912 matches
-
mai avea încă o viață și dacă aș putea trăi cât de cât protejată, aș putea să remarc ce este în jurul meu, din punct de vedere social. De asta nici n-am făcut disidență pe față. Pentru că nu întrezăream în disidență o posibilitate de a fi mai liberă decât eram. Pentru mine, libertatea este altfel decât socială, este una pur interioară. Totuși, m-am căsătorit cu un tip care s-a legat cu lanțuri de gardul Uniunii Scriitorilor și cred că
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
al operelor literare din deceniile de comunism. Las intenționat deoparte valoarea literară a acestor opere, care au fost, cum altfel?, de toată mîna, dar dintre care n-au lipsit capodoperele. Impactul social a fost, el, remarcabil. Putem afirma că, alături de disidența politică, atîta cîtă a fost la noi, a existat o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat. Asta nu mai ține de subiectivitatea noastră, ține de istorie. E curios că tocmai criticii tineri, care
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
literară a acestor opere, care au fost, cum altfel?, de toată mîna, dar dintre care n-au lipsit capodoperele. Impactul social a fost, el, remarcabil. Putem afirma că, alături de disidența politică, atîta cîtă a fost la noi, a existat o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat. Asta nu mai ține de subiectivitatea noastră, ține de istorie. E curios că tocmai criticii tineri, care pun preț pe pragmatism, pe "eficiența" atitudinilor intelectuale, nu interpretează corect
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
mea, unde, sub pseudonimul Haiduc, Victor Valeriu Martinescu, aflat în țară, publicase virulente poeme anticomuniste și antisovietice. Am reconstituit și restituit acest dosar în „Familia” nr. 10 din 1990. Acest fapt, puțin cunoscut, dovedește că au existat manifestări semnificative ale disidenței mult înainte de Paul Goma, deși nu directe și senzaționale. E un subiect (disidența românească înainte de Paul Goma) care ar merita discutat altă dată, mai pe îndelete, cu mai multe argumente. Revista „Caete de dor” dovedește că a existat și în
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
poeme anticomuniste și antisovietice. Am reconstituit și restituit acest dosar în „Familia” nr. 10 din 1990. Acest fapt, puțin cunoscut, dovedește că au existat manifestări semnificative ale disidenței mult înainte de Paul Goma, deși nu directe și senzaționale. E un subiect (disidența românească înainte de Paul Goma) care ar merita discutat altă dată, mai pe îndelete, cu mai multe argumente. Revista „Caete de dor” dovedește că a existat și în exil rezistență prin cultură, care nu e un apanaj al salvării intelectualilor doar
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și se face atâta caz, într-un mod exagerat, nu e câtuși de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e o altă problemă, o temă care merită o reflecție mai detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
interzice însuși „dreptul la nefericire”. Autoarea rezolvă, în fond, cu o eleganță nu lipsită de un gust al paradoxului, atât de spinoasa problemă a raportării scriitorului român la regim, fără a apela la formule uzate sau la principii enorme precum „disidență” sau „rezistență prin cultură”. Însuși faptul că literatul român ocolea spoiala festivistă a întregii societăți e semn de independență certă: „Situându-se alături de mersul îndărătnic al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
asupra trăirilor personale. Abia acum a devenit comunismul o temă centrală în literatura bulgară, dar am ratat atîția ani. Legat de acest subiect, o altă temă care mă preocupă este importanța lucrurilor care nu se întîmplă. De exemplu, lipsa unei disidențe. Bulgaria a stat și-a tăcut atîta timp. N-am avut un ’56, un ’68, n-a fost niciun fel de revoluție. Am încercat să reflectez asupra acestui lucru în Un roman natural, dar și în al doilea roman al
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
sondează complicate adeziuni individuale, totdeauna alimentate de o paletă variată de indecizii și ambiguități. În privința situării în canonul postdecembrist, Virgil Duda este un ghinionist. Plecat din țară cu un an înainte de Revoluție, el nu a apucat să-și valorifice o disidență serioasă. Bibliotecarul și mai apoi ziaristul din Tel Aviv a îmbrățișat un fel de atitudine a secundarului. Deși avea la-ndemână toate instrumentele pentru a-și decora un prestigiu binemeritat, el a rămas adeptul unei discreții funciare. Așa se face
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
-ndemână toate instrumentele pentru a-și decora un prestigiu binemeritat, el a rămas adeptul unei discreții funciare. Așa se face că dicționarele și sintezele nu-l poziționează fericit într-o galerie confortabilă. Publicul larg, câștigat printr-un eventual prestigiu al disidenței, s-a orientat spre scriitori în vogă. Din excesul de discreție a rezultat, totuși, o tipologie romanescă pe care autorul mizează în continuare. În momentul de față, creația lui Virgil Duda poate fi sintetizată prin două etape distincte, întinse, fiecare
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Ștefan Andrei. Este pensionat și se simte marginalizat și înfrânt. Singura șansă care îi mai rămâne este să joace demn și cinstit în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor și așa va proceda. Dan Deșliu și Dorin Tudoran, pregătiți de disidență, i se confesează și îi fac reproșuri: G. Macovescu nu este deloc alarmat. Dimpotrivă, crede într-un comunism cu față umană: "Comunism înseamnă umanism și nu ură și distrugere fizică și spirituală a omului. Cei ce cred altfel nu au
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
considerată de către serialiști o excepție inadmisibilă, în timp ce sistemul serial este cotat de către ne serialiști drept ceva ce nu este în lege, oricât ar pretinde acesta că o exprimă și o respectă. În mod cert, serialismul a devenit regulă prin hegemonia disidenței în raport cu tonalismul și modalismul începutului de secol 20. Astăzi, muzicienii și, mai cu seamă impresarii, caută o gramatică muzicală comună, închipuindu-și pentru viitor o muzică unică, întruchipând semnificațiile unui folclor mondial. Până atunci însă muzicile se desfășoară și se
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
s-a părut îmblînzit de vîrstă, ca să nu zic ca el, de bătrînețe, dar m-am bucurat înțelegînd că s-a reabilitat cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Fiindcă eu nu-mi pot imagina nici ce ar fi însemnat disidența lui fără "Europa liberă", nici ce ar fi însemnat "Europa liberă" fără mărturiile celor ce au suportat aici, în țară, binefacerile celei mai înaintate orînduiri din lume. Dacă întîlnirea de la Aix a stat sub semnul scrisorii de mai sus, pe
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu. De obicei „cuminte”, istoricul nostru literar știe să fie și polemic, precum în articolul Panait Istrati și „Cruciada românismului”, demostrând că textele publicate de autorul Chirei-Chiralina în amintitul periodic nu pot fi asimilate unei „disidențe legionare”, așa cum s-a afirmat de către unii denigratori, ca Henri Barbusse și alții. După vizita prelungită în U. R. S. S., dezamăgit și detestând comunismul, nu înseamnă că Istrati a devenit automat fascist, idee vehiculată intens în viitor de politica oficială
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
trăsnit și răzvrătit i se năzărea să facă un „teatru-laborator". Așa cum făcuse Stanislavski, așa cum făcuse Copeau, așa cum a funcționat Berliner Ensemble. Așa cum Grotowski s-a dus în provincie, la Opole, ca să conducă „Teatrul cu treisprezece rînduri". TEATRU-LABORATOR. E ca și disidența, ceva ce nu cunoaștem. Nu am avut Solidaritatea sau Charta 77, am avut cîțiva disidenți, cîțiva oameni care au spus „NU". Am avut admirație și interes pentru stilul lui Grotowski, a lui Kantor, pentru vîlva și filosofia precipitatului Barba, pentru
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
Acestea au de înfruntat handicapul neomologării, cărțile au nevoie să fie traduse în limbi de circulație, pentru a-i face cunoscuți pe scriitorii micilor culturi. Omologarea le-a fost înlesnită scriitorilor din fostele țări comuniste care au făcut gesturi de disidență politică, dar nici aceștia nu au avut toți aceleași șanse. De ce Soljenițân, de ce Kundera, s-a întrebat Mincu, iar Paul Goma nu? Dumitru Chioaru a susținut, în intervenția sa, că globalizarea nu poate fi decât economică, neputând să angajeze formele
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
prin însuși felul în care a fost gândită și pusă în aplicare crima. Dar nu despre crimă am vrut să vorbesc, ci despre interviul „În cazarma lui Ceaușescu”. În acest interviu, care l-a situat pe Mircea Dinescu în fruntea disidenței românești a ultimului an, exista și o afirmație la care nu am putut să subscriu. Plecând de la ideea că, multă vreme, teroarea din România era justificată prin teama de ruși, se afirma că astăzi nu mai putem da vina pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
uite acest lucru. În fine, înainte de a pune această întrebare, să ne mai gândim că există și intelectuali dintre cei mai demni de acest nume, care, deși n-au făcut doar cultură, sunt cu desăvârșire uitați când e vorba despre disidență. Când spun asta îl am în vedere, între alții, pe A.E. Baconsky. E adevărat, el nu i-a scris scrisori nici președintelui scriitorilor, nici tovarășului Croitoru; el l-a înfruntat pe monstru în față, direct și pe neocolite, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
continue să acopere tot ce se spune împotrivă și să nu se ia nici o măsură concretă de îndreptare a lucrurilor. Ca și președintele Iliescu, președintele Dinescu nu acceptă să părăsească scaunul, în ciuda falimentului spre care a condus Uniunea. Întrucât mitul disidenței sale funcționează încă, lui Mircea Dinescu, așa cum și-a făcut studiile la Ștefan Gheorghiu la fără frecvență și așa cum a fost redactor la fără frecvență, i s-a îngăduit să fie și președinte al Uniunii Scriitorilor tot la fără frecvență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
având în vedere păcatul originar. Acest text al drept-credinciosului și nespus de orgoliosului nostru prieten mai suferă de un păcat. Acela că autorul lui se revendică atât de la doctrina creștină, care ne învață să nu ridicăm piatra, cât și de la disidență, care ne învață să o ridicăm. Cu toate obiecțiile care pot fi aduse afirmațiilor sale din textul în discuție, Andrei Pleșu are totuși dreptate atunci când afirmă că adevărata morală este cea reflexivă. Numai că eu cred că nu este, totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
s-a părut îmblânzit de vârstă, ca să nu zic ca el, de bătrânețe, dar m-am bucurat înțelegând că s-a reabilitat cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Fiindcă eu nu-mi pot imagina nici ce ar fi însemnat disidența lui fără Europa Liberă, nici ce ar fi însemnat Europa Liberă fără mărturiile celor ce au suportat aici, în țară, binefacerile celei mai înaintate orânduiri din lume. Dacă întâlnirea de la Aix a stat sub semnul scrisorii de mai sus, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Să fi fost oare de preferat rezistența prin incultură împotriva căreia nu știu să se fi pronunțat? Al doilea motiv pentru care am intervenit în dezbaterea publică la care vă referiți a fost acela că eu nu cred că între disidența din țara noastră și rezistența prin cultură ar exista o prăpastie de netrecut. La urma urmei, de ce ar fi fost mai important să-ți exprimi protestul printr-o scrisoare adresată unui ștab mai mic ori mai mare, decât printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
reguli încîlcite, și va trebui să fie neapărat pe placul personajelor obscure care vor apărea în decor. — Vă gîndiți la alde Mortăciune sau Broscoi, care abia așteaptă să iasă din vizuini și să explice oamenilor cum au suferit ei făcînd disidență sau cît de persecutați au trăit în timpul vechiului regim, spune Sena. Cine naiba va putea să mai creadă balivernele lor? — La ei și la mulți alții, zice domnul Președinte, simțind că mintea lui Sena face legături încîlcite. Dar pe lîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a fost motivul, nu mai voia să audă de tine, mai ales că mai aveau o evreică în familie, și asta era mai mult decît suficient. A fost mai bine că n-a ieșit lipeala, pentru că așa ai intrat în disidență, dar cel mai important lucru a fost că după dușul ăsta rece te-ai vindecat și de complexele de care suferă cei care n-au ocazia să adulmece aburul puterii. Uită-te la ei cum le curg balele după putere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acuma, care n-au mișcat niciodată un deget fără a avea acordul rușilor sau al americanilor, care au și tupeul să iasă în fața națiunii să se bată cu pumnul în piept că ei au dat jos sistemul, că au făcut disidență. Pe cine cred ei că mai duc cu zăhărelul? Dacă cineva mi-ar fi spus înainte de ’89 că se poate și mai rău, l-aș fi luat în rîs, pe cuvîntul meu Tîrnăcop, îmi închipuiam că cenzura, foametea și mizeria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]