2,551 matches
-
aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță. Cea mai drăguță fată din tot cartierul. — Și bună. Mai presus de orice altceva. Simți cum îi radiază bunătate prin toți porii. Nu e una dintre frumusețile alea încrezute și distante. Îi plac oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o văd, o să pot să o salut, să-i vorbesc. Puțin câte puțin, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gândesc la faptul că, deși sunt adultă, tot ca la paisprezece ani mă simt. Și mă gândesc ce ușor e, acum că oamenii au mobile. Vă mai aduceți aminte când sunați vreun băiat și mama lui răspundea pe un ton distant: „Cu cine vorbesc?“. Doamne, era cam groaznic, nu? Din fericire, nu mai sunt o adolescentă. —Alo? Uf, ce rapid a fost. Speram ca Adam să aibă telefonul închis, ca să pot doar să îi las un mesaj. Nu vă enervează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trei plicuri maro pe masă, adresate mie. Maro și plicticoase. Le deschid într-o doară. Unul câte unul. Am un sentiment de neliniște în legătură cu conținutul lor. Și am dreptate. Trei respingeri de la trei companii de film. Mă deprim. Citesc formulele distante, standard, „mersi, dar nu, mersi“, iar și iar, apoi rup scrisorile. Au aceeași soartă ca florile mele. La gunoi. Împreună cu visele mele distruse. Epilogtc "Epilog" Un an mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit, oameni buni. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea târziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un surâs distant. Eu nu am absolut nici o legătură cu ele. Și, oricum probabil că nici n-aș Înțelege nimic, având În vedere că sunt atât de complicate, iar eu sunt chiar așa de grea de cap... Mă răsucesc pe călcâie hotărâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e? spun, urându‑mă în clipa în care deschid gura. Și asta e tot o greșeală? Urmează o pauză lungă, oribilă. — Ce‑ai auzit despre New York? întreabă într‑un sfârșit și, spre groaza mea, își ia un ton profesional și distant. O, Doamne. De ce n‑am putut să‑mi țin gura închisă? Nu mare lucru, mă bâlbâi. Nu... nu știu. Doar... Nu reușesc să mai continuu și, un interval de timp care îmi pare câteva ore, nici unul din noi nu zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aflu părerea. — Iubito, zice Luke răbdător. Chiar am treabă. — Nu te interesează deloc? — Nu. Atâta timp cât fiecare își vede de treaba lui, nu. — Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke nici nu e atent la mine. Are expresia aia distantă pe care o are când se concentrează. — Bine atunci, spun, dându‑mi ochii peste cap. Ne vedem mai târziu. Când ies, Mel nu e la biroul ei. În schimb, Alicia stă pe scaunul acesteia, îmbrăcată într‑un costum negru elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
despărțire. Strigând aceste cuvinte în gura mare, supraviețuiește și împiedică să fie zdrobită. Yu Qiwei o instalează în căminul studențesc. Fără bani, fără vizite. Ea așteaptă zile, săptămâni, luni. El face promisiuni, dar nu-și face apariția. E politicos, dar distant și neclintit. Ea iese în oraș și îl caută. Îl urmărește și descoperă că el nu se va întoarce în brațele ei - se vede cu o altă femeie. Petrece toată iarna într-o cameră rece de cămin. Se simte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îndeajuns de bine încât să-l iert - e mânat nu de pasiune sau de dorință trupească, nici măcar de marea sa dragoste de patrie, ci de teamă. Alteori, simt că a fost întotdeauna un străin pentru mine. O ființă rece și distantă, bulversată din punct de vedere emoțional, întocmai ca și mine. Nu a mers nici măcar o singură dată în vizită la spital la fosta lui soție, Zi-zhen, sau la cel de-al doilea fiu al său, Anqing, care suferă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să strălucească, iar jocul ei actoricesc rezervat era cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat cu un strat generos de cremă și pudră. În oglindă, ea repetă scena. Cu bărbia ridicată, își ia o expresie distantă. Răsuflarea morții îi lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ațintită, când și când, asupra ei. Transpira, deși nu se întâmpla nimic din ceea ce aștepta ea atât de mult să se întâmple. Pictorul nu dădea nici un semn de entuziasm, nici un zâmbet, nici o privire mai specială, decât acea uitătură indiferentă, chiar distantă. Cei doi își apropiară din nou capetele și contele mai află despre un pricaz de surghiun pentru un tânăr boier care, cu ocazia reprezentației acelei primadone londoneze și aflându-se într-o poziție de concurență cu Acvila la grațiile acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume... Fruct frumos și distant, care se înmuia pe măsură ce zilele treceau, pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cum se descurcă în fiecare clipă de când erau împreună, fără să pară că l-ar speria cineva sau ceva, absolut sigur pe pământul pe care pășea și pe lumea ostilă în care se mișca. Era un om calm, ermetic și distant, ce părea că se află deasupra posibilelor probleme și primejdii, dar care acum, când vorbea de „pământul pustiu“, o făcea cu un respect ce nu putea să nu-l alarmeze. Pentru orice ființă umană, erg-ul pe care îl traversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se vedeau mușchii și gleznele de culoarea cafelei cu lapte ce păreau sculptate În lemn șlefuit. Coapsele ei erau inimaginabil de lungi și de zvelte, iar chipul Îi era distant, frumos și aspru. Dacă Rachel ar fi general, m-aș Înrola În orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când am vorbit despre Mirza Reza. Voi face tot ce-mi stă În putință ca să vă ajut, dar nu vreau să am nimic de-a face cu acest nebun. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După plecarea mea, a adormit oare la loc cu un zâmbet? Are vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puteam gândi... n-am putut face nimic în luna aceea. Apoi, într-o bună zi, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă... ori de câte ori plecam de acasă. Vecinii se uitau la mine cam ciudat și aveau o atitudine distantă. Erau la fel de politicoși ca și altădată, dar era ceva schimbat în tonul vocii și în aerul lor. Vecina de alături, care obișnuia să mai îmi facă vizite din când în când, încerca să mă evite și îmi era foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
relația noastră. Am început să beau whisky și atunci când eram cu ea, nu doar acasă, de unul singur. Eram conștient că o puteam pierde din cauza necontenitelor mele întrebări, iar alcoolul mă ajuta cumva să înving această teamă. Am devenit mai distant. Mă gândeam doar la următorul pahar - cât timp să mai rezist? Aș putea intra în bucătărie, să trag o dușcă fără ca ea să-și dea seama ce mult am băut? etc., etc. Știți cu toții cum e. La început, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru ea. Niciodată n-o sărutase în timp ce pe Vasile mereu îl drăgălea, îl strângea în brațe. Se bucura că tatăl ei era iubit, dar o durea că nu era iubită de Florica și simțea că și tatăl ei e mai distant. Nu mai era ca la început, când trăia Paulina, când ea se lăfăia în iubirea lor. Viața ei se schimbase după moartea mamei. Se simțea a nimănui. Vedea copiii de vârsta ei bucuroși alături de părinții și frații lor. Ea ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini, niște inconfundabile acorduri muzicale sacadate, de manea neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fără îndoială, pentru cei care le privesc din afară, pitorești manifestări folclorice, mari spectacole. Dar dincolo de acestea, ele încifrează înțelesuri profunde asupra relațiilor omului cu lumea înconjurătoare, cu natura, asupra relațiilor interumane. În satul Oprișita, aflat aproximativ la 17 km distantă de Vaslui, oamenii sunt încă suficient de conservatori. În continuare voi enumera câteva din tradițiile pe care oamenii le respectă cu sfințenie. În Ajunul Crăciunului postul este mult mai aspru, deoarece se zice că în ziua aceea Maica Domnului s-
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
vom fi ocupați cu altceva? ― Mda. ― Influența C.M.G.S. este împiedicată prin DAS/DCS. Vom realiza amplificarea cu TACS și supravegherea prin intermediul ATMDC și calculatorul de interfață. Te-ai liniștit? ― Mult. Ash e un tip ciudat, se gândi Dallas. Genul amicului distant, dar foarte competent. Nu era niciodată surprins nepregătit. Dallas se simțea în siguranță alături de ofițerul științific care-l susținea și-i controla eficient fiecare hotărâre. ― Gata pentru detașarea platformei! (Apăsă pe comutatorul intercomului și ordonă:) Compartiment mașini, pregătiți detașarea! ― Alinierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
capul s-a izbit de podea, atunci ar trebui în mod normal să răspundă. Celulele memoriale componentele vedere-vorbire sunt solid prinse în aceste modele sofisticate. Mă așteptam să vorbească. Ea mai încearcă o dată. ― Ash, mă auzi? O voce familiară, deloc distantă, răsună în popotă. ― Da, te aud. Îi era foarte greu să se adreseze unui corp dezarticulat care, până la proba contrarie, nu era decât o mașină, ca detectorul sau arma electrică. Pe de altă parte, petrecuse atâtea ore la bordul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și casele lor făloase, desconsideram însă cu egală măsură toate aceste vile și pălățele, gated communities și alte cartiere rezidențiale care se întind pretutindeni în jurul orașelor mai mici sau mai mari din România : „Eh, niște parveniți !”, gîndeam în sinea mea, distant și generic. Zilele trecute însă am fost invitat la Corbeanca și m-am pomenit, brusc, în altă lume. De data asta am avut timpul, dispoziția - și invitația... - de a privi mai pe îndelete și nu doar din exterior diverse locuințe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]