1,706 matches
-
cartea amintită, aduce o nouă interpretare asupra sacrului. Nicolescu vede în sacru ,,ceea ce unește", perspectiva sa apropiindu-se foarte mult de cea a lui Mircea Eliade pentru care sacrul însemna ,,experiența unei realități trăite". Morfologia sacrului a cărui analiză presupune ,,disocierea fundamentală sacru vs. profan" a fost preocuparea constantă a lui Mircea Eliade. În studiul său, Sacrul și profanul, Eliade teoretizează aceste concepte care vor deveni teme majore ale întregii sale opere. Opoziția sacru vs profan este, după cum constata și Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru interferențe; 14-polarizator analizator; 15-obiectiv microscopic; 16fotomultiplicator. Osmometrie cu presiune de vapori Osmometrele cu presiune de vapori sunt folosite în principal pentru determinarea masei moleculare medii în solvenți apoși și organici, dar pot fi folosite și pentru determinarea coeficienților de disociere și de activitate. Fiecare model are propriile sale caracteristici tehnice. Totuși, ele sunt comparabile în termenii sensibilității și procedurilor de măsurători generale. În principiu, temperatura de funcționare este reglabilă și controlată electronic, exactitatea în controlul temperaturii fiind de 10-3 0C
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative, numeroase, au uneori o reprezentare cvasi-metaforică: "Am bătut în ușe, și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
contractul de muncă, mai ales în cadrul raporturilor medic-pacient, însă cu anumite rețineri. „Existența contractului de muncă face doar să se prezume, până la proba contrarie, existența raportului de prepușenie. Uneori, între contractul de muncă și raportul de prepușenie are loc o disociere, în sensul că nu întotdeauna raportul comitent prepus se suprapune peste raportul stabilit între subiectul care a încheiat contractul de muncă și cel încadrat pe baza acestui contract.“1 Alte surse posibile ale raportului de prepușenie se consideră că ar
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
tulburări de ritm și de voce, agrafii, acalculii etc. este sensibil mai mare decât într-o școală de masă. Cauzele sunt ușor de stabilit, actul vorbirii, scrierii și socotirii este coordonat de la nivel cerebral, incluzând o diversitate de asociații și disocieri, adică tocmai de la nivelul de unde provine și deficiența de bază. De aceea, școlile speciale au nevoie de un număr mai mare de cabinete T.T.L. (Terapia Tulburărilor de Limbaj), logopedul fiind un specialist important în echipă. În ultimul timp, a început
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
resping în chip abisal datorită flagrantei diferențe de ereditate și experiență afectiv-creativă: una imatură, esențial resentimentară, aparent sub control, dar cu efecte de explozie întârziată, cealaltă, în firească ascensiune, în plin elan de identificare și căutare (prin rapel, analogie și disociere) artistică. Un artist vampirizat de instinctualul Caliban, aceasta ar fi parabola și tăria Mirandei; ea are puterea să-i nege colecționarului exact ceea ce voia el mai mult, accesul la "palatul interzis" al frumuseții artistice. Jurnalul Mirandei reface dosarul clinic al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a două moduri de existență: pentru sine și pentru alții. El nu este ceea ce pare. În acest sens se poate spune că există personaje, cum ar fi Œdip, Hamlet, Tartuffe sau Hlestakov, a căror existența este teatrală, deoarece conține momentul disocierii între intern și extern, între a fi și a părea. Sunt personaje care nu sunt ceea ce par: își joacă rolul în spectacolul pe care il organizează (Tartuffe), în spectacolul organizat de alt personaj (Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a crea asemănări sunt atribute ale adevăratului poet. Abilitatea remarcabilă de a întrezări similitudini și relații între lucruri fundamental opuse se concretizează în imagini noi și puternice bazate pe comparații, epitete și metafore originale. Cuvintele funcționează grație capacității lor de disociere și asociere. Una din figurile sintactice care mizează concomitent pe distanță și pe apropierea dintre cuvinte este, fără doar și poate, ingambamentul, recurent atât în Canturile lui Leopardi, cât și în volumele lui Quasimodo. Analiza din rândurile următoare îi este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită și creativă, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. Am insistat înaintea derulării celor patru principii de funcționare MER/Intertext asupra disocierii mitului de mit literar, pentru a clarifica faptul că nu ne revendicăm de la mitocritică, nu încercăm să identificăm în trama eminesciană umbra vreunui scenariu mitic. Cele patru principii pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Însă, dacă demersul hermeneutic încearcă un exercițiu de identificare cu ipostaza autorului, rescrierea va evidenția funcții și producții intratextuale care îi asigură un rol distinct. Din acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
durata, paralelă cu a noastră, a tabloului pe care-l parcurgi" (Grupul : 1997, 112). Michael Riffaterre acceptă libertatea de a eluda coordonata temporală în lectură, deși abordarea intertextului riscă să fie puțin unilaterală, părtinitoare pentru lector. Semioticianul care a impus disocierea intertext/intertextualitate admite răsturnarea cronologiei. De vreme ce intertextul este, înainte de toate, un efect de lectură, nimic nu poate împiedica cititorul de azi să interpreteze o figură dintr-un monolog de Molière plecând de la o figură asemănătoare din teatrul lui Brecht. Continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lectoriale pe care nimic nu o egalează: "Demersul unui mare scriitor contribuie nu numai la configurarea viitorului, ci și la aceea a trecutului" (Borges). Dacă ne mutăm obiectul atenției dinspre intertext spre mit, blocul temporal apare ca realitate deja rostită. Disocierea sacrului de profan, ca dimensiuni distincte ale timpului, calitatea supraumană și densitatea ideală a celui dintâi îi conferă un statut aparte. Aneantizarea cronologiei este chiar premiza demersului nostru hermeneutic ce analizează raportul omului cu mitul. "Pentru Buddha, nu există nici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și ea ține de expresia mitului unde, ca și în actul poetic, "ideea e sufletul și acest suflet poartă în sine ca înnăscută deja cugetarea corpului său". Despre mit vorbesc și paginile de teatru eminescian, unde se simte mai limpede disocierea mit-simbol. Astfel, mitul reprezintă istoria ("Ca o poveste să-mi aud viața,/Ca pe un mit eu să mă văd pe mine"), iar simbolul este hieroglifa prin extrapolare, discursul mitului. Lectura eficientă a hieroglifei și cunoașterea mitului se realizează numai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Un astfel de indiciu îl oferă recurența care se produce de asemenea manieră încât să fie păstrată poziția din hipertext (Cusset: 1999, 59). Este vorba despre homotaxă, căreia i se opune heterotaxa: modificarea poziției față de original. Cercetătorul francez operează o disociere extrem de importantă, în măsura în care heterotaxa pune în joc și mizează totul pe competența în lectura tabulară. Repetarea este completă numai dacă sunt parcurse cele trei etape ale realizării ei: "1 lectorul să recunoască prezența, într-un text, a altui text; 2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deosebită intensitate" (Eliade: 1978, 102). Mai departe, "mulțumită memoriei primordiale pe care e în stare s-o recupereze, poetul inspirat de Muze are acces la realități originare"40. Intertextul nu acționează doar Memoria primordială, ci și pe cea istorică (în virtutea disocierii trecut primordial-trecut istoric). Pentru studiul nostru, interesează Eterna Reîntoarcere, deci mai ales Memoria primordială. Eminescu însuși oferă indicii asupra trecutului primordial și produselor lui livrești, adică despre obiectul căutării autorilor care intertextualizează: Iar eu din parte-mi gândesc așa: orice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
derivat posibil al verbului francez "différer" cu sensul de a amâna, a decala ("différance"), ceea ce acumulează intermediarii (deci mediatorii) între o realitate primă și una secundă, intermediari ce se cer clasificați și definiți (1996, 36). Preluăm cu mărturisit entuziasm această disociere pentru că ea poate furniza un plus de lumină pentru diferența transformatoare/-țională a hipotextului, care pune în mișcare dialectica repetării intertextuale. a) reînnoirea se face periodic, în virtutea unor necesități resimțite istoric (vezi supra); b) cercetătoarea intertextului nervalian din paginile eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vieții", ca expresie a faptului că, de îndată ce este convocat, intertextul nu numai că răspunde, dar conferă intertextualității forma ei plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei arheice, ca expresie a memoriei identității intertext-Intertextualitate, ca să actualizăm disocierea atât de inspirată și utilă a lui M. Riffaterre. Întregul este convocat și reprezentat prin parte cu fiece reeditare intertextuală. Se pot multiplica propunerile de citire a definițiilor intertextualității în cheie arheică și invers. Considerăm mai mult decât sugestiv faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Le jeu intertextuel, reluată parțial în 2000 cu titlul Proust lecteur de Balzac et de Flaubert. L'imitation cryptée, Paris: Champion). 41 Francis Gozet "Imitatio ou intertextualité?" (Riffaterre revisited), Poétique: 71/1987, pp. 313, 315. 42 E. Vasiliu, "Intertextualitate : câteva disocieri necesare", în Studii și cercetări lingvistice (SCL), an XXXVI, nr 1, București: Editura Academiei, 1985, pp.4-7. 43 Ecaterina Mihăilă "Text și intertextualitate", în SCL, nr. cit., pp. 39-41, reluat (cu modificări privind configurația procesului de comunicare prin texte și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de discours aux textes, Paris: Nathan ["les échos libres d'un (ou de plusieurs) texte(s) dans un autre texte", indépendamment de tout genre, et d'"interdiscours" pour l'ensemble des genres qui interagissent dans une conjoncture donnée]. 84 Pentru disocierea intertext/interdiscurs, revista ANADISS (Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava) dedică cele două numere din 2010 și oferă studii consistente și pertinente asupra acestei dihotomii, necesare cu atât mai mult cu cât intertextul din etapa kristeviană ne apare acum ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a fi, individul în raport cu propriul destin și cu istoria. A doua parte conține o analiză a prozei acesteia (volumele de nuvele Cele patru anotimpuri și Proiecte de trecut, precum și romanul Sertarul cu aplauze), autorul remarcând și în cazul acesta imposibila disociere între omul Ana Blandiana și opera sa, precum și implicația social-etică a autoarei, care pare a triumfa asupra valorii estetice. Acest studiu monografic, alături de articolele din periodice (despre care am vorbit deja, care, deși limitate din punct de vedere numeric, trasează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dumitrescu) de poezie. Minuția examinării microscopice nu exclude perspectiva larg desfășurată. Evaluările nu se produc în afara contextului, ci, neapărat, în "cheia epocii" și, într-o extensie rareori forțată, în "flux european". De aici jocul spumos, dar riguros de asocieri și disocieri ("tipul și funcția grotescului" la Cantemir, Creangă, Urmuz), care, iarăși, au menirea să pună în lumină unicitatea unui gest creator, precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
evenimente ale narațiunii care sunt dezvoltate dincolo de cadrul istoric determinant; este vorba de: tipul idilei, conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza lexicologică invocată stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a constatat psihologul Patrick Boumard, după mai bine de zece ani de cercetări n domeniul psihologiei infantile, copilul este capabil să se transfere în piele multor personaje prin intermediul cărora el vede lumea, ca și cum ar fi aceste personaje. Fenomenul este numit disociere psihică, patologică la adult, dar normală la copil. Fenomenul este dificil de înțeles de către părinți, dar, nu vă îngrijorați, a fost foarte bine folosit de experții în marketing. Pentru mai multe informații Ross, R.P., Campbell, T., Wright, J.C., Huston, A.C.
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
alegere oarbă câmp vizual condiționare asociativă confabulare congruență program publicitate continuum biologic între plăcere și durere cortex auditiv primar orbitofrontal parahipocampic prefrontal costuri de oportunitate cruzime și voaierism culpabilitate și altruism D desensibilizare dezinhibarea violenței discurs autocentrat heterocentrat narativ auto-referențial disociere psihică dominare fizică socială E efect de asimilare de contrast de negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de a le ascunde originea sau finalitatea lor205. Apropierile semantice de alte concepte culturale importante conturează imaginea unui fenomen aflat încă în mișcare, în constituire și sedimentare; accepțiunile care s-au desprins din aceste delimitări pot alcătui o imagine prin disociere, importantă prin dorința ei de clarificare teoretică, dar, bineînțeles, viciată de opțiunile metodologice ale fiecărui interpret în parte (în ceea ce privește discutarea postmodernismului în raport cu avangarda, s-au observat și influențele spațiului cultural din care provin autorii asupra propriilor lor poziționări teoretice). Caracterul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]