978 matches
-
o carte. Dă-i înainte, spuse el rece. Învârte cuțitul. — Dar... Nu mai știa ce să spună. Mai avusese până atunci parte de accese de nesiguranță din partea lui Marcus, dar niciodată la nivelul ăsta. Nu putea să înțeleagă, dar era disperată să repare. Ești cel mai bun, repetă ea sincer. Trebuie să știi asta. De ce crezi că a vrut Lisa să scrii tu rubrica aceea? Nici măcar nu a menționat pe altcineva. Uită-te la cât de mult te plac oamenii. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-i fermoarul, scoțându-i penisul afară și ținându-l ferm în pumn. S-a așezat pe podeaua holului, dându-și blugii jos, trăgându-l peste ea. — Repede, nu avem mult timp. Și-a ridicat fundul pentru a ajunge mai aproape, disperată după el. El a penetrat-o și a început să dea în ea cu mișcări scurte și intense. Instantaneu, valurile au început să se formeze din nou în ea, crescând în intensitate, răspândindu-se în tot corpul, atingând un nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ne înțelegem. Te iert pentru Dylan. Dar nu te voi ierta niciodată pentru asta. 54tc "54" —La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care zăcea. Corpul ei care avea nevoie disperată de o baie zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele, umede și mototlite, murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ridică ochii către Ashling, a cărei față rigidă și întunecată nu era tocmai încurajatoare. Aveam douăzeci de ani și eram egoistă și habar nu aveam pe ce lume trăiesc. Clodagh tânjea după înțelegere. —Și cu Marcus ce a fost? —Eram disperată după distracție și amuzament. —Nu te puteai apuca de sărituri de la înălțime? Clodagh dădu tristă din cap. —Sau de canotaj pe apă dulce. Dar Ashling nu râdea. Iar ea chiar credea că va râde. —Mă simțeam neîmplinită și frustrată, încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sus. Mașina de patrulă făcu și câteva semnale cu farurile. Logan și agentul mahmur ridicară mâna În semn de scuză și o luară spre colțul clădirii. Dincolo de gardul care Împrejmuia clădirea, demonstranții deja se adunau, pregătindu-și pancartele și bannerele, disperați după o șansă cât de mică să-l zărească măcar puțin pe Gerald Cleaver. Și să-l atârne de cel mai apropiat stâlp. Tipul Al Dracu’ De Nervos Din Fire Îi aștepta În fața clădirii consiliului, lăsându-și greutatea când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minute. Sandy Șarpele desființă calm martorul, lăsându-l o epavă cu fața stacojie transpirată și plângând cu sughițuri. Fiecare dintre umilințele la care fusese supus de Gerald Cleaver fu explicată ca fiind fantezia bolnavă a unui copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise la avocat, urlând: — Te omor! Fu imobilizat. Sandy Șarpele clătină din cap cu tristețe și scuză martorul. Watson Înjură tot drumul Înapoi spre celule, dar se Înveseli când Logan Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tacă. După două zile, Fabius a fost atacat într-o fundătură și l-au lăsat mort. Lovit de o mână pricepută, mi s-a spus, una dintre loviturile pe care le înveți și tu acum. Am auzit că văduva era disperată dinaintea rugului în flăcări și striga că ea l-a ucis, fiindcă povestise lucruri pe care ar fi trebuit să le treacă sub tăcere. Trebuie să știi că Fabius a fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița nu se dezvăluie prin glas, îi zise blând. Printre noi a trăit un mag pe nume Arsenouphis. Ajunsese să stăpânească heka, Magia supremă, albă precum lumina... — Tu știi ce e magia? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană de indiferență, iar Încercările mele disperate de a-l schimba nu făceau decât să mă consume zadarnic. Marin e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu va fi Întreagă, urmele dureroase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întoarcă fața către ieșirea din parc, că se și pomeni față în față cu atacatorul - un motociclist jerpelit. Strigase atunci: - Hei, tu! Stai pe loc! Dar bărbatul nu se oprise. Îl evitase pe Burke și se lansase într-o goană disperată spre nord. Așadar, la fel ca în liceul Woodrow Wilson la jocul de la reuniunea generației sale când sprintase 72 de metri după Chris Broderick și reușise să-l placheze la doar doi metri de eseu, Picioroange (căci aceasta era porecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căci o mie de oameni deveniseră o singură entitate, o forță comună și devastatoare. Câțiva au încercat să se opună, dar forța cu care au fost împinși le-a fost infinit superioară, transformându-i în parte a bestiei, care înainta disperată spre ieșire. Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce? întrebă Bell, mai tărăgănat decât de obicei din cauza surprizei. Femeia îl privi, clătinând din cap. - A fost mână în mână cu Loesser încă de la început, îi spuse Rhyme lui Sachs. - Nu cred! exclamă Kadesky. Ea? Rhyme continuă: - Are nevoie disperată de bani și Loesser i-a dat cincizeci de mii ca să îl ajute. Disperată, Kara le spuse: - Dar Loesser și cu mine nici măcar nu ne-am întâlnit până azi! - Nu l-ai văzut în față. Balzac a fost intermediarul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o cutie de bere Special sau cine știe ce altceva, din partea mea să le fie de bine. Și eu eram disperată după ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dragoste - nu e ca și cum nu aș mai putea să o savurez, în definitiv. Pot- numai că, dac-aș fi sinceră, probabil că aș citi o carte bună în loc. Doar că îmi e atât de dor de nevoia aceea minunat de disperată din tinerețe: era atât de energizant și de animalic să fiu dominată de pornirile mele fiziologice. Probabil singurele momente din viața mea în care chiar mi-a plăcut să fiu lipsită de control. Îmi amintesc când stătea Charlie în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
purtat cu el o conversație dubioasă, fără să vorbim de fapt despre nimic. Răspunsese mama și m-am gândit că trebuie să fie vreun văr îndepărtat sau cineva, apoi i l-a dat lui Sally și mama avea o expresie disperată în ochi și mi-am dat seama că voia să nu facem scandal. Așa că am vorbit amândoi cu el ca și cum nu s-ar fi-ntâmplat nimic, ca și cum am fi fost dintotdeauna despărțiți în ziua de Crăciun și-am trăncănit unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sechestrat în această suburbie proletară din Long Island, unde juca poker cu mecanicii în hangare de avioane? Ar trebui ca noua carte să fie al naibii de bună, e tot ce știa Leigh. De parcă i-ar fi citit gândurile, Jesse spuse: — Sunteți disperați să începem, nu-i așa? Recunoaște. — Eu sunt disperată să începem. Am venit aici pentru două zile și o noapte și încă nu știu la ce lucrezi. Atunci să mergem. Îi întinse o bancnotă de 10$ femeii din spatele tejghelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
juca poker cu mecanicii în hangare de avioane? Ar trebui ca noua carte să fie al naibii de bună, e tot ce știa Leigh. De parcă i-ar fi citit gândurile, Jesse spuse: — Sunteți disperați să începem, nu-i așa? Recunoaște. — Eu sunt disperată să începem. Am venit aici pentru două zile și o noapte și încă nu știu la ce lucrezi. Atunci să mergem. Îi întinse o bancnotă de 10$ femeii din spatele tejghelei și porni înainte spre ieșire. Exact în clipa când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de o oră, În timp ce se Învîrteau prin suburbiile industriale din nordul Shanghai-ului, Jim se ținu de bara de lemn din spatele cabinei șoferului, cu mintea plină de zeci de planuri. ZÎmbi În sinea lui, uitînd de boală și de săptămînile disperate din cinematograful În aer liber. Îl dureau genunchii din pricina legănatului continuu, iar uneori trebuia să se țină de cureaua de piele a soldatului japonez de lîngă el. Dar În sfîrșit se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
măcelar. Și frigotehnist. Au fugit de acasă. Lefonel și fratele tău Vali. Ca niște dromomani ce sunt. Nici nu-i de mirare În balamucul ăsta. Mai este și vârsta care le permite. Șase și respectiv, patru ani. Mama se suie disperată Într-o birjă. Este mai ieftină decât un taxi Pobeda. Să aducă acasă oaia rătăcită. O aduce. Totul se Întâmplă ca În comedia sovietică, „Doi ori doi fac câteodată cinci”. Oaia ținută de ureche este parașutată În bucătărie. Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai și liniștească În legătură cu gafa cu CD-ul, povestindu-i cum Irene petrecuse ani Întregi dând anunțuri matrimoniale În numele lui În ziare evreiești. Și, de fiecare dată când apărea un anunț, primea zeci de mesaje de la părinți ultraortodocși care erau disperați să-și mărite fetele cu un doctor evreu drăguț. —Așa, deci voi chiar vă Înțelegeți ca lumea. Ruby căzu pe gânduri. —Păi, nu ne putem opri din vorbit. Mă face să râd. Și sunt total relaxată cu el. Parcă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
multă plăcere, spuse Ruby În vreme ce mergea pe coridor Înspre ieșirea principală, Ruby rupse o bucată de KitKat și-o băgă În gură. Câteva clipe mai târziu hăpăise Întreaga ciocolată. După tot stresul și agitația din seara aia avea o nevoie disperată de ceva dulce. Pe măsură ce Înainta de-a lungul coridorului, era din ce În ce mai conștientă că urma să treacă prin fața cămăruței femeii de serviciu. Simțea cum Încetinește. Ușa era deschisă și cheile erau așezate În cuiele lor. Mototolind Învelitoarea de la KitKat și Îndesând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
afirmativ. Într-o clipită. La prânz, În fiecare zi, Chanel și Alfie se duceau acasă și Fi venea să-i țină locul lui Chanel. Fi era foarte recunoscătoare pentru slujbă. Saul Încă nu găsise nimic de lucru și ea era disperată să facă rost de niște bani ca să cumpere cadouri de Crăciun pentru ai ei. Și ajutând-o pe Ruby cu magazinul mai reușea să scape puțin de mama ei. Bridget venise În vizita ei anuală de Crăciun și crea dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Alfred n-am intrat deloc. Dar am să mă duc Într-o clipă. Înțelegând ce i se cerea, ieși să umple butelia. La Întoarcere, tunetele Începură să se rostogolească, joase și dese, de parcă deasupra norilor se Încinsese o luptă disperată Între blindate. Fima Își aminti deodată versetul „El atinse munții, iar ei fumegară“, pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ducă să vadă Apartamentele Oficiale, deschise de regină publicului acum câțiva ani, dar Întotdeauna se Întâmpla la fel: când aveai ceva la Îndemână, amânai permanent. Să intre acum? Nu, nu avea starea de spirit necesară și Îi era o poftă disperată de o cană de ceai. Doamna Smith Îi aduse ceaiul și o brioșă cu unt În birou, Împreună cu alte câteva scrisori sosite În lipsa lui, Între care una de la Edward Warren, naș, ca și el, al lui Guy Millar. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândit la cineva, doamnă Smith. Femeia roși. — Păi da, domnule, m-am gândit. Doamna Noakes, care stă după colț, pe Watchbell Street, o femeie tare cumsecade, și-a pierdut de curând bărbatul și a rămas cu șase copii mici. E disperată să găsească ceva de lucru pentru cel mai mare, Burgess. — Burgess? Ce nume neobișnuit. Câți ani are? — Paisprezece, cred, domnule. Un băiat de treabă. Henry se gândi o clipă. — Foarte bine, doamnă Smith. Poți s-o chemi pe doamna Noakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]