4,884 matches
-
să o poarte. De cîteva ori, ca într-un vis aproape alb, simplu, auster, l-am simțit pe Enescu acolo. Pe un fotoliu. Era calm și generos. În salon, la parterul casei, în apropierea pianului, stăteau doi artiști, Maestrul și discipolul său, Marin Cazacu și Laura Buruiană. Le priveam arcuirea corpurilor peste violoncel, îmbrățișîndu-l tandru, invocînd și protejîndu-i magia. Nu mai știam cine este prelungirea cui, ascultam și mă bucuram. Seara se topea în noapte, munții solemnii își impuneau conturul printre
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
că, în spirit călinescian, editarea lor nu este însoțită de inutile glose, fluxul precis al memoriei autorului integrându-le firesc și lăsându-le să vorbească de la sine. Cele mai multe pagini, 61 la număr, îi sunt dedicate lui G. Călinescu, al cărui discipol a fost Vârgolici, încă din primul an de existență a Institutului de Istorie și Teorie Literară. Această rememorare, însoțită de transcrierea unor dialoguri, a unor dedicații personale și a unui extrem de amuzant document, este salutară, întrucât, până acum, în ciuda lungii
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
a aflat pe un teren minat, în care schemele de gândire „materialist-dialectică" și „științifică", învățate la orele de marxism-leninism, nu erau de folos. Supratitlul volumului de față conține, de fapt, două mici licențe. Mai întâi, Octav Onicescu nu a fost discipolul lui Nae Ionescu, ci prietenul și colaboratorul său, în mai multe cercetări de logică matematică și statistică (inventariate, de altfel, cu minuțiozitate de către Dora Mezdrea, îngrijitoarea volumului, într-un aparat critic impresionant prin acuratețe). In al doilea rând, el nu
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
imensa potemkiniadă a ceaușismului? Ori este cu desăvîrșire imun la asemenea sentimente, el, expertul în operația maniacală de mancurtizare a unei întregi națiuni? Violul mulțimilor prin propaganda politică se intitulează o carte faimoasă din anii ’30, scrisă de unul dintre discipolii lui Pavlov emigrat în Franța. Aceasta a fost profesia lui Dumitru Popescu, cel fără de care cultul lui Ceaușescu n-ar fi atins niciodată proporțiile aberante, sufocante și universal-umilitoare atât de cunoscute. De-a lungul anilor, am vorbit despre el cu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
despre un ideolog al stalinismului, cultivat, iluminat și fără îndoieli, gen Jozsef Revai. Membru al Comitetului Politic Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
mândru arbore încărcat de flori, pe iarba catifelată, lângă un limpede izvor, era un jilț înalt, frumos împodobit și încrustat cu aur, argint, fildeș, abanos și pietre prețioase; în jilț era așezată o femeie bătrână ... Înțelegerea, care le citea multor discipoli filozofie și teologie”. E întâlnit, de altfel, însuși Împăratul, rătăcit - conform binecunoscutului clișeu - la vânătoare; la rândul său, acesta e convins să pună valorile teologiei mai presus de cele lumești și chiar să răspândească această revelație. În căutarea locului petru
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
de Călinescu, îi vine-n minte, cu siguranță, chipul legendarului său editor, profesorul Rosetti, cel față de care, în corespondență, autorul Istoriei își îngăduia stridențe verbale mai sonore încă decât acelea pe care, peste ani, și le va permite fostul său discipol: „Ipochimenul pus sângeros la punct [...] Vai celor două Kakale”. Adică, pentru necunoscători, D. Caracostea (rebotezat cu aplomb sarcastic D. Cacaprostea) și N.I. Herescu. Călinescu și Rosetti. Piru și Gheran. Nici vorbă de infatuare, însă, la cel din urmă. Mai degrabă
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
vedea astfel grimasele, chiar dacă le intuiește, dar nici ea nu-i aude decât vocea și nu-i poate vedea privirea. Scaunele se mută în raport cu Freud unde frontalitatea este privilegiată, deși există și o situare pe lateral care sugerează rolul de discipol pe care savantul i-l acordă lui Jung. Din acest punct de vedere ne aflăm aproape într-o piesă de teatru, accentul cade pe replică și pe controlul permanent al poziționării atât în spațiu cât și în cadrul discuției. Din acest
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
avatar, virtuți mediumnice), dispus să accepte și existența unor fenomene ce se abat de la legile cunoscute (până acum) de știință va explora cu o voluptuoasă complicitate căile insolite și neverosimile propuse la limitele sau dincolo de limitele realului. Narațiunea lui Birkegaard, discipol silitor al unor Umberto Eco, Dan Brown sau Asimov, chiar dacă îndeamnă la reflecție, rămâne totuși un roman „de acțiune”, cu clișeele și ingredientele binecunoscute: secte secrete, lupta între cei buni și cei răi și inevitabila poveste de dragoste (coup de
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
Groșan, Iolanda Malamen și Nicolae Stan. Centenar Ciorănescu În numărul din decembrie al revistei ACOLADA (director: Radu Ulmeanu, redactor-șef: Gheorghe Grigurcu), Barbu Cioculescu (în articolul Titani ai corespondenței) închină un inspirat medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondență dintre frații Ciorănescu (Alexandru și George), apărut la Editura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2011, cu prilejul centenarului nașterii eruditului filolog, Barbu Cioculescu reușește o schiță biografică documentată și de bun-gust. Alexandru Ciorănescu și-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
și neangajant, dar nu lipsit de înțelegere pentru toate futilitățile vieții pe care, de altfel, le-am încercat la timpul meu”, fără a- și închipui că e „deasupra celorlalți” („Doamne ferește!... Sunt doar un fin receptacol”), considerându-se în continuare un discipol dedicat poeziei („n-am contenit să învăț de pretutindeni, în primul rând de la marii poeți... și de la extraordinara cultură orientală, nonantropocentrică și neemfatică, japoneză în special, de la lecția ei de expresivitate în lapidaritate”). Aparent, recentul său volum Nu eu, dar
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
cu păstrarea a două capitale. Al treilea lucru care frapează la Grass e stupefiantul dresaj pe care, în anii ‘80-‘90, l-a suportat la palestra corectitudinii politice. Pentru un ochi obișnuit cu intonațiile multiculturalismului, Grass face figura unui spășit discipol care și-a învățat bine lecția, de aici mănunchiul de afirmații pentru care germanii au început să-l privească chiorîș: „Prefer mai degrabă să fiu țigan decît german. Sau altfel: pus să aleg dacă vreau, dacă trebuie fiu german sau
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
ascuns până atunci de soția credincioasă unui soț emancipat. Încă un pas al desprinderii de tradiție a fost făcut cu împăcarea între soți, iar maximul obținut este predarea ștafetei emancipării tinerei Esmeralda (Hafsia Herzi) - ce sens mai are maestrul fără discipoli? - care trădată în amor, își manifestă exemplar disprețul față de instituția căsătoriilor aranjate și, alfabetizată de către Leila, părăsește satul pentru a descoperi lumea. Ca o încununare a eforturilor femeilor emancipate și a celor doi bărbați luminați, aproape occidentali, oricum modele exemplare
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
mai conformă cu esența reprezentatului? În esența sa, Mircea Eliade este un Maestru: un Mare Maestru al unui zen românesc, al unei forme de iluminare care îngăduie salvarea de istoricitatea existenței. Descifrând scriitura încâlcită a destinului, inițiat prin ritualul destinului, discipolul - ideal firește - al lui Mircea Eliade trăiește o revelație fulgurantă, al cărei conținut poate întruchipa însăși statuia Maestrului. Este o Poartă-fără-Poartă, așa cum zicea chinezul Ekai; este un Sunet-fără-Sunet, sau sunetul produs de o singură mână în timpul unui aplauz. Dar meditând
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
unui om din oceanul existenței este egală cu aceea ca gaura unui buștean plutitor să treacă deasupra singurului ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei. Ei bine statuia discipolului a fost deja creată de celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși: discipolul este o broască țestoasă zburând. Dar care este statuia maestrului? Maestrul este acela care aruncă pe apă un buștean găurit pentru a permite unei broaște țestoase
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
să treacă deasupra singurului ochi sănătos al unei broaște țestoase chioare, astfel încât, trecând prin gaură, broasca să se poată sălta la suprafața apei. Ei bine statuia discipolului a fost deja creată de celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși: discipolul este o broască țestoasă zburând. Dar care este statuia maestrului? Maestrul este acela care aruncă pe apă un buștean găurit pentru a permite unei broaște țestoase cu un singur ochi să iasă la suprafață. („Limite”, Paris, nr. 34-35, ianuarie 1982
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
am putut participa la congresul de la Boulder. Am trimis o comunicare referitoare la ultimele momente ale vieții lui Mircea Eliade (14-22 aprilie 1986), la devoțiunea neclintită a soției sale, Christinel Eliade, și la atitudinea înduioșătoare a atâtora dintre prietenii și discipolii săi. Înțeleg că această comunicare, împreună cu alta mult mai autoritativă, semnată de Eugen Ionescu, au fost citite în sesiunea de deschidere a conferinței, la 8 mai. Acesta e motivul pentru care le-am inclus în volum. Ele sunt urmate de
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
Liviu Bordaș Eliade omagial Corespondența lui Ioan Petru Culianu cu Mircea Eliade debutează în anul 1972, la câteva luni după ce acesta împlinise 65 de ani. Pe lângă monografia tipărită în 1978, bibliografia discipolului cuprinde multe recenzii, articole, studii și manuscrise nepublicate, dedicate maestrului său. Printre acestea se numără și câteva texte omagiale scrise cu ocazia aniversării a 70, 75 și (postum) a 80 de ani de la nașterea lui Eliade, care nu au fost
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
transformă într-o ființă mitică nemuritoare, un înțelept zeificat precum Zalmoxis, comparație pe care o mai făcuse cu câțiva ani înainte, într-un roman inedit. În cele din urmă, Eliade devine pur și simplu o categorie, una mitologică desigur. Privilegiatul discipol se prezintă drept unul dintre puținii care îl cunosc pe maestru ca om, dincolo de imaginea sa mitică. Însă, ne asigură el, omul este pe de-a-ntregul asemenea mitului. Trăind dincolo de timp, el își transportă interlocutorul „într-o sferă magică unde
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Astfel înălțat, Culianu nu se mai îndoiește că intelectualul român în genere, fie el mai tânăr sau mai bătrân, trebuie să trăiască, precum el însuși, o experiență autentic religioasă în raport cu Mircea Eliade. Zen românesc La împlinirea a 75 de ani, discipolul își omagiază maestrul printr-un scurt, dar la fel de entuziast articol în aceeași revistă pariziană. Intitulat cu îndrăzneală Statuia lui Mircea Eliade, acesta îl privește din nou ca pe un exponent al neamului. După trei sferturi de veac, Eliade a devenit
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
al unui zen românesc”, adică al unei „forme de iluminare” care permite „salvarea de istoricitatea existenței”. Esențializarea lui este, așadar, strâns legată de dialectica relației maestru-discipol. Prin inițiere, în virtutea unui „ritual al destinului” (formulă preluată de la psihanalistul jungian Erich Neumann), discipolul trăiește o „revelație fulgurantă”, al cărei conținut poate să întruchipeze însăși statuia Maestrului. Culianu se grăbește să precizeze că e vorba de discipolul ideal, deși se ferește să-l scrie cu majusculă. Într-un viitor concurs de statui pentru a
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
dialectica relației maestru-discipol. Prin inițiere, în virtutea unui „ritual al destinului” (formulă preluată de la psihanalistul jungian Erich Neumann), discipolul trăiește o „revelație fulgurantă”, al cărei conținut poate să întruchipeze însăși statuia Maestrului. Culianu se grăbește să precizeze că e vorba de discipolul ideal, deși se ferește să-l scrie cu majusculă. Într-un viitor concurs de statui pentru a-l reprezenta pe Eliade - se întreabă el -, care ar putea fi modelul său ideal? Statuia discipolului există deja: „Țestoasa zburătoare”. Ea o fost
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
grăbește să precizeze că e vorba de discipolul ideal, deși se ferește să-l scrie cu majusculă. Într-un viitor concurs de statui pentru a-l reprezenta pe Eliade - se întreabă el -, care ar putea fi modelul său ideal? Statuia discipolului există deja: „Țestoasa zburătoare”. Ea o fost creată în 1943 de către celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși. După aproape patru decenii, discipolul - candidat și el la toiagul de maestru al zen-ului românesc - dezvăluie modelul-tip al statuii Maestrului
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
a-l reprezenta pe Eliade - se întreabă el -, care ar putea fi modelul său ideal? Statuia discipolului există deja: „Țestoasa zburătoare”. Ea o fost creată în 1943 de către celălalt mare maestru al zen-ului românesc, Constantin Brâncuși. După aproape patru decenii, discipolul - candidat și el la toiagul de maestru al zen-ului românesc - dezvăluie modelul-tip al statuii Maestrului. Pentru aceasta el se folosește de două vechi texte buddhiste. Cel dintâi este o clasică antologie de koan-uri, Wúmén Guăn (Poarta cea fără de Poartă
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
metafora conducătorului orb vine de la titlul unei colecții de nuvele a lui Giovanni Papini, Il pilota cieco (1907). Aceste referiri explicite la doi autori importanți pentru tânărul Eliade - reprezentând, cultural și politic, dreapta radicală -, ca și filiația de maeștri și discipoli avându-l drept întemeietor pe Nae Ionescu, dau mult de gândit. Față de tradiția lui vivere pericolosamente, școala Marilor Maeștrii ai zen-ului românesc, inaugurată de Constantin Brâncuși, pare acum foarte departe. Ultima propoziție este și mai greu de interpretat. Sensul prim
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]