1,735 matches
-
dintre proeminenții specialiști ai lui TITULESCU. Introducere Atunci când vorbim despre Nicolae Titulescu ne încearcă o emoție profundă. Pe de o parte omul Titulescu, “friguros” criticând hotelurile londoneze pe motiv că nu erau suficient de încălzite, iar pe de altă parte, diplomatul “clocotitor” Titulescu care-și impunea punctul de vedere în rezolvarea diferitelor probleme politice internaționale, atrăgându-și simpatia prietenilor și respectul adversarilor. Numeroase lucrări, studii și articole au încercat să lumineze una dintre colonadele masive Nicolae Titulescu - pe care s-a
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
vedere în rezolvarea diferitelor probleme politice internaționale, atrăgându-și simpatia prietenilor și respectul adversarilor. Numeroase lucrări, studii și articole au încercat să lumineze una dintre colonadele masive Nicolae Titulescu - pe care s-a sprijinit viața politică internațională în perioada interbelică. Diplomatul român a susținut impunerea “forței dreptului” în dauna “dreptului forței”, în relațiile internaționale, autor al formulei “indivizibilității păcii” văzută de acesta ca “o stare de spirit”, pronunțându-se pentru respectarea suveranității, egalității în drepturi a tuturor statelor, pentru “spiritualizarea frontierelor
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
iind caracterul social al dreptului, Nicolae Titulescu îl definea ca fiind “o știință socială , deoarece obiectul său e să determine raporturile dintre membrii unei societăț i , așa cum trebuie să se petreacă pentru ca, conviețuirea cerută în numele intereselor fiecăruia să fie posibilă ”. Diplomatul român arăta că “Dreptul e supus legii evolutive. Dreptul e produsul evoluțiuniii de ieri și el servă de bază evoluțiunii de mâine”. Nicolae Titulescu a considerat norma de drept nu ca ceva imuabil , fix, ci ca “o regulă socială , produs
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
ceea ce priveș te dreptul internaț ional, acesta era definit de că tre Nicolae Titulescu ca fiind un drept de coordonare și nu unul de subordonare în relați ile dintre state, acestea manifestându-și deplin independența și egali tatea în drepturi. Diplomatul român a conceput dreptul internațional ca un drept interstatal, în sensul că statele suverane ș i nu persoanele fizice sunt creatoare și destinatare ale normelor și regulilor sale. Dreptul internațional clasic, existent până la Primul Război Mondial, era considerat “dreptul războiului
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
geografice! Din culmile lui izvorăsc apele care au scăldat românismul în istorie: la miazănoapte, Someșul, la apus, Mureșul, la miazăzi, Oltul! Dea lungul Carpaților, România se întinde ca o simplă zonă militară a unei fortărețe naturale, încăpută în mâini străine ”. Diplomatul român s-a declarat pentru ieșirea României din starea de neutralitate, susținând oportunitatea intrării țării în război alături de Antanta, arătând că doar prin acest mod era posibilă desăvârșirea unității naționale. În timpul Primului Război Mondial, Nicolae Titulescu a ocupat, între 10 iulie 1917
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
grup de patrioți români au plecat la Paris, unde la 6 septembrie 1918 s-a înființat Consiliul Național Român din care făceau parte o serie de personalități ca Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Constantin Mille, Traian Vuia etc.. Aici, diplomatul român a apărat și a promovat interesele românești, demonstrând în fața opiniei publice internaționale legitimitatea aspirațiilor poporului român. Această activitate a lui Nicolae Titulescu va dura până în vara anului 1919. Ea a contribuit la impunerea ideii fundamentale care va fi cea
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
Ligii Națiunilor, de două ori consecutiv, răsturnând canoanele acestui for genevez. Capitolul al V-lea Titulescu și Conferința dezarmării Dezarmarea a fost o problemă care l-a preocupat pe Nicolae Titulescu, considerând-o “piatra de încercare a înțelegerii dintre națiuni” . Diplomatul român enumera o serie de cauze care, în concepția sa, împiedicau progresul păcii și generau războaie: neînțelegerile dintre foștii aliați în Primul Război Mondial; ideea războiului de revanșă; marea criză economică dintre anii 1929 - 1933. Opunând războiului ideea păcii, Titulescu
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
a teritoriului: “O definiție a agresorului era bună, dar a defini teritoriul asupra căruia ea nu trebuie să se producă, era și mai bine”. Nicolae Titulescu a propus o definiție a teritoriului care a fost acceptată de reprezentanții Uniunii Sovietice. Diplomatul român arăta că: “Prin teritoriu trebuie să se înțeleagă teritoriul asupra căruia un stat își exercită de fapt autoritatea”. La 3 iulie 1933 a fost semnată prima Convenție de definire a agresorului, la Londra, de către reprezentanții Uniunii Sovietice, României, Poloniei
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
vieți”. Pe această linie, a conservării păcii generale, se înscriu și eforturile diplomatice depuse de Nicolae Titulescu în cadrul Conferinței dezarmării, desfășurată la Geneva, unde acesta a susținut punctul de vedere francez, ca o premisă fundamentală a realizării scopului acestei conferințe. Diplomatul român este apreciat în mod deosebit datorită ideilor sale care au străbătut timpul până în zilele noastre. Nicolae Titulescu reprezintă o personalitate politică a perioadei interbelice care a reușit să păstreze independența și integritatea teritorială a României în Europa acelor vremuri
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
analizarea acestui document, care a fost acceptat de cei doi miniștri de externe, Titulescu și Litvinov, la Montreaux, la 21 iulie 1936 și care nu a mai putut fi semnat în septembrie 1936, așa cum căzuseră de acord cei doi, deoarece diplomatul român a fost demis din funcție la 29 august 1936, partea sovietică considerând acest eveniment o reorientare a politicii externe românești. Ne-am propus ca pe toate acestea să le cercetăm cu obiectivitate, fără a exagera sau minimaliza meritele lui
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
1933 că ar vrea să abandoneze cooperarea cu germanii și că ar fi interesată de o conlucrare cu 5 2 statele care promovau securitatea colectivă; o posibilă apropiere sovieto-germană în cazul în care nu se realiza o legatură franco-sovietică 1. Diplomatul român considera că o politică externă solidă trebuie să pornească de la bune relații cu statele vecine, indiferent de forța lor economică sau militară ori de regimul social 2. Titulescu declara: “Numai printr-o politică constantă de pace și prietenie, cu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
5 Dorin Teodorescu , Diplomația titulesciană și Rusia Sovietică , în Nicolae Titulescu . Eternitatea unui destin exemplar, (coord. Laurențiu GuțicăFlorescu, Dorin Teodorescuă, Slatina, Editura Fundației “Universitatea pentru toți “ , 2005 , p. 122. 6 I. Ciupercă, op. cit., p. 39. 7 4 În această direcție, diplomatul român a decis să negocieze cu Uniunea Sovietică în vederea încheierii unui tratat de neagresiune; să semneze la Londra, la 3-4 iulie 1933,Convențiile pentru definirea agresiunii; să reia relațiile diplomatice dintre cele două țari, la 9 iunie 1934, în urma unui
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
orgolioasă și dorea să fie consultat în orice problemă importantă de politică externă. Astfel, la 1 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voevod, președintele Consiliului de Miniștri, a inițiat negocieri cu sovieticii fără să îl anunțe în prealabil pe Titulescu. Ca urmare diplomatul român 22 Doru Dina, Ion Ivașcu, Dorin Teodorescu, Ecouri internaționale la demiterea lui Nicolae Titulescu, Slatina , Editura Fundației “Universitatea pentru toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat demisia din funcția de ministru al României la Londra. Titulescu considera
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat demisia din funcția de ministru al României la Londra. Titulescu considera pactul de neagresiune cu Uniunea Sovietică unul umilitor pentru România deoarece Moscova condiționa semnarea acestuia de recunoașterea existenței litigiului basarabean. Diplomatul român respingea propunerea Franței care dorea includerea în tratat a formulei “litigiu existent” și a Poloniei care sugera ca prevederile Pactului Briand - Kellogg să fie înlocuite cu o obligație de neagresiune. Punctul de vedere exprimat de Titulescu avea susținerea guvernului
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
avea susținerea guvernului și a regelui Carol al IIlea 23 .Deoarece acest conflict a fost puternic mediatizat în presa internă și internațională, Vaida - Voevod a fost nevoit să prezinte demisia guvernului său 24. Este cunoscut faptul că, de multe ori, diplomatul român amenința cu demisia pentru a-și impune punctul de vedere . 23 A. N. I. C., fond Casa Regală, dosar nr. 158 / 1932, f. 2. 24 Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României(1918- 19 16 Nu suntem de acord cu acest
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
domeniu nu trebuie să reprezinte apanajul unui singur om. Desemnat în funcția de ministru de externe la 21 octombrie 1932, în cadrul guvernului condus de Iuliu Maniu, Titulescu a primit libertate de acțiune în problema încheierii tratatului de neagresiune sovieto - român. Diplomatul român își exprima punctul de vedere în această direcție: “România și Uniunea sovietică au semnat împreună la Paris Pactul Briand - Kellogg, care era un pact de neagresiune pe o durată nelimitată. Prin acest pact, Moscova își lua angajamentul să nu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Casa Regală, dosar nr. 173 / 1932 , f. 20. 28 Octavian Țâcu , op. cit., p. 137. 22 19 dezarmării și cea a asigurării securității statelor 29. A susținut ideea dezarmării pe etape și s-a pronunțat pentru un control strict al acesteia. Diplomatul român a votat rezoluția propusă în cadrul conferinței dar, pentru a apăra interesele României, a susținut propunerea franceză adică reducerile bugetare pentru înarmări să nu fie aplicate uniform ci să țină cont de asigurarea securității fiecărui stat. La 6 februarie 1933
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
din considerente particulare, nu o pot accepta 30 . Titulescu a propus o definiție a teritoriului , în sensul că prin teritoriul unui stat se înțelege suprafața asupra căreia acesta își exercită suveranitatea. Acestă definiție a fost inclusă în cadrul raportului Politis. Deoarece diplomatul român a susținut definiția agresiunii propusă de Litvinov, reprezentantul sovietic, Dovgalevski declara: “Atitudinea domniei voastre în susținerea punctului de vedere sovietic, va cântări în balanță“31. Au fost semnate Convențiile pentru definirea agresiunii și a teritoriului. Textul primei convenții a
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
agresiunii și a teritoriului. Textul primei convenții a fost redactat de către ministrul român de externe și semnat la Londra, la 3 iulie 1933, de către România, Uniunea Sovietică, Polonia, Estonia, Letonia, Turcia, Iran și Afganistan. În discursul rostit cu acestă ocazie, diplomatul român preciza că: “Tratatul ce am semnat azi are o 30 Nicolae Titulescu, op. cit., p.492. 31 Relațiile româno-sovietice. Documente, vol 1, 1917-1934 , p.411413. 24 21 importanță considerabilă, deoarece instituie obligația absolută și perpetuă de neagresiune“32. A doua
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
ministru Gheorghe Tătărăscu îl informa pe Titulescu depre impresia defavorabilă produsă de situația respectivă în rândul opiniei publice românești. În răspunsul său, Titulescu afirma că au fost alese doar statele respective pentru a se diminua riscul unui eșec. În continuare, diplomatul român accentua asupra faptului că fiecare stat semnatar putea trimite invitații de aderate altor state terțe 40. În aprilie 1934, ministrul de externe francez, Louis Barthou, a efectuat un turneu diplomatic la Varșovia și Praga pentru a convinge cele două
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
tendințele revizioniste ale Bulgariei, Ungariei, Germaniei și Italiei, întărindu-se în același timp sistemul de securitate colectivă. Această idee titulesciană nu a obținut acordul unanim al clasei politice românești. La 12 iulie 1935 regele și guvernul l-au autorizat pe diplomatul român să negocieze și să semneze un astfel de document. La 14 iulie 1935 Nicolae Titulescu a fost împuternicit, în scris, de guvernul Tătărăscu să înceapă negocieri pentru încheierea unui tratat de asistență mutuală cu 60 Nicolae Titulescu, Politica externă
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
N.I.C., fond Nicolae Titulescu, dosar nr. 62 / 1930, f. 342. 50 47 declarației lui Mussolini se înscrie convorbirea din ianuarie 1931, de la Geneva, între Titulescu și reprezentantul italian Grandi care se declara de acord cu punctul de vedere exprimat de diplomatul român potrivit căruia era de neacceptat organizarea unui plebiscit în Basarabia 73 , deoarece “... dă drept ambelor părți să facă propagandă. În speță ar constitui un instrument pentru Soviete de a face paradă cu binefacerile comunismului. Aceasta România nu o poate
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
italieni în ședința Adunării Generale a Societății Națiunilor. Negocierile româno-sovietice au reînceput la 5 noiembrie 1935. Mai întâi Titulescu a discutat cu Mihail Ostrovski, ministrul sovietic la București și apoi cu Litvinov la Montreaux. Ostrovski a informat Moscova că pe diplomatul român îl interesa în mod deosebit obținerea recunoașterii indirecte a unirii Basarabiei cu România și mai puțin tratatul în sine. Răspunsul lui Litvinov a fost categoric: „Dacă așa stau lucrurile , atunci , după toate probabilitățile pactul nu va fi încheiat , pentru că
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
să ajute Uniunea Sovietică luptând impotriva Poloniei 93. Acest articol făcea referire la sincronizarea prevederilor tratatului cu acțiunile Franței. România dorea să aibă garanția Franței, în cazul în care prevederile tratatului ar fi fost puse în aplicare. Constatăm faptul că diplomatul român a rămas fidel sistemului de securitate colectivă promovat de Franța în care Polonia într-o primă perioadă și Cehoslovacia reprezentau pilonii centrali. Titulescu nu dorea ca România să rămână singură alături de Uniunea Sovietică 94. În articolul 3 se prevedea
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
ale gândirii titulesciene ... , p.268. 65 62 Uniunii Sovietice, care avea acordul de a tranzita România, în est. La Montreaux nu s-a reușit finalizarea tratatului, Litvinov declarând că nu era împuternicit de guvernul sovietic să semneze acest document. Astfel diplomatul sovietic a solicitat ca tratatul să fie semnat în luna septembrie 1936, când se deschidea o nouă sesiune a Adunării Generale a Ligii Națiunilor. Motivul real era reprezentat de faptul că serviciile de informații sovietice aveau date despre o iminentă
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]