1,027 matches
-
scenă, închide și deschide uși ascunse, creează false așteptări, cheamă actorii în avanscenă sau trage spectatorul în spatele fantoșei, plasate altminteri în contre-jour. E binecunoscută fraza uneori barocă a autorului, cu adresări directe către cititor, cu la fel de cunoscutul clin d'œil disimulat retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor, reflectoare puse pe colțuri umbrite ale istoriei, ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei de filmat, "uitate" deschise în apartamentele cuplului domnesc. Fie din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
corespondentul semnului în realitate pe valențe utopice, simularea neagă valoarea semnului. Prin urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie a adevărurilor și una care disimulează că nu mai există nimic, inaugurând era simulacrelor și a simulărilor. Întrebarea care survine acum este: în cazul imaginilor putem vorbi de concepte pure? Înțelegem prin pur acel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmare, reprezentarea nu are un echivalent în realitate, deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie a adevărurilor și una care disimulează că nu mai există nimic, inaugurând era simulacrelor și a simulărilor. Întrebarea care survine acum este: în cazul imaginilor putem vorbi de concepte pure? Înțelegem prin pur acel concept care nu ascunde nimic. Dar puritatea nu e niciodată originară 5
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și se urmărește frumosul. Arta fantastică urmărește redarea adevărului ce se pierde în procedurile de redare, dar care oferă, în schimb, prin imaginație, o artă a frumosului. Natura aparenței, ce elimină ființa, dar nu și existența, este specifică imaginii care disimulează opiniile contemplatorilor. Acest lucru pare destul de complicat întrucât nu există o separare exactă între arta fantastică și arta care oferă asemănare și fidelitate cu originalul, întrucât originalul pare a fi o artă a fantasticului, în timp ce copia sa poate fi o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
critică metodică a gândirii democratice. Mai întâi, ea n-a încetat să denunțe „pretinsele drepturi ale omului”. încă din scrierile sale din tinerețe, Marx stigmatizează această filosofie care atribuie în mod fictiv aceleași drepturi tuturor indivizilor când, de fapt, ea disimulează exploatarea cu care modul de producție capitalist îi împilează pe muncitori. Deosebirea, curând specificată, între „libertățile formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate de edificarea socialismului este astfel menită unui viitor strălucit evidențiind alergia pe care o vor manifesta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se vor sufoca” și, dacă nu vor obține resurse de materii prime, „vor muri de foame”. Cu varii deosebiri, ideologia a fost folosită în anii ’30 și de Italia și Japonia pentru a-și justifica politicile imperialiste și a-și disimula obiectivele imperialiste 9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al autodeterminării naționale în apărarea noului statu-quo. Aceasta a fost cea mai puternică armă ideologică de la sfârșitul primului război mondial până la încheierea celui de-al doilea. Printr-o lovitură genială de propagandă, Hitler a folosit principiul respectiv pentru a-și disimula și justifica politicile de expansiune teritorială. Minoritățile germane din Cehoslovacia și Polonia, sub stindardul autodeterminării, urmau să joace același rol în subminarea celor două state precum cel jucat de naționalitățile cehă, slovacă și poloneză care, cu argumente similare, l-au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în anii imediat următori, acest status s-a dovedit a fi doar provizoriu și supus unor interpretări și pretenții contradictorii ale diferitelor națiuni. Ideologia ONU este folosită deci de diverse state pentru a-și justifica interpretarea proprie și a-și disimula interesele specifice. Toate națiunile pozează în campioni ai ONU și citează Carta în sprijinul politicilor lor. Ele fiind contradictorii, referința la ONU și la Carta sa a devenit un instrument ideologic care justifică o strategie prin principiile general acceptate, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
am spus despre balanța de putere este adevărat numai presupunând că ea este folosit, doar pentru scopul admis al protecției. Dar am văzut deja cum dorința de putere a națiunilor preia principiile și le transformă în ideologii pentru a se disimula, explica și a se justifica. Același lucru s-a întâmplat și cu balanța de putere. Ceea ce am spus mai sus în legătură cu popularitatea ideologiilor antiimperialiste în genere i se aplică și ei. Națiunile care se doreau imperii au pretins adesea că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
constituind, după cum am văzut, însăși esența balanței de putere, o transformă pe ultima, într-o anumită măsură, în primul rând într-o ideologie. Balanța își asumă o realitate și o funcție pe care nu le deține și deci tinde să disimuleze, să raționalizeze și să justifice politica internațională așa cum este ea. Inadecvarea balanței de puteretc " Inadecvarea balanței de putere" Am recunoscut contribuția reală a balanței de putere, în secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea, la stabilizarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fluență a circulației și în același timp generează o stare de tensiune vizuală. În parcurile și grădinile amenajate liber (mai aproape de stilul peisager) aleile nu se impun vizual în acceași măsură ca în compozițiile geometrice; traseul lor sinuos este parțial disimulat cu ajutorul vegetației, iar perspectivele nu coincid niciodată cu aleile. Aici importanța peisagistică a aleilor nu este mai mică, dar este mai subtilă. Parcurgerea aleilor, urmând curbele și contracurbele, determină vizitatorului o schimbare succesivă a unghiurilor și distanțelor de vedere, o
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
colerici, dar și la cei pasionați. În forme mai accentuate, aceasta poate constitui semnul unei tulburări cu caracter patologic a activității neuropsihice. 32 34 Fig. 13 De reținut: • O față frumoasă este un atu pentru succes. Fața dumneavoastră dezvăluie și disimulează. • Expresiile faciale sunt înnăscute și universale în toate culturile. • Regulile de manifestare ne spun cum să ne controlăm emoțiile. • Fiecare emoție are o expresie unică. • Introvertiții și extrovertiții își manifestă diferit emoțiile, ceea ce are consecințe diferite. 2.5. Ochii - ferestrele
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
persoană sau proiectare asupra Celuilalt a unor trăsături devalorizate”, concept dezvoltat de Erikson, citat de Mucchielli, 1986, p. 86), de strategii de disociere („tendința de a nu prezenta o anumită fațetă identitară decât În contexte favorabile și de a o disimula complet În alte contexte”) sau de sincretism („juxtapunere incoerentă de trăsături contradictorii provenind din culturi diferite”). Aceste dificultăți Însă, atunci când sunt depășite, devin etape ale drumului niciodată Încheiat spre o interculturalitate mai deplină. Una dintre modalitățile de a evita dificultatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este mult mai mare, iar producțiile artistice realizate sunt mult mai dense. Anterior cuceririi musulmane, pe acest teritoriu fusese prezent Bizanțul. Mai trebuie oare să precizăm că denumirea de „Spania musulmană”, sub care este cunoscută Îndeobște această perioadă de contact, disimulează o realitate: cea a dinamismului berber care, În timpul dinastiilor Almoravizilor și Almohazilor și În ciuda unei anumite rigori morale și religioase, avea să aducă Spaniei o concepție arhitecturală și, În general, artistică ce dovedește influența Africii sahariene și a Sahelului? Andaluzia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pusă În legătură cu tradițiile filosofice de aici, În special cu tradiția toleranței liberale inaugurată de Jefferson, pentru a putea fi Înțeleasă. Desigur, ea nu este Însă singura modalitate de ieșire din dilemele prezentate. Insistența pe chestiunea identității este de natură să disimuleze faptul că problema politică prin excelență nu este nicidecum cea a identității colective, ci cea a acțiunii publice. Cetățenia nu se situează În registrul lui „a fi”, ci În cel al lui „a acționa”. Spațiul politic ține, În consecință, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asemănătoare, dar inversează ordinea priorităților Între cele două forme de naționalism. Anumite „necesități structurale” constrâng, după părerea lui, periferiile să „intre În cercul naționalismului”. „Mecanismul economiei politice mondiale” se bazează pe „o dezvoltare inegală”. Acesta Împinge fiecare centru să-și disimuleze strategia de exploatare sub stindardul „Progresului”: „Progresul abstract este garanția unei dominații concrete”. „Elitele periferiei” Înțeleg rapid șarlatania. Ele descoperă că sunt „Îndepărtate de acțiune În loc să fie invitate politicos să participe la ea, călcate În picioare În loc să fie informate despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi mai greu de recunoscut și de combătut decât rasismul individual. Vom remarca În treacăt că modelul teoretic al „rasismului simbolic” (Sears, 1988), construit la câțiva ani după apariția celui instituțional, poate fi abordat ca o nouă conceptualizare a rasismului „disimulat”, dat fiind că acesta constituie o subtilă combinație de categorisiri mai mult sau mai puțin implicite cu valori și norme individualiste și meritocratice, prin care societatea americană se autocelebrează. Pentru a recurge la o celebră maximă leninistă, am putea spune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
radicalizând pozițiile apărate Încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către Jeremy Bentham, Claude Adrien Helvetius sau baronul d’Holbach ă nu vede În „suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează sau ascund raporturile de dominație. Opunându-se interpretărilor tradiționale În termeni de animism sau naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare și de transfigurare: „O societate”, citim În Formele elementare ale vieții religioase, „are
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
statal. Și totuși, paranteză sau nu, analiza lui Marx și a celor pe care i-a inspirat este probabil cea care a explicat cel mai bine condițiile de răsturnare a oricărei servituți: denunțarea ideologiilor care o susțin și care o disimulează. Ieșirea din colonialism presupunea astfel Înțelegerea În prealabil a ceea ce Kipling numise „povara omului alb”: ceea ce părea o servitute asumată de acesta din urmă din spirit misionar ascundea de fapt aservirea concretă a popoarelor colonizate. Aceasta este forța acestui concept
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-ți prezinți și să-ți aperi-vinzi manuscrisul. Situația este delicată, seamănă cu cea a interviului de angajare și care se derulează cam pe aceleași arii ipocrite. Toată lumea arde de nerăbdare să știe ceea ce se ascunde înăuntrul coperților cărții, dar toți disimulează cu artă dezinteresul. Câteodată îmi spun că ar fi fost mult mai bine dacă eram un scriitor comunist, care ar fi produs la comandă un manuscris despre Bumbești-Livezeni și realizările comunismului... cel puțin așa aș fi fost scutit de minunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sunt singurele valabile. Prezenta analiză trebuie considerată mai degrabă o invitație la dialog în jurul întrebării dacă este utilă aducerea la zi a diferențelor care există între moștenitorii lui Rokkan și Lipset. Unii ar putea fi tentați să nege ori să disimuleze aceste diferențe, pentru a răspunde mai bine acelora care folosesc alte metode. Dezbaterea internă ni se pare un semn de vitalitate, oricât de puțin clarificați ar fi termenii discuției. Scopul urmărit este stimularea reflecției și rafinarea neîncetată a cheilor de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rolurile în clivajele lui Rokkan: pol unificator al statului față de Biserica, pol centralizator vizavi de particularitățile periferiilor, pol urban, industrial vizavi de mediul rural, pol al posesorilor (în colectiv) vizavi de salariați. Clivajele transformate ale modernității, s-ar putea spune disimulate prin alte clivaje ale comunismului de aceeași natură, produc o societate modernizată, industrială și urbanizată, laică și uniformă: o societate după modelul celei occidentale, chiar dacă în timpul comunismului această latură rămâne ascunsă sau cel puțin nu era afișată. O dată cu prăbușirea regimului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
despre fotografiile post-mortem ale copiilor din secolul XIX, Aspects of Acceptance and Denial in Painted Posthumous Portraits and Postmortem Photographs of Nineteenth-Century Children, cercetătoarea Kathryn Beattie e interesată cu precădere de maniera contradictorie în care moartea prematură era negată și disimulată pentru a putea fi, la limită, acceptată, în cadrul practicii acestui tip de fotografie. "Somnul de pe urmă", mizând pe un clișeu deja clasic al imaginarului colectiv, e una dintre cele mai comune convenții fotografice menite să edulcoreze realitatea morții. Datorită răspândirii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fi imprudente sau cinice. Lipsa de popularitate este în principal produsă de către "ipocrizia acelora care ne guvernează". Micul ecran este un detector al ipocriziei, acționând ca o oglindă măritoare. Trebuie să fii un bun actor pentru a fi capabil să disimulezi cinismul la televizor. Fostul prim-ministru francez R. Barre a recunoscut că "viața politică este fundamental ipocrită". Acesta a declarat (într-o emisiune televizată pe 2 mai 1993) că este ca și cum ai formula un diagnostic medical. Ipocrizia, care poate fi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]