24,621 matches
-
de defavorizare pentru unul dintre sexe în raport cu celălalt, indiferent de legile, normele și declarațiile politice adoptate oficial. Presupoziția pe care o susțin este aceea că multe dintre problemele cu care se confruntă familia monoparentală sunt cauzate de discriminările de gen, discriminări de multe ori rezultate nu din legi, ci din modul de aplicare a acestora. Așa se face că familiile conduse de femei, mai numeroase și mai sărace decât cele conduse de bărbați, întâmpină dificultăți mai ales pentru că, în mod real
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
obiective, cadrul formal care circumscrie ordinea socială, trebuie să fie astfel încât șansele subiective, capacitățile și abilitățile personale, să poată fi în mod real valorificate. Mai mult, persoanele nu trebuie să fie dezavantajate în virtutea faptului că aparțin anumitor tipuri de familie. Discriminările în sfera publică se reflectă în sfera privată. Aceasta ajunge să fie marcată, la rândul său, de o serie de discrepanțe. În cazul de față, întrebarea este: ce tip de șanse obiective îi vor fi conferite familiei monoparentale, astfel încât aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nevoi particulare, aspirații personale și modalități diferite de a și le satisface. Unii dintre aceștia au capacități scăzute sau numai momentan diminuate, de care se pot folosi în vederea realizării unei vieți mai bune. Diferențele privite ca inegalități pot conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care mamele sunt antrenate în obligațiile față de copii într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile reproductive ale femeilor ajung să determine legătura dintre copii și mame, în sensul că ele sunt obligate să-și asume răspunderea creșterii copiilor. Această situație pornește de la luarea sub protecție, chiar în proprietate a capacităților de reproducere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
coordonatelor legislative și instituționale. În România sunt semnificative, din perspectiva egalității de șanse, următoarele legi: • Legea nr. 48, din 16 ianuarie 2002 (care reia Ordonanța de Urgență nr. 137, din 31 august 2000), privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; • Legea nr. 202, din 19 aprilie 2002, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, Legea nr. 501/2004, privind aprobarea O.U. nr. 84/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse între femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
egalitatea de șanse între femei și bărbați, Legea nr. 501/2004, privind aprobarea O.U. nr. 84/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. În prima lege invocată este definită discriminarea - orice deosebire, excludere, restricție sau preferință după anumite considerente, dar numai în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
restricție sau preferință după anumite considerente, dar numai în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile care fac posibilă discriminarea, distingem două categorii, care ar permite eventuale ierarhizări ale discriminărilor. Astfel, se va putea vorbi despre o discriminare mai gravă dacă a fost făcută pe criterii legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile care fac posibilă discriminarea, distingem două categorii, care ar permite eventuale ierarhizări ale discriminărilor. Astfel, se va putea vorbi despre o discriminare mai gravă dacă a fost făcută pe criterii legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin semnificativă dacă are în atenție criterii cum ar fi: sexul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alte domenii ale vieții publice 46. Spațiul privat nu face obiectul de interes al acestei precizări legale. Privind criteriile care fac posibilă discriminarea, distingem două categorii, care ar permite eventuale ierarhizări ale discriminărilor. Astfel, se va putea vorbi despre o discriminare mai gravă dacă a fost făcută pe criterii legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin semnificativă dacă are în atenție criterii cum ar fi: sexul, vârsta, convingerile 47. Conform O.U. nr. 84
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
criterii legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin semnificativă dacă are în atenție criterii cum ar fi: sexul, vârsta, convingerile 47. Conform O.U. nr. 84/2004, art. 4, se face distincția între discriminare directă și discriminare indirectă: prin discriminare directă se înțelege tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane după criteriul sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă; prin discriminare indirectă se înțelege situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin semnificativă dacă are în atenție criterii cum ar fi: sexul, vârsta, convingerile 47. Conform O.U. nr. 84/2004, art. 4, se face distincția între discriminare directă și discriminare indirectă: prin discriminare directă se înțelege tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane după criteriul sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă; prin discriminare indirectă se înțelege situația în care prevederi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
limbă, religie, categorie socială și despre una mai puțin semnificativă dacă are în atenție criterii cum ar fi: sexul, vârsta, convingerile 47. Conform O.U. nr. 84/2004, art. 4, se face distincția între discriminare directă și discriminare indirectă: prin discriminare directă se înțelege tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane după criteriul sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă; prin discriminare indirectă se înțelege situația în care prevederi, criterii sau practici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se face distincția între discriminare directă și discriminare indirectă: prin discriminare directă se înțelege tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane după criteriul sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă; prin discriminare indirectă se înțelege situația în care prevederi, criterii sau practici aparent neutre ar pune persoane de un anumit sex într-un dezavantaj, în comparație cu persoane de sex opus, cu excepția cazului când prevederea, criteriul sau practica se justifică în mod obiectiv printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sex opus, cu excepția cazului când prevederea, criteriul sau practica se justifică în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate și necesare. În art. 9 se menționează că maternitatea nu poate constitui motiv de discriminare. Față de precizările menționate, prin ordonanța citată, se pot anticipa dificultăți în măsurarea unui tratament presupus mai puțin favorabil aplicat unei persoane. Sintagma mai puțin trimite la o situație comparativă față de care mai puțin, echivalent sau mai mult ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai puțin trimite la o situație comparativă față de care mai puțin, echivalent sau mai mult ar putea avea semnificație. Din punctul de vedere al interesului pentru problematica familiei monoparentale, remarc prevederile legislative anterioare (Legea nr. 202/2002), în care prin discriminare directă se înțelegea „diferența de tratament al unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenței sale la un anumit sex sau datorită gravidității, nașterii, maternității ori acordării concediului paternal”48. Observația era aceea că persoana poate fi discriminată din cauza sexului, a stării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fost, pentru legea anterior citată, concediu parental (și nu paternal). Ca și prima lege luată în considerare (Legea nr. 202/2002), Legea din 2004 arată că promovarea egalității de șanse între bărbați și femei, precum și pentru eliminarea oricărei forme de discriminare se aplică în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
202/2002), Legea din 2004 arată că promovarea egalității de șanse între bărbați și femei, precum și pentru eliminarea oricărei forme de discriminare se aplică în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera privată, nu fac obiect de interes în legile discutate. Legea definește discriminarea pozitivă sau măsurile stimulative drept acele măsuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera privată, nu fac obiect de interes în legile discutate. Legea definește discriminarea pozitivă sau măsurile stimulative drept acele măsuri speciale prin care se intenționează accelerarea realizării în fapt a egalității de șanse între femei și bărbați (art. 4). Conform art. 5, sunt prevăzute măsuri speciale pentru protecția maternității, a nașterii și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru protecția anumitor categorii de femei și bărbați. În acest punct, pot fi articulate măsuri care să îmbunătățească situația părinților singuri. Art. 9 conține mențiuni legate de maternitate. Conform acestui articol, se stipulează că maternitatea nu constituie un motiv de discriminare în selecția candidatelor la angajare și că este interzisă solicitarea unui test de graviditate. Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Art. 9 conține mențiuni legate de maternitate. Conform acestui articol, se stipulează că maternitatea nu constituie un motiv de discriminare în selecția candidatelor la angajare și că este interzisă solicitarea unui test de graviditate. Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În legile menționate, pentru familia monoparentală nu există prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care implică asigurarea egalității de tratament între indivizi, indiferent de naționalitate, sex, vârstă, rasă sau origine etnică, religie, orientare sexuală ori grad de handicap. Comisia Europeană a propus o strategie comunitară privind egalitatea de gen, în vederea combaterii inegalității și a discriminării între femei și bărbați pentru perioada 2001-2005. Aceasta are la bază cinci obiective strategice, respectiv: • egalitatea în viața economică; • participarea egală la procesul de luare a deciziilor; • egalitatea în viața socială; • egalitatea în viața civilă; • schimbarea rolurilor de gen și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vedere formal pentru familiile monoparentale, ca și față de orice alte grupuri sociale. Formal, statul, prin intermediul instituțiilor sale, tratează indivizii în mod egal: ei nu sunt dezavantajați în efortul de a beneficia de resursele și serviciile publice la care sunt îndreptățiți. Discriminările instituționale (prin reguli, politici, practici), precum și în plan mai larg, legislativ, sunt greu de surprins, toate aceste instanțe fiind, aparent, neutre la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
efortul de a beneficia de resursele și serviciile publice la care sunt îndreptățiți. Discriminările instituționale (prin reguli, politici, practici), precum și în plan mai larg, legislativ, sunt greu de surprins, toate aceste instanțe fiind, aparent, neutre la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității. În multe situații, așa cum rezultă și din expresia folosită în mod curent, adultul din familia monoparentală este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității. În multe situații, așa cum rezultă și din expresia folosită în mod curent, adultul din familia monoparentală este părintele singur. Singurătatea este o stare de fapt care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]