs în istorie devin subiecte capabile să umple lacune. Satul nu mai e un loc unde nu se întâmplă nimic, ci un spațiu unde întâmplările se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
viața unui neam. A le aminti acum, în plin efort de reconstrucție, e la fel cu a spune că durata unei opere e în raport direct cu dimensiunea ei spirituală. În cazul de față, venerabila ctitorie, menită a fi necropolă dinastică, și-a sporit mereu încărcătura axiologică prin asocierea generațiilor succesive. Repozitoriu de valori incoruptibile, Putna a participat din plin la procesul renașterii noastre. A făcut-o mereu, dar abia în timpurile moderne, de la Vartolomeu Măzăreanu încoace, a ajuns să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
justițiară", iar pe de alta un fel de a înțelege mai adânc specificitatea aportului fiecărei comunități, oricât de mică aceasta, la patrimoniul universal. Istoriile "colective" și "globale" din secolul nostru au ca substrat aceeași tendință democratizantă. La antipodul vechii istorii dinastice, atât de atentă la "eveniment", bătălie, eroism individual, abilitare diplomatică etc., se situează istoria celor (aparent) fără istorie, acea "istorie prin cei mici" de care vorbea Nicolae Iorga, exponent el însuși al unui popor certat cu istoria, supus unor frustrări
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și transmiterea de știri, alături de programul moralizator și de retorica justificativă. Herodot voia, prin Istorii, ca faptele oamenilor să nu cadă în uitare. La noi, primii analiști n-au făcut decât să însemne "cursul anilor", preocupați de genealogie și evenimente dinastice, prelungind oarecum gestul comemorativ al epigrafelor de pe morminte și al pomelnicelor. Analele de la Putna nu se ridicau mult peste această condiție. Scriindu-și cronica pe timpul lui Petru Rareș, Macarie voia să nu lase faptele în "mormântul uitării", iar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul. Principiul și regulile guvernului evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin ea însăși, să luminăm situația prin comparații și deducții. Voi formula deci sistemul nostru din punctul vostru de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
decât ei înșiși, că inițiatul chiar dacă e un prost poate guverna, pe câtă vreme mulțimea de inițiați, chiar plini de geniu, nu înțelege nimic din politică. Toate aceste considerații nu au răsărit în cugetul creștinilor; totuși pe aceasta se bazează principiul guvernului dinastic; tatăl transmitea fiului secretele politice, necunoscute înafară de cercul membrilor familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu poată trăda secretul. Mai târziu sensul transmiterii ereditare al adevăratelor principii ale politicii s-a pierdut. Succesul operei noastre a fost mărit prin aceasta
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pe aceea a suveranului însuși, cel puțin pe aceea a dinastiei într-un viitor apropiat. După aparențele observate în mod serios, conducătorul nostru nu va face uz de puterea sa decât pentru binele poporului, nicidecum pentru foloasele sale personale sau dinastice. De aceea, observând această bună-cuviință, puterea sa va fi respectată și ocrotită prin oamenii săi înșiși; ei îl vor adora cu gândul că binele fiecărui cetățean depinde de el, fiindcă de el va depinde orânduirea economiei sociale... A păzi pe
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
elibera de toate puterile și de toate relele. Sumar: Întărirea rădăcinilor regelui David. Pregătirea regelui, îndepărtarea moștenitorilor direcți. Regele și cei trei inițiatori ai săi. Regele-destin. Ireproșabilitatea moravurilor externe ale regelui evreilor. Voi trece acum la mijlocul de a asigura rădăcinile dinastice ale regelui. Ne vor conduce aceleași principii care au dat până în zilele noastre înțelepților noștri conducerea tuturor afacerilor mondiale. Noi conducem gândirea întregii umanități. Mai mulți membri din rasa lui David vor pregăti pe regi și pe moștenitorii lor, alegând
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Plevnei: "Medoc fini. Votca, Tzuica dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceleași elite politico-militare ale regimului comunist care, la Praga, Varșovia sau Budapesta, și-au recunoscut înfrângerea au izbutit în România să uzurpe nu doar puterea, ci revoluția însăși, transformând-o într-un instrument de promovare a cadrelor exasperate de dictatura dinastică care le blocase ascensiunea. Timișoara La Timișoara, așadar, un grup de susținători ai pastorului reformat Tökes s-a strâns în jurul casei parohiale pentru a împiedica evacuarea acestuia. Curând însă, numărul lor îl depășește cu mult pe cel al enoriașilor (inclusiv
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca cetățeni conștiincioși moral și supuși politic statului habsburgic. Școala, transformată în politicum de către Maria Tereza, cu asistența lui von Felbiger, propovăduia o pedagogie a obedienței statale și a loialității dinastice. Infuzia iluministă în corpul social, realizată prin reformele educaționale începute în 1774, vizau "formarea unor cetățeni docili dar instruiți, capabili să aplice în provincie directivele economice, politice, culturale și religioase trasate de cabinetul din Viena" (Mârza, 1982-1983, p. 577). Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
loialitate, aceasta pare să fi fost deviza în funcție de care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare a loialității dinastice și a supunerii politice este convertirea țăranilor subiecți ai bisericii în cetățeni subiecți ai statului. Intențiile ideologice urmărite de statul habsburgic prin etatizarea învățământului sunt trădate de prima carte de citire publicată în 1777, la Viena, imediat după inaugurarea reformelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contemporană, iar regalitatea, una din resursele identitare ale românității. Elogiind succesele recente ale politicii românești, Tocilescu enumeră pietrele unghiulare ale identității românești ca fiind "unirea, dinastia, constituțiunea, independența și regatul, într-un cuvênt națiunea" (Tocilescu, 1889, p. 293). Anticipativ, ideea dinastică este inserată ca definitorie pentru națiunea română. După cum se va vedea în capitolul următor, tema dinastică va fi prelucrată ca pilon central al memoriei naționale românești doar în epoca "întregirii neamului" al cărui arhitect politic a fost succesorul lui Carol
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
enumeră pietrele unghiulare ale identității românești ca fiind "unirea, dinastia, constituțiunea, independența și regatul, într-un cuvênt națiunea" (Tocilescu, 1889, p. 293). Anticipativ, ideea dinastică este inserată ca definitorie pentru națiunea română. După cum se va vedea în capitolul următor, tema dinastică va fi prelucrată ca pilon central al memoriei naționale românești doar în epoca "întregirii neamului" al cărui arhitect politic a fost succesorul lui Carol, nepotul său Ferdinand I. Dacă până el, figura contemporană a Salvatorului era întrupată în persoana lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zi națională a României între 1866 și 1947. Concluzii: forjarea memoriei naționale. Construirea statalității române prin Unirea principatelor (1859), cimentată prin eliberarea națională obținută în urma Războiului de Independență (1878) și consolidată mai departe prin elevarea statului la rangul de regat dinastic (1881) au vertebrat evoluția politică a românilor în ultima parte a secolului al XIX-lea. În paralel cu aceste evoluții politice, autoritatea statală, devenită unitară și centralizată, a continuat procesul de transformare a școlii într-o "a doua biserică" (Melidon
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
V. Alexandri, M. Eminescu, N. Bălcescu și C. Negruzzi), precum și o serie adițională dedicată scriitorilor și artiștilor neamului. (Numărul tuturor acestor tablouri nu este specificat, însă e de presupus că se ridică la ordinul a câtorva zeci de mii.) Cultul dinastic a fost consolidat iconografic prin distribuirea între 1922 și 1926 a 17.300 de tablouri ale suveranilor, colecție întregită de 1.000 de exemplare cu portretul Principelui Moștenitor. În aceeași perioadă au fost redistribuite din depozitele cu material didactic din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii pure și actului secund al poluării, este purificarea politică și restaurarea purității. Întemeierea statalității în secolul al XIII-lea de către figura mitică a lui "Radu I. Negru", creditat a fi capul dinastic al basarabilor, simbolizează epoca istorică etichetată drept "România pură" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 198). La lucru este puternicul dispozitiv metaforic depictând istoria ca alambic identitar. În lumina acestei metafore, timpul istoric este boilerul înlăuntrul căruia identitatea românească se distilează progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]