5,125 matches
-
fenomen ciudat, care se repetă, nu cu regularitatea lumii siderale, dar ca din senin și în genere în epoce în care Adunările nu pun țara la cale în Dealul Mitropoliei și răscumpărările nu sunt la ordinea zilei. Acel fenomen e: discutarea de principii, dar o discuție de-o generalitate și de-o abstracțiune estremă. E o jucărie ca oricare alta, ca de ex. a căuta rădăcina patrată a numărului 7. Poți să tot socotești mereu și să bați apă 'n piuă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
facă bilanțul, ca să vedem cui i-au folosit și cui i-au stricat. Să zicem - posito sed non concesso - că înaintea erei liberale nu era nimic în țară. Averi mari nu erau, dar nici mizeria nu era cunoscută. Cu ocazia discutării legii rurale în cel întîi Parlament al României unite d. Cogălniceanu citea documente prin cari arăta că pământul era atât de larg încît țăranul putea să-și înfigă plugul Oriunde i-ar fi plăcut, fără să 'ntrebe al cui e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bune intențiuni din lume. Cu cele mai bune intenții, dar cu o rea politică, rezultatele sunt rele, dezastroase chiar, și scuza că inima a fost curată rămâne o copilărie în viața politică. Ar fi de recomandat să fim serioși în discutarea acestei cestiuni, d. Brătianu a fost - poate - amăgit prin fel de fel iluziuni pe cari adversarul a știut să i le farmece dinaintea ochilor și, ca să-și prinză visul de picioare, a făcut - precum se știe - o călătorie pe la câteva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în teoria narativă engleză, această problemă încă pare să fie un motiv de dispută. Booth consacră trei capitole din cartea sa intens apreciată și frecvent reeditată Retorica romanului unui demers în care contrazice diversele dogme ce au luat naștere în urma discutării obiectivității prezentării. Booth respinge puternic cerințele excesive ale "obiectiviștilor" și "neutraliștilor" care vor să vadă că orice urmă a unui narator personalizat din romane și nuvele a fost ștearsă 57. Se pare că discuția despre rolul naratorului a urmat o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintr-o altă direcție, Harald Weinrich surprinde această diferență atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte Welt)77. Potrivit lui Weinrich, trăsătura distinctivă a timpurilor aferente "discutării" este faptul că acestea nu narează 78. În terminologia mea, aceasta înseamnă că ele relatează o poveste fără intermediere, adică în mod direct. Părerile lui Hamburger, Pascal și Weinrich se întîlnesc într-un punct fundamental: nu există nici un fel de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care într-o singură operă textele cu un grad zero al intermedierii pot fi schimbate în texte cu diferite grade de intermediere reprezentată prin adăugarea diferitelor elemente narative. Ambele concluzii ar trebui analizate într-o viitoare "gramatică" a artei narative. Discutarea rezumatelor romanelor întregi și a schițelor de intrigă din caietele unui autor a avut rezultate care sînt convergente cu acelea derivate din analiza titlurilor de capitol. În toate cele trei zone timpul trecut s-a dovedit a fi un semnal
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mimesis sau de prezentarea scenică rezistă prin simpla definiție, în timp ce polul ocupat de diegesis sau de relatare cu greu poate crea vreo dificultate. Definiția prezentării scenice este problematică îndeosebi din cauza aproximării procesului dramatic pe care o implică acest fenomen. În discutarea prezentării scenice într-o narațiune trebuie să se diferențieze secțiunile narative și non-narative ale textului, așa cum au fost explicate acestea în capitolul anterior 342. Dialogurile personajelor fără verbe introductive de tipul "el a zis" etc. și fără "indicații regizorale" auctoriale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ș.u. 15 Scholes, Structuralism in Literature, 185. 16 George Steiner, "A Preface to Middlemarch", Nineteenth-Century Fiction 9 (1955), 275. 17 Vezi Stanzel, Typische Formen, 8. 18 Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen, 1922, 190 ș.u. 19 Pentru discutarea conceptului de deviație și pentru critica teoriei deviației, vezi Jan Mukařovský, "Standard Language and Poetic Language", în A Prague School Reader on Esthetics, Literary Structure, and Style, Georgetown, 31964, 17 ș.u.; Iuri Lotman, Die Struktur literarischer Texte, München, 1972
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
umanității și divinității. Vocabularul chirilian al celor două naturi îi va ofensa pe egipteni, refractari la ideea că unul poate fi conceput simultan în doi. Cincisprezece secole mai tîrziu, teologii de parohie își încruntă sprîncenele numai cînd vine vorba de discutarea capodoperei terminologice a Sfîntului Chiril și repetă că trebuie să fim cum nu se poate mai prudenți atunci cînd vorbim de uniunea "ipostatică". Ea este de fapt rezultatul unității de organizare și de direcționare a Bisericii catolice. Cvasitotalitatea Bisericilor creștine
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nutrienți pentru ecosistemul solului. Principalele tipuri de “deșeuri” care se găsesc în fermele organice sunt îngrășămintele din curtea fermei (gunoiul de grajd), fie proaspete fie depozitate, mustul de gunoi și ocazional, îngrășămintele lichide cum ar fi: urina colectată separat. înaintea discutării managementului individual al fiecărui tip de îngrășământ și must, este util să urmărim câteva date referitoare la ratele de producere a îngrășămintelor, precum și nivelul cantitativ și al accesibilității nutrienților, specifice diferitelor tipuri de îngrășăminte. Tabelul 4.1. ne indică ce
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
ecologică (SCEĂ; înainte de trecerea la agricultura „BIO“, fermele trebuie să realizeze câteva experiențe cu aceste culturi și să apeleze la consultanță de specialitate; acceptarea riscului de a se realiza o producție mai scăzută decât potențialul de producție a culturilor respective; discutarea cu „supraveghetorul BIO“ a posibilității de reconversie a exploatației prin etape de maximum 5 ani a culturilor perene. Exploatațiile legumicole: dificultăți și soluții de rezolvare: probleme fitosanitare: respectarea frecvenței de retur în rotație; utilizarea soiurilor și hibrizilor de rezistență;optimizarea
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
adâncită a fundamentării anchetei și a tuturor stadiilor ei pe care o are probabil numai conducătorul anchetei. Este încă un argument în favoarea ideii ca sociologii să fie calificați în ceea ce privește toate etapele anchetei, inclusiv introducerea datelor în calculator și prelucrarea acestora. Discutarea fazelor finale ale unei anchete în termeni generali este extrem de dificilă. Nu există două anchete asemănătoare prin problemele lor de analiză și interpretare, iar singurele reguli care se pot stabili cu o oarecare certitudine se referă, în sens strict, la
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
biomedical a fost ceva mai lent, însă capătă teren. Totuși, previziunile cu privire la implicațiile nanotehnologiilor în medicină promit mult, mai ales că toate sistemele biologice includ principii nanotehnologice. Fiind prevăzută o revoluție în producție odată cu dezvoltarea acestor tehnologii, se pune problema discutării aspectelor economice, sociale, politice, de mediu, militare și etice implicate. Sunt realități ale timpului prezent care aduc în prim plan două tendințe comportamentale, optimi-smul și pesimismul, confruntate fie cu succesul și satisfacția, fie cu deziluzia și frământările interioare. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
câmpuri, pornindu-se de la traducerile existente, continuându-se cu comentariile diverșilor autori musulmani, adesea și ale orientaliștilor care s-au ocupat de subiect (cel mai des apare citat D. Gimaret, cu cartea să Leș noms divins en Islam), apoi cu discutarea semnificațiilor posibile - începând cu sursa semantica și cu statutul gramatical al cuvântului - și păstrarea acestora în diferitele traduceri din română sau din alte limbi și sfârșind cu indicarea semnificației de bază, care rezultă câteodată și din opțiunea autoarei pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exemple în ce fel aceste pierderi ar putea fi minimizate. Se ajunge astfel la importanța condiționării contextuale și a modificărilor de structură la nivelul discursului, al frazei, al cuvântului și, în sfârșit, al corespondentelor sonore. Ultima fază, restructurarea, oferă prilejul discutării variantelor și nivelurilor de limbaj. Stilurile sunt abordate funcțional, caracteristicile lor fiind dictate de scopurile pe care le slujesc. Aceste scopuri sau funcții vizează fie eficientă - de fapt inteligibilitatea -, fie efecte speciale: sporirea impactului, înfrumusețarea formei mesajului. Trăsăturile stilistice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.); - pronume + verb (= propoziție simplă): egÀ eimi (3.2.2.6.2.); - propoziție nominală: egÀ eimi ho Àn 3.4. Probleme de traducere în limba românătc "3.4. Probleme de traducere în limba română" Pe baza observațiilor făcute cu ocazia discutării fiecărui nume în parte, putem desprinde următoarele în ceea ce privește traductibilitatea: 3.4.1. Un număr considerabil de nume divine nu pierd, sau nu ar trebui să piardă, nimic din sensul denotativ sau conotativ la transfer. Este mai cu seamă cazul metaforelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu alții, el se vede obligat „...să-și organizeze propria gândire În mod operatoriu”, căutând să evite contradicțiile, să-și verifice spusele, să păstreze sensul propriu al cuvintelor și ideilor-condiții, de fapt, al gândirii operatorii. Obișnuiți Încă de mici cu discutarea În comun a unor probleme simple și pe măsura puterilor lor, copiii Își vor da seama că adeseori nu toți colegii lor au același punct de vedere În legătură cu obiectul cercetat, că se exprimă păreri variate și se propun soluții diferite
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
unui membru al grupei respective) care supraveghează și dirijează dezbaterea, intervenind numai când se simte nevoia (Fig. 3). C = cadru didactic conducător de discuții c.d.d. = conducător de discuții Fig. 3. Structura clasei de elevi pe grupe de discuții După discutarea la nivelul grupelor, conducătorul de discuții al fiecăreia raportează În fața Întregii clase concluziile sau soluțiile adoptate. În seama cadrului didactic rămâne asamblarea acestora, iar dacă există puncte de vedere sau hotărâri diferite, el are sarcina să asigure, cu participarea tuturor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de Învățare și anume: crearea unei justificări (motivații), punerea (prezentarea) unei probleme (care să servească drept sistem de gândire), analiza și enunțarea de ipoteze, elaborarea unor strategii experimentale (pe baza aparaturii existente), desfășurarea propriu-zisă a experimentului, organizarea și efectuarea observației, discutarea procedeelor utilizate, prelucrarea datelor și elaborarea concluziilor (a soluțiilor provizorii), verificarea rezultatelor (constatărilor) prin aplicare practică și descoperirea validității și Însemnătății concluziilor.Acest complex logic de acțiuni, strâns legate Între ele, constituie ceea ce se cheamă un proces autentic experimental. El
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
până În prezent, trei variante ale metodei cazurilor s-au impus cu mai multă frecvență: - metoda situației (Case-Study-Method) - potrivit căreia se face o prezentare completă a situației existente, În fața elevilor, aceștia primind, de asemenea, toate informațiile necesare soluționării cazului-problemă dat. Avantaje: discutarea cazului Începe imediat. Dezavantaje: corespunde mai puțin realității practice care obligă specialistul să-și procure informațiile necesare. Se aplică atunci când elevii/studenții dețin o experiență redusă de studiu după metoda cazurilor și au prea puțin timp la dispoziție etc.; - studiul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Aici nu se face resimțită participarea individuală; - cadrul didactic alcătuiește dintr-o clasă de elevi/grupă de studenți o subgrupă mai restrânsă de discuție, care, sub conducerea unui conducător, preia discuția cazului și adoptă hotărârea corespunzătoare. Ceilalți elevi/studenți urmăresc discutarea cazului, făcând observații critice În final. Avantajul constă În aceea că toți elevii/studenții participă la soluționarea exemplului de caz, unii În mod nemijlocit, alții În mod mijlocit. Dezavantajul este dat de faptul că accentul cade pe activitatea intensă doar
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
punctele de vedere, pentru că aceasta ar Însemna o revenire la Învățământul tradițional.Profesorului Îi revine mai mult rolul de animator, de consultant sau de for de avizare și sancționare a rezultatelor parțiale și finale. El va avea grijă să asigure discutarea În prealabil a proiectului, analiza mijloacelor de realizare a acestuia, să atragă atenția asupra dificultăților care pot fi Întâmpinate, să faciliteze analiza critică a punctelor de vedere, să determine modul În care se va Încheia activitatea etc. În toate fazele
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
discutate în ultimii treizeci de ani, dar niciuna pe problematica studiată de noi. Din acest motiv considerăm că aducerea lor în discuție ar fi mai puțin importantă comparativ cu „îndreptarele Științifice” privind elaborarea de conținuturi cu adevărat Științifice. Optăm pentru discutarea, explicarea Și aprofundarea acestor repere esențiale pentru activitatea de cercetare Și în ideea de a apropia acele conținuturi care să ofere consistență ideii noastre. Câteva teorii, printre care teoria falsificării a lui Popper, au dezvoltat criterii prin care să se
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
cele occidentale, desigur. Cum înțeleg această precaritate a sociologiei educației, la noi și aiurea? Analiza poate fi făcută pe mai multe planuri. Voi contextualiza, pentru început, prezentarea printr-o abordare personală a situației sociologiei în România, o voi concretiza prin discutarea locului sociologiei educației în viața noastră academică și voi încheia prin sublinierea contribuției posibile a sociologiei educației la soluționarea multora dintre problemele reale ale învățământului românesc de azi. Situația sociologiei în Româniatc "Situația sociologiei în România" Treceți în revistă conținutul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
educaționale și mobilitate socialtc "Inegalit\]i educa]ionale [i mobilitate social\" 1. Introduceretc "1. Introducere" Sociologia inegalităților educaționale nu se identifică, cum s-ar putea crede la o privire superficială, cu sociologia educației, un domeniu analitic mult mai vast. Totuși, discutarea inegalităților relative la accesul la educație, la procesul școlar și la valorificarea în sistemul stratificării sociale a rezultatelor școlare este o preocupare esențială a sociologiei educaționale, constituindu-se în locul în care construcția teoretică în sociologia educației a fost foarte activă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]