1,549 matches
-
fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o poveste. E bine să o ignori. Te calmează, te distrage, te ajută să-ți păstrezi sângele rece. Dar trebuie să reconstituie, să explice. Dinamica acțiunilor, acțiunea, vinovatul, motivul. Și totuși, gestul În sine nu Înseamnă nimic. Agentul principal rătăcește prin apartament, urmându-l pe operatorul cu camera video, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lungă până la casa vânzătoarei de morcovi. Ajunsă în fața casei acesteia, am fost uluită să văd că broscărimea sălta pe pereții umezi și împodobiți cu mușchi. Nu m-am putut abține să nu comentez: Ciudat, foarte ciudat... Am încercat să-mi distrag atenția de la ființele ce mi stârneau disprețul și am apăsat lung pe butonul soneriei vechi și ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am nimic cu lumînările parfumate. Dar nu au nici cel mai mic efect, corect ? Doar le pui lîngă tine și ele ard. După care, Într-un moment crucial, mă trezesc gîndindu-mă „Sper să nu cadă lumînarea parfumată“, ceea ce mă cam distrage un pic de la ce fac. Oricum. Am făcut sex. Iar diseară mergem să vedem un apartament. N-are nici parchet, și nici obloane - dar are jacuzzi În baie, ceea ce e destul de cool. Așa că se poate spune că viața mea decurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iepure speriat, incapabilă să-și amintească pașii. Și cu publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gînd mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întîmple una ca asta. Dacă se Întîmplă ceva, am să distrag atenția publicului. Am să mă fac că am infarct. Da. Am să mă prăbușesc pe jos și toată lumea se va uita la mine cîteva secunde, dar spectacolul va continua, pentru că, nu-i așa, sîntem englezi, și, În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! Nu-i, nu-i pui, zice mama, și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
liniștească pe Sal, dar nu făcu decât să-și țină respirația, să-și fluture genele și să se cutremure asemenea unui Volkswagen Beettle care are probleme cu pornirea. Ar trebui s-o sune cineva pe MM, sugerai eu, ca să-i distrag atenția. Și la spital, ca să vedem cum se simte Marie. Sună tu, zise Sally dintr-odată. Își scoase telefonul mobil și mi-l înmână. Întâi am încercat pe mobilul lui MM - trebuia să fie la aula bisericească, împreună cu ceilalți actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grimasă. — Ah, e groaznic când se întâmplă așa ceva, continuă ea. O producție proastă, care se apropie cu pași repezi de avanpremiera pentru presă, cu actorii care-și pierd încrederea pe măsură ce se înaintează. Și nu mai contează ce șmecherie folosești ca să distragi atenția de la dezastru. — Ce fel de șmecherie? întrebai cu interes. — A, păi poți să subliniezi o scenă - cu muzică, vreau să zic. Sau poți să ai ceea ce se numește un moment de design, care-i face pe spectatori să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poliție cu ochii holbați mai-mai să iasă din orbite din cauza efortului de a-i reține pe toți cei cărora li se menționează numele. Ciudat: cu toate că mă cam încerca o durere de cap, șirul ăsta de gânduri îmi făcea bine. Îmi distrăgea atenția de la deja amintitul stomac făcut ghem, care era așa încă de când Hugo mă lăsase cu fundul în baltă - căci așa vedeam eu lucrurile. După o vreme, la petrecere, m-am uitat în jur și, cum nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prima oară când a văzut-o. Dacă m-ar fi întrebat, aș fi putut să-i spun să aștepte până în seara premierei. Ea n-ar fi început nimic cu el în timpul repetițiilor, fiindcă n-ar fi vrut să-i fie distrasă atenția. Pe Hazel nu părea s-o deranjeze că o bombardez cu întrebări; de fapt, părea să-și fi găsit ritmul, și chiar cu bucurie. Cineva răuvoitor ar fi zis că-i place să-și etaleze cunoștințele superioare, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am zis eu cu șiretenie, ai nevoie de ceva care să te distragă. De ce să nu te scufunzi în muncă? Hawkins oftă din nou. —Bine, spuse el pe un ton total descurajat. Mă prind în joc. Despre ce naiba mai e vorba de data asta? *** La aproape o oră după aceea am parcat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se precipitau în acel moment. Cineva mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe măsuța din dreapta mea. Era rotund și greu și-l puteam cuprinde bine în palmă. Violet se oprise chiar în fața scaunului lui Hugo, iar Ben îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sudură, care zburat de cealaltă parte a studioului, după care am luat-o cu pași apăsați spre platformă, înjurând printre dinți. Mare noroc că aveam tone de haine noi și scumpe cu care să mă răsfăț și care să mă distragă. Peste douăzeci de minute s-a auzit soneria. Când, în cele din urmă, m-am repezit să deschid ușa, nu am găsit pe nimeni. Eram pe punctul de a înjura în gura mare, pe stradă și de a trânti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Presupun că polițaii n-avea nici o șansă s-o oprească dacă ea își pusese în gând să intre. —A, păi n-a stricat nimic, zisei eu, pentru a-i face dreptate. De fapt, a fost foarte bine că i-a distras atenția. Hugo puse paharul jos. Acum s-a întors în apartamentul ei, zise el. A plecat chiar în seara aceea. Mă așteptam să suni să vezi dacă sunt bine. Mă gândeam că aveai pretextul ăsta. Dar ție nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță. Mda, cred că o să fie puțin mai greu să stau jos când o port, zisei eu, trăgând de crăpătură. Discuțiile despre haine îmi distrag întotdeauna atenția cu ușurință. —Nu văd care e problema. N-o să ai probleme cu ventilația. Și data viitoare când sari de fund în sus pentru o nimic toată, o să-mi dau seama imediat. —Așa e. Am mai băut niște margarita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
care, numai datorită geografiei, nu era posibil să fi fost implicat În crimă sau să aibă vreo legătură cu victima? Și-n ce-ar fi putut fi implicat tânărul soldat ca un kilogram de cocaină să fie folosit pentru a distrage atenția? La Padova, o femeie În vârstă intră În compartiment și se așeză, apoi citi o revistă până la gara Mestre, unde coborî fără să-i fi adresat o vorbă sau să se fi uita măcar la Brunetti. Când trenul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și-l Încheie la spate. Pentru a-și distrage atenția, se gândi la fizică, materie pe care o studiase la universitate. Se Îndoia că va Înțelege vreodată dinamica și forțele de frecare ale lenjeriei de corp feminine: atât de multe lucruri de cuprins, susținut, ținut În loc. Termină cu nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deschidea cu preocupare punga pentru a scoate la iveală jetoanele de cazinou care umpleau Întotdeauna punguțele. Brunetti observă aceeași combinație din fiecare an și știu că totalul ar fi două sute de mii de lire pentru fiecare femeie, destul să le distragă atenția În vreme ce doctorul Pastore petrecea o oră sau două jucând black-jack și de obicei câștigând mult mai mult decât oferise pentru distracția doamnelor. Cei trei bărbați se ridicară de la masă, ținură scaunele femeilor și porniră toți șase spre camerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semn că nu-i trebuia. El Își tăie două bucăți mari, se Întinse după niște pâine și Începu din nou să mănânce. — Ce importanță are ce face Patta? Întrebă ea. — A, inocenta mea dulce, răspunse el. Dacă Încercă să-mi distrag atenția de la caz, voi ști sigur că cineva vrea să-l mușamalizeze. Și dat fiind că vice-questore-le nostru dă ascultare doar vocilor ce vine din locuri Înalte - cu cât e mai Înalt locul, cu atât se mișcă el mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul zilele trecute: un tip tânăr care băuse prea multe pahare. A căzut pe trotuarul din fața barului. A chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmpla cu-adevărat? După ce el și Theo trecuseră împreună prin atâtea? —Fii atent la mine, a spus Amanda cu un triumf amar. Am să... Dar înainte ca amenințarea nenumită să poată fi revelată, un zgomot venit de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului! Sunt nenorociții ăia de ziariști! —Ziariști? Amanda i-a întors o privire furioasă și nerăbdătoare. —Ți-am spus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să începem. Numele meu e Lotti... Fusese ideea lui Alice să vină, din nou, la cursul prenatal. Pe motiv că nu-și mai aducea aminte aproape nimic din primul, din cauza privirilor pline de ură pe care i le aruncase Amanda, distrăgându-i atenția. Hugo fusese de acord pe un principiu similar: personificarea grețoasă a tatălui perfect pe care o interpretase Jake avusese același efect asupra lui. Când Lotti a scos la lumină afișul cu copilul cu capul în jos, gândurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aceasta, a trebuit să stea cu ea, s-o îngrijească. Președintele observă că ceva nu este în regulă, după expresia feței. Nu l-a mai întrebat nimic și au pus la cale toate detaliile în privința achiziționării taurinelor. Să îi mai distragă atenția de la grijile cu fiica, președintele îl invită la o bere însă acesta refuză politicos pe motiv că mai are și alte treburi. În drum spre primărie se tot gândi la ceea ce i se întâmplase și nu-i venea să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din Însăși condiția umană, imperfectă. Întotdeauna ea provine din deca- lajul dintre materie și sufletul omului. Sufletul e Întotdeuna gata de mai mult, pentru că esența lui e divină, și se Întristează văzând cum corpul a devenit sclav al pasiunii și distrage sufle- tul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte mult și de atunci inima mea s-a Împietrit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]