1,499 matches
-
să ne interogăm și mai mult asupra statutului criticii literare în ziua de ieri și de azi. Am dori să stabilim, dacă acest fapt este viabil, limita dintre constrângere și libertate într-o recenzie de carte, granița dintre subiectivitate și distanțarea de carte prin scris. Cum ați defini sintagma "critică literară"? Ați fi de acord cu paradoxul că o astfel de activitate intelectuală înseamnă de fapt scrierea unei ficțiuni și nu o opinie despre ficțiune? Puneți o întrebare evident polemică față
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs legitimator, al vreunei realități transcendente și al vreunui adevăr obiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
principiilor morale (după 13 ani, la tinerețe sau niciodată) Acceptarea normelor morale apare ca formă de identificare cu grupul de referință cu împărtășirea acelorași drepturi și datorii. Se manifestă un efort de definire a valorilor morale în termeni proprii cu distanțare față de stereotipurile existente. Stadiul 5 - al moralității contractuale și al acceptării democratice a legii. Legile nu sunt intangibile și pot fi schimbate pe considerente raționale utile. Stadiul 6 - al moralității principiilor individuale de conduită, se cristalizează propriul sistem de valori
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și cu intermitentă distanțare, reminiscențe ale copilăriei (Vedenii). Cărțile ulterioare, Orașele dezamăgite (1914), Neliniști (1927), Renunțările luminoase (1939), părăsesc într-o măsură recuzita simbolistă, poemele proiectând un peisaj sufletesc conturat de neliniști și aduceri-aminte, tristeți și contemplație. Într-un registru nedramatic, imaginația substituie banalului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
arta nu se poate manifesta în afara câmpului artei, nu poți fi artist, critic ori curator în afara artei, iar ceea ce facem în afara ei nu ar avea niciun efect în interiorul ei150. Pentru a explica evoluția practicii criticii instituționale, de la "prima generație" a distanțării față de instituție la "a doua generație" a implicării în instituție, Raunig propune ca exemplu, în conformitate cu un demers a lui Foucault 151, evoluția practicii parrhesiei, a discursului liber de jocurile retorice și ambiguitate, ca o mișcare de la o tehnică politică la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
noi relații a artelor și de la schimbarea obiectului artei la recontextualizarea experienței artistice. Deși arta conceptuală pare a fi o împlinire a esteticii în sens hegelian, prin transformarea artei în filosofie (a artei), sfârșitul esteticii are loc pe fondul unei distanțări critice față de idealul filosofic, datorită instrumentării unor interese mai curând sociale, politice și, în general, culturale. Potrivit scenariului artei conceptuale, estetica "moare" subit fiind îngropată sub un discurs mai responsabil aplicat, reflectând nevoile teoretice ale unor comunități artistice. "Uitarea esteticii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
își întrerup partenerul de discuție, au poziții corporale relaxate și mișcări largi. Relația dintre interlocutori poate fi competitivă, ostilă, conflictuală sau cooperantă, prietenoasă, consensuală. Conflictul apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș, amenințare, ironizare; negații frecvente și cuantificatori universali (niciodată, deloc, toată lumea, mereu); injurii, apelative injurioase, invective; limbaj excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
folosirea acelorași strategii, atât de către bărbați, cât și de către femei, în cultura americană. Din nou, concluzia este consecventă cu gradul mare de masculinitate al culturii chineze, respectiv cu caracterul preponderent feminin al culturii americane (Hofstede, 1984, 1997). Pentru a marca distanțarea de interlocutor, non-intruziunea în spațiul său personal, vorbitorii recurg la atenuatori de expresie; pentru a marca solidaritatea de grup și pentru a accentua interesul față de interlocutor, vorbitorii recurg la intensificatori de expresie. Raportul dintre atenuatori și intensificatori diferă de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de relativizare a perspectivei în interpretarea stimulilor externi și interni, orientarea spre cunoaștere, receptivitatea la diferențele culturale. Capacitățile afective vizează predispozițiile motivaționale și atitudinale, adaptabilitatea, motivația de adaptare, atitudinea eului față de celălalt, toleranța față de ambiguitate, capacitatea de empatizare, capacitatea de distanțare psihologică, gradul de anxietate în întâlnirile intergrup, gradul de evitare a incertitudinii, etnocentrismul, prejudecățile și stereotipurile, încrederea, prietenia, cooperarea, calmul, autocontrolul de care individul e capabil să dea dovadă în situații de stres. Capacitățile operaționale privesc complexitatea și flexibilitatea comportamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și au o mare încărcătură emoțională, care face ca expresia să fie directă, frustă. Antifraza este o strategie frecventă, prin care cuvintele spun exact opusul a ceea ce se intenționează să se transmită (ironizarea, folosirea apelativelor de intimitate în locul celor de distanțare, evocarea unei situații potențiale antitetice - Și eu nu te-am ajutat, nu?; Tu n-ai nicio vină, deci?; Așa sunt eu, mai prost; Sunt eu nebun, atunci). Dintre stilurile de conflict, cele mai frecvente, adoptate în funcție de context, sunt: evitarea conflictului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
invocat pentru descrierea sacrificiilor umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține ideea că între români și cumani s-a realizat o adevărată "simbioză"241. A căutat să evite anacronismele, mai ales prin distanțarea de toponimele și etnonimele uzuale contemporanilor săi. Pentru aceasta, a recurs la formulări atente, de genul "teritoriile Italiei, Franței, Spaniei de astăzi", "Iugoslavia modernă", "viitoarea Bulgarie (vechea Tracie)", "limba căreia îi zicem azi română"242. A apelat, totuși, la unele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sine, el "nu este suficient". Avem nevoie și de consecințele sale, care nu ne apar imediat, căci sunt "fiicele timpului". Singurele posibilități de valorificare a evenimentului ar fi deci extragerea lui din actualitatea care i-a dat naștere, dar și distanțarea istoricului de cotidianul respectiv (Fernand Braudel, Les Ambitions de l'histoire, Éditions de Fallois, Paris, 1997, pp. 30-49). 296 Pierre Nora, op. cit., p. 212. 297 Ibidem, p. 223. 298 Jean-Michel Adam, Françoise Revaz, op. cit., p. 21. 299 Vezi o evaluare
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în calea durării „visului nou”, o enigmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
orice istorie prin propria noastră grilă de lectură. Și nu văd cum aș putea trăi ca intelectual - cel puțin În sensul pe care Îl are termenul respectiv În cultura occidentală - dacă nu aș fi capabil să fac acest gest al distanțării critice de trecutul alor mei, dacă nu aș putea să introduc În raporturile mele cu tradiția acea diferență esențială pe care o presupune propria gândire. Transilvania pe care am moștenit-o și pe care mi-am Însușit-o intelectual, Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1848 a fost un răstimp al tensiunilor și confuziilor, care a pregătit terenul pentru izbucnirea războiului civil din toamnă. Documentele năsăudene ilustrează și ele foarte bine „criza loialităților” (cum o numește Liviu Maior XE "Maior" ), provocată, În primul rând, de distanțarea treptată a revoluției maghiare de austrieci. Inițial, În primăvară (când preoții români predicau ascultarea deplină față de autorități), Împăratul, guberniul Transilvaniei, nobilii proprietari și oficialitățile militare alcătuiau cu toții, În mod indistinct și solidar, baza instituțională a ordinii care trebuia apărată, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Avram Iancu XE "Iancu" , adunați seara În jurul focului de tabără, ascultau pasaje mobilizatoare traduse din scrierile lui Lamennais XE "Lamennais" , publicate În Învățătorul poporului și lecturate de tinerii șefi ai insurgenților, dedicați trup și suflet idealurilor revoluționare. Cu toată distanțarea critică pe care ne-o impune caracterul subiectiv puternic ideologizat al unor asemenea descrieri, se poate aprecia că ele reflectă, mai mult sau mai puțin corect, procesul real prin care ideologia democratică și naționalistă, dezvoltată de liderii de la 1848, se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se poate spune, cel puțin pentru Cipariu, că absența unor precizări referitoare la scena politică italiană se datorează În mare măsură inapetenței sale față de un mesaj radical, revoluționar. Absența ecourilor sale În paginile lui Cipariu mărturisește, implicit, nu necunoaștere, ci distanțare, În cel mai bun caz indiferență față de acest mesaj. Fără Îndoială că Între orizontul politic al canonicului de la Blaj (marcat de moderația și legalismul catolicismului liberal), pe de o parte, și ideologia radicală mazziniană, pe de altă parte, diferențele existente
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de politică, guvernarea și chiar personajele s-au schimbat, În timp ce În România există deocamdată o destul de serioasă continuitate. Vladimir Tismăneanu: Să luăm cazul unui imaginar, să spunem, istoric militar care a absorbit miturile ceaușismului. A crezut În ele cu oarecare distanțare critică. Bănuiesc că agramatismele din discursul lui Ceaușescu Îl deranjau și pe el din punct de vedere sonor, așa cum ne deranjau și pe noi. În egală măsură, apare ideea suveranității naționale ca pilon al identității noastre, faptul că le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
organizațiilor de stat, a rolului statului în economie și a relațiilor dintre funcționarii publici, politicieni și cetățeni. A fost criticat modelul birocratic al administrației publice rigid, bazat pe sisteme ierarhice complexe, pe reguli și proces decizional "top-down" ce conduce la distanțarea administrației publice de cetățeni. Au fost oferite modele și experiențe, construite pe teoria noului management public, cunoscând dimensiuni diferite: * reforma structurilor organizaționale; * descentralizarea; * finanțe publice; * reformarea sistemului contabil în țările anglo-saxone; * managementul orientat pe rezultate; * reformele reglementărilor; * dezvoltarea unui nou
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
sau sfântă? realmente interesant este faptul că ceea ce este impur poate de asemenea deveni pur. Iată exemplele lui Durkheim: sufletul mortului, inițial sursă de frică și groază, devine, după încheierea doliului, geniu protector; cadavrul care inițial inspira teamă, nevoie de distanțare devine apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine din aceste transformări ale purului și impurului. Însă Durkheim explică
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Există în New Age și un „cult” special al „baby boomers”, adică „oameni născuți la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’60, care au crescut în timpul noilor mișcări sociale și al interesului renăscut pentru Orient, contribuind astfel la tendința de distanțare de religiile dominante”. în cartea sa Sfârșitul lumii. Temeri și speranțe la schimbarea mileniului, Damian Thompson invocă astrologia pentru a explica originea mișcării New Age. Astfel, soarele parcurge în aproximativ 26.000 de ani o rotație com pletă a întregului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
accepta filonul religios tradițional, dar care întâmpină dificultăți în a recepta dogma religiei instituționalizate, constituind o cale de mijloc între secularizarea totală și religia dogmatică); în fine, mitologia ne mai învață că abstractizarea nu e soluția tuturor problemelor, ci doar distanțarea față de ele, și că adevărul este, la urma urmei, "o poveste".144 Prin mit căutăm să ne punem în acord cu transcendentul care formează totul și pe noi în interiorul său iar mitologia este "studiul marii povești a omenirii", "manifestarea în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
publicului (alcătuit în mare parte din copii ori adulți care proveneau din mase, deci din afara câmpului "legitimității culturale"), atrage atenția Luc Boltanski. Nefiind arhivată, "însușită", tehnicile se deprindeau oral ori prin demonstrație, precum meșteșugurile tradiționale, fără evaluare și comparare ori distanțare stilistică necesare în arta majoră (multă vreme desenatorii nici nu aveau portofoliu, iar munca le era anonimă și nici ei nu știau că le aparține), de multe ori opțiunea pentru banda desenată fiind una negativă, a unor persoane care eșuaseră
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui e solitară iar condiția sa e a artistului romantic), sau de gradul al doilea, definite ca "ceva ce se știe, dar prin care se exploatează valențele iconice, ironice ori ludice", conform aceluiași Dufays, și prin care are loc o distanțare ironică față de stereotipurile de gradul întâi.776 Din aceste "obligațiuni" ale poveștilor super-eroice, Reynolds conturează o caracterizare complexă și inclusivă a super-eroilor, operațională în discursul propriu acestor narațiuni: ei sunt plasați în afara societății, ajungând la maturitate fără părinți, deci însușindu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dicționarul benzii desenate din România, p. 23. Sunt destul de relevante vizitele redactorilor șefi Lucia Olteanu și Mihai Negulescu la Paris în 1965, respectiv 1969, precum și ale lui Georges Rieu și Claude Gendrot la București în 1970, respectiv 1974. În plus, distanțarea față de Moscova și doctrina neamestecului în treburile interne în cadrul Pactului de la Varșovia din 1964 echivala cu distanțarea Franței gaulliste în cadrul NATO (două regimuri nonconformiste care se simțeau prea puternice pentru a se mai teme ca dovadă, România și-a deschis
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]