19,850 matches
-
calibrul moral al celor care o propun. Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50), acesta era un truism, cum e și pentru deconstructiviștii înșiși. Dar pentru anumite facțiuni literare, animate de alte principii și propulsate de alte ambiții, distincția nu mai e chiar atît de clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi de performanțele deconstructivismului - la urma urmelor
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
Securitatea drept un organism patriotic? Pe ce criterii? Șu, mai ales, cu ce motivație? Să fie limpede: Securitatea a fost și a rămas o instituție paranoică, născută din lipsa de legitimitate a unor bandiți politici. Parlamentarii care au votat pentru distincția între activitățile de "inteligență" și cele de "poliție politică" ale Securității au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul, din 1949 până în 1989, Securitatea a fost o poliție politică, pusă în slujba unui regim
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
suprarealism. Simona Popescu înscenează deparazitarea creierului unui critic, cu prejudecăți dintre cele mai diverse cum ar fi credința într-un canon imobil sau încrederea în studii ample și profunde de istorie literară. De aceea cartea trebuie uneori citită făcînd clasica distincție între autor și naratorul critic. Uneori "greșelile" discipolului sînt prea exemplare, prea "cu bătaie" pentru a nu ne pune pe gînduri. Afirmațiile poetului se întrepătrund cu analizele autoarei rezultatul fiind o apropiere (cum nu s-a mai produs pînă acum
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
doar prin performanța lui Geoffrey Rush, interpret subtil al Marchizului De Sade în ecranizarea piesei Quills semnată de Philip Kaufman, cineast rodat în dezvăluirea defulărilor și depășirea barierelor conformismului ipocrit. O formă de ipocrizie prost disimulată poate fi considerată acordarea distincției mult rîvnite Juliei Roberts, cenușăreasa-pretty-woman căreia i se recunosc meritele artistice acum, cînd reiterează, preț de trei ceasuri, un autentic caz de militantism social: Erin Brockovich. Filmul lui Steven Soderbergh (regizor nominalizat și pentru Traffic pe care-l așteptăm cu
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
pot lăsa fără urmări și breasla noastră. Căci, oameni sîntem! Reușita Galei ține de două lucruri: în primul rînd de felul în care fiecare din noi încarcă de valoare nominalizările, de respectul pe care nominalizații înșiși îl au față de această distincție (față de ei, cu alte cuvinte) și față de colegii lor. Asta se vede prin acceptarea competiției și a prezenței în sală. În al doilea rînd, de alcătuirea celor două jurii, mai exact de spiritul de echipă și sentimentul responsabilității profunde pe
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
Valeria Guțu Romalo Formularea din titlu presupune distincția dintre limba (română, în cazul de față) vorbită ca limbă de stat, ca limbă oficială a unei țări, a unei organizații statale și aceeași limbă, utilizată în afara granițelor statului respectiv, deci pe teritorii care aparțin altor state. În această ultimă
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
în general, în limbă oficială de stat. Efectele lingvistice ale separării au fost mai puțin importante în intervalul dintre 1812 și 1918, cuprins, din perspectiva evoluției limbii române, în acea etapă a istoriei sale în care predomina uzul regional, cînd distincția dintre vorbirea locală, diferențiată pe regiuni, și cea literară (în sensul modern al termenului), supradialectală și unitară, nu se precizase încă. Complicatul proces al constituirii normelor unice - temei al caracterului unitar al variantei literare - începe să se contureze cu claritate
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
eficiența unor adevărați ambasadori ai României. Neplătiți și, firește, cei mai mulți ignorați de toate guvernele de pînă acum, savanți care nu beneficiază nici măcar de un minimum necesar informării; există, de asemenea, ziariști foarte importanți care în anii vechiului regim au făcut distincții clare între țară, valorile ei reale și conducătorii vremelnici. Avem, așadar, mulți oameni din lumea politică, universitară, științifică, culturală, economică etc. care dau informații diverselor guverne despre România și care merită toată recunoștința noastră. Fundația a reușit să-i cunoască
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
să colaboreze cu ei. Acum, cînd falsele modele și valori beneficiază de întreaga atenție, cînd silicoanele sau violarea unor babe sînt vești mult mai importante ce trebuie aduse imediat la cunoștința lumii înaintea faptului, de exemplu, că cea mai mare distincție acordată de S.U.A. pentru inginerie, un adevărat Nobel al inginerilor, a fost primită de un strălucit, și cam necunoscut patriei savant de origine română; că apar cărți importante, invenții etc. Și mai am zeci de exemple. Prin urmare, și prin intermediul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
studiul receptării, aplicat asupra "documentelor" de receptare în relația lor cu opera și cu biografia artistului, pe de cealaltă), cu un instrumentar conceptual și analitic diferit. Este însă adevărat că nici numărul respectiv al Dilemei nu a făcut ca această distincție indispensabilă să transpară cu suficientă claritate. Pe prima pagină a revistei, titlul, cu litere de-o palmă, EMINESCU, îl face pe cititor să se aștepte mai degrabă la vreun număr festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
deschide cu o amplă și deosebit de interesantă analiza asupra a doua teorii ale simbolului și alegoriei cu mare impact în perioada sfîrșitului de secol XVIII și început de secol XIX, cele ale lui J.W. Goethe și Friedrich Schlegel. Formularea distincției dintre simbol și alegorie în estetică lui Goethe va influența "nu numai estetică și filozofia, teoria literaturii și a artei, ci și psihologia lui C. G. Jung sau chiar istoria religiilor" (p. 7). Procedând la o analiză comparată minuțioasa a
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
a literaturii în favoarea celei formative este recompensată cu o puternică vizibilitate socială a scriitorilor, care devin în socialismul real personalități "de vază", eroi ai transformărilor revoluționare. Cenzura este prima instanță de gestionare a vizibilității, completată apoi de tiraje, receptare critică, distincții și funcții. Mecanismele de construcție a carierei literare sînt proiectate de către putere astfel încît să selecteze operele și scriitorii care corespund cel mai bine idealului identitar al epocii. De-a lungul socialismului real, aceste mecanisme se schimbă, devin mai elastice
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
de către putere astfel încît să selecteze operele și scriitorii care corespund cel mai bine idealului identitar al epocii. De-a lungul socialismului real, aceste mecanisme se schimbă, devin mai elastice și mai subtile. Dacă în perioada dogmatismului, puterea operează cu distincția netă dintre vizibilitate (cu privilegii enorme) și non-vizibilitate (care putea însemna de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate (tiraje mici/ mari, locuri de muncă în cîmp
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
al realităților românești, titlul sună mai mult decît promițător. Înainte de a începe lectura mi s-au reactivat reminiscențe teoretice din anii facultății și ai celor imediat următori cînd, semiotizînd și textualizînd pe marginea literaturii, recurgeam la serviciile gramaticilor narative, făceam distincții subtile între povestire și discurs, între narațiune și narativitate și așa mai departe... Structura elementară a genului polițist, mai ales a romanului anglo-saxon, pe linia acelui "Whodunit" "cine a fost făptașul", respectată de autorul romanului de față întrutotul (cum de
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
noi contexte culturale, John S. Kafka era cumva predestinat studiului realităților multiple. Intervine aici, conștient, și convingerea profund psihanalitică după care înțelegerea alegerilor de destin se află într-un intim racord cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
și convingerea profund psihanalitică după care înțelegerea alegerilor de destin se află într-un intim racord cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
care înțelegerea alegerilor de destin se află într-un intim racord cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată împotriva refuzului ermetic al majorității
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
ori Kenneth Burke. Un anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ singuratec, poate, dar cu siguranță netulburat de modele și pasiunile mai trecătoare ale epocii. Distincția interesantă, poate chiar neașteptată, pe care o descoperă Warren analizîndu-și propriul profil spiritual, este cea dintre cărturar și critic, cea de-a doua ipostază presupunînd necesarmente și o atitudine reflexivă, care nu îi e neapărat proprie primului. Warren însuși a
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
mai pejorative desemnări din istorie și, de aici, în relațiile internaționale, științele politice, din discursul intelectual general? Și pune, în bună măsură, răspunsul pe seama antropologiei care studiază, prin obiect, separația, diferența, alteritatea. E poate mai bine să se vorbească de distincția dintre Europa de Vest și de Est. Și, atunci, Balcanii sînt doar o altă denumire pentru Europa de Est, în care se regăsesc și destule țări socotite aparținînd Balcanilor. La noi, N. Iorga ne socotea ca aparținînd tradiției bizantine (o separație înainte de toate religioasă
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
concede d-lui Iliescu un mai redus grad de periculozitate decât principalul lui contracandidat. Argumentul că experiența, măsura, moderația, reumatismele ar constitui factori convingători, măcar în competiția cu dl Vadim Tudor, nu m-a convins. Însă mulți au făcut această distincție - și mă întreb cum se simt în ceasul de față. Recitalul de la Focșani anunță o serie de concerte ale unui solist în plină formă și nu se poate mai disponbil, care va emite ce arii va dori, indiferent de partitura
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț pentru ceilalți-obiectul ironiei. Firește, mulți au scris despre ironie, între ei Kierkegaard
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
Gheorghe Grigurcu * Unele suferințe sînt atît de mari, încît par a include obligativitatea unei recompense. Iată cum se susține viziunea eschatologica! Se poate face oare o distincție clară între singurătatea că aspirație și singurătatea că regret? * Destărat, fiind - culmea! - prea legat de țară prin determinări feudale (ceea ce am numit exilul intern în România). * A bîrfi Parisul, Londra, Romă (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
plus, dintre orientali, pe Sfântul Atanasie, și îi plasează în frunte pe înțelepții latini, Sfântul Ambrozie, Ieronim, Augustin și Grigorie cel Mare14. Aceștia patru sunt numiți de teologii catolici și Marii Părinți ai Bisericii 15. Puțini dintre credincioșii ortodocși fac distincție între Sfinții Părinți și Scriitorii bisericești, iar în Occident, uneori, așa cum am precizat mai sus, aceasta este lipsită de importanță. Ea există însă și este bine să fie cunoscută. Fără să aibă autoritatea teologică și bisericească a Părinților Bisericii, unii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]