2,399 matches
-
îmi va afecta tot restul vieții. Pe bune, zău, de unde să știu ce e mai bine să fac ? — Domnule Geiger, o întrerup cam necioplit. Voiam doar să vă mulțumesc foarte mult pentru această seară. A fost absolut incredibilă. — A fost distractiv ! zice Eddie. — O seară frumoasă, spune Melissa, oftând din rărunchi. Eu mai am o tonă de învățat. — O să merite, iubito. Eddie o bate ușor pe mână, a încurajare. Când o să fii la... Ridică o broșură de pe masă și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngîn, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele ? — E noul meu hobby. N-ai auzit de el ? Îi asculți pe prietenii tăi lăsîndu-ți mesaje și rîzi de ei. Foarte distractiv. Emma, voiam și eu să te sun. Ieri am citit În ziar un articol care m-a băgat În sperieți, despre o serie de jafuri În centrul Londrei. Iar Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de toate lucrurile ? CINCISPREZECE Ieșim În noaptea Înmiresmată, iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut ! Ridic mîna, opresc un taxi și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
capăt. — Ne Întrebam ce-ai zice să mergem la anul Împreună Într-o mică vacanță, spune mama. Toți trei. Doar... noi ? spun, privind În jur. — Așa ne-am gîndit, doar noi trei. Schițează un surîs. Cred c-ar fi destul de distractiv ! Evident, dacă poți și dacă n-ai alte planuri. Nu ! Mi-ar face plăcere ! zic repede. Chiar aș vrea. Dar... cum rămîne cu... Nici măcar nu sînt În stare să-i pronunț numele lui Kerry. Urmează un scurt moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să‑i destăinuiesc lui Ravelstein ceea ce nu aș fi putut dezvălui nimănui altcuiva, să‑i divulg slăbiciunile mele, rușinoasele mele secrete impure, acoperirile, fariseismele care‑ți drenează forța. De cele mai multe ori, Ravelstein găsea confesiunile mele extrem de amuzante. Și cele mai distractive dintre toate i se păreau crimele comise În gând. Poate că eu le dădeam, involuntar, o turnură comică. Oricum, le găsea colosal de hazoase și Îmi spunea: - L‑ai citit vreodată pe doctorul Theodore Reik, faimosul psihanalist? Zicea că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nimic altceva decât juxtapunerea comportamentului agresiv peste cel afectiv. Desele ei răniri, vindecarea tot mai grea - expresia memoriei viciate. Bolboroselile vânzătorilor, pe care ei le luau drept dialecte locale - nimic altceva decât erori în placa de sunet. Tot ce era distractiv și absurd, tot ce cuprindea hazard, accident, lucrurile care dădeau savoare vieții - simple anomalii în circuitele computerului. Samuel știa asta și până acum nu-și făcuse griji. Nemaipomenita tehnologie care-l adusese până aici se diagnostica și se repara singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori ori vrei să-i sucești gâtul. Odată ce și-a înfipt cuțitul în cineva, îl tot răsucește în rană. —Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare la gâtul lui. Ei, remarcai eu, și asta ar putea fi amuzant. Sophie se uită lung la mine. Doar nu-l iei în serios pe Hugo? zise ea, pe un ton îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești că polițaii sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Janey, admirativ. Sophie primi complimentele cu un aer un pic distrat. N-am știut că ai făcut costume pentru un circ, zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spuseseră polițiștii cu câteva zile în urmă. Trebuie să fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost minunat. Cam ca în Archaos 1. Pur și simplu îi aruncau pe toți pe scenă, indiferent dacă voiau sau nu. Până la sfârșitul reprezentației eram sus pe trapez, costumată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă mi-ar plăcea să avem somon rece în meniu și porcării de genul ăsta. Eu chiar nu am timp. Nu știu de ce fac ele chestia asta. Ar trebui să se ocupe singure de tot. Adică, ar fi mult mai distractiv pentru ele. Asta-i tot spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după-amiaza respectivă să se vadă cu cel mai notoriu colaborator al revistei ca să se lămurească dacă se mai putea salva ceva. Deși avea dubii că se mai putea salva mare lucru. Așa cum nu credea că întâlnirea avea să fie prea distractivă. La toate întâlnirile anterioare pe care le avusese cu Amanda Hardwick, ziarista își depășise reputația câștigată pentru scârboșenia ei arogantă. Îndesând documentele ofensatoare în birou, Alice s-a târât afară să-și ia o cafea și un corn. În cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu spatele, concentrându-se asupra lui Theo și sperând că Jake o să plece. Dar era clar că Jake nu avea nici cea mai mică intenție să facă așa ceva. Și la fel de clar era că problema lui Hugo i se părea foarte distractivă. —Cum îți merge? s-a interesat el. Lumea agentului imobiliar care profită fără rușine de pe urma clienților e înfloritoare, nu? Tonul ironic al vocii nu reușea să ascundă împunsătura. —Foarte bine. Una dintre pulpele grăsuțe ale lui Theo a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridicat imediat ochii către Alice. Dumnezeule, da, umerii îi tremurau. Alice cea serioasă, buna, dar nesuferita Alice plângea. Lăcrima peste Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. În mod evident, nu era chiar așa de distractiv. Hugo a sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De fapt, nu toate sunt pentru Rosa. Unele sunt pentru petrecerea de diseară. Hugo s-a uitat la ea admirativ și uluit. Femeia asta nu numai că-și ținea copilul sub control, dar mai dădea și petreceri. O petrecere. Ce distractiv! a exclamat nu prea convingător. Hugo abia dacă-și mai amintea ultima petrecere la care fusese. Rămăsese undeva, în negura timpului, într-o perioadă în care trăise în acel loc mitic numit Londra, în vremea când el avusese un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bucurase de ceva vreme. Dacă le-ai vopsi, ar putea deveni niște popice grozave pentru bowling, a propus ea. Pe bune, dacă te gândeai mai bine, ideea era de-a dreptul strălucită. Plus că era mult mai simplă și mai distractivă decât majoritatea ponturilor pe care Alice le citise în La Gunoi!. Joss i-a aruncat o privire piezișă. Nu prea cred. —De ce nu? a spus Alice zâmbindu-i lui Jake, de la care aștepta o formă de încurajare. Însă, spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copacilor se întunecaseră, iar luminile de la toalete se aprinseseră. Două mături erau încrucișate la intrare; Alice s-a gândit că acesta era simbolul antic și universal recunoscut al celor care se apucau să curețe toaletele. Până acum, fusese o după-amiază distractivă. Theo și Rosa s-au înțeles foarte bine; în felul acela solemn și concentrat în care se înțeleg copiii. Alice a observat că Theo depășise greutățile inițiale din viața părinților și devenise un copil surâzător, vesel, adorabil și bucălat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o după-amiază grea. —Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica cu seriozitate somonul cu orez. Am o ședință foto cu Theo, a gemut ea. O să fie epuizant. —O ședință foto? Sună distractiv, i-a replicat Laura geloasă. Nu, sună a muncă grea, a corectat-o Amanda. —Pentru ce e ședința foto? a întrebat-o Laura. Amanda i-a explicat. —Vor să discute cu mine despre cum combin eu cariera cu viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
personaj, este reală, sânii ei catifelați nu pot fi decât reali, așa că taieo de pe listă, deșteptule. Ai luat-o razna... Când faci dragoste cu ea nu simți cum te cuprinde realitatea și nuți mai dă drumul? Cine-ți lipește bilețele distractive pe frigider, fantoma lui Tutankhamon? Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
situate mult În afara lor. Teo Haiduc avea dreptate. Soluția samuraiului părea singura corectă În acele vremuri În care totul se construia pe nisipuri mișcătoare. Dar nu era, până la urmă, decât o soluție. Față de altele, aceasta era, măcar, una rezonabilă și distractivă : a trăi fărĂ să faci jocul sistemului. Dar eu nu aveam nevoie de o soluție, dimpotrivă, eu voiam să ies din orice unghi mort, oricât de confortabil sau inteligent ar fi fost acesta. Viața mea nu trebuia să devină un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
situate mult în afara lor. Teo Haiduc avea dreptate. Soluția samuraiului părea singura corectă în acele vremuri în care totul se construia pe nisipuri mișcătoare. Dar nu era, până la urmă, decât o soluție. Față de altele, aceasta era, măcar, una rezonabilă și distractivă : a trăi fără să faci jocul sistemului. Dar eu nu aveam nevoie de o soluție, dimpotrivă, eu voiam să ies din orice unghi mort, oricât de confortabil sau inteligent ar fi fost acesta. Viața mea nu trebuia să devină un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]