9,895 matches
-
sunteți mort, Niciodată nu mi-am imaginat că cineva ar putea fi atât. Telefonul a fost întrerupt de cealaltă parte. Omul care fusese primar se ridică și se duse la baie. Se dezbrăcă și se băgă sub duș. Apa caldă dizolvă rapid crusta care se formase deasupra rănii, sângele începu să curgă. Pompierii tocmai găsiseră primul trup carbonizat. Deja douăzeci și trei de morți și nu știm câți vor mai fi descoperiți sub dărâmături, douăzeci și trei cel puțin, domnule ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la al șaselea pahar de absint, pe care îl bău dându-l peste cap, fără să aștepte ca zahărul să se dizolve, cum făcuse la cele dinainte, ca să-și revină cât de cât după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate astea la cafeneaua Thăriex, cea mai apropiată, în vreme ce noi, ceilalți, ne gândeam încă la caligramele nebunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În suflet. AMORY: Da, femeile procedează În felul ăsta... nu și bărbații. Mi-aș aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În suflet. AMORY: Da, femeile procedează În felul ăsta... nu și bărbații. Mi-aș aduce mereu aminte nu de frumusețea pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În suflet. AMORY: Da, femeile procedează În felul ăsta... nu și bărbații. Mi-aș aduce mereu aminte nu de frumusețea pe care a avut-o visul cât timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu deosebită cruzime față de persoanele care-și dizolvaseră personalitățile În a sa: câteva fete și, pe ici, pe colo, câte un bărbat - asta În anii studenției - oameni asupra cărora exercitase o influență nefastă și care-l urmaseră când ici, când colo, În aventuri mentale din care el singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor de viitor și a viziunilor clare. Era o zi ușor de asociat cu acele adevăruri și purități abstracte care se dizolvă În lumina solară sau se pierd Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe măsura lui Hans. Proprietarul lor inițial studiază acum la Oxford și cu siguranță că și‑a cumpărat ceva nou. Contează foarte mult de unde vin mușchii și încotro se duc. Mușchii lui Hans se duc spre curentul electric, unde se dizolvă și se transformă în energie pură. Hans mestecă adesea câte o tabletă de glucoză, pătrată și albă ca zăpada, ca să înlocuiască energia consumată. În ultima vreme aproape că trăiește numai cu asta, sunt așa de pure și au o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva vreme am Înțeles că era ceva mai mult decât berea Corona care mi se părea mai gustoasă. Simțeam ceva nedefinit cum pulsa repetat undeva În adâncuri, În ciuda toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare. Era o senzație asemănătoare bulelor de gaz, mici și Întunecate, ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aș pierde amintirea acelui moment, nu aș mai fi În stare să supraviețuiesc. Am discutat cu el, deschis, despre diverse lucruri. Câteodată mă Întrebam dacă nu cumva aveam să murim de câtă heroină, cocaină și pastile de ecstasy ni se dizolvaseră În sânge și În celelalte fluide ale corpului... Eram hotărâți să mergem până la limită. Da, până la limită... Keiko Kataoka nu m-a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic de făcut, decât să plec. Aveam un nod în stomacul care-mi era la fel de rece și singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor rurali
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost mulți patrioți, îl achită de orice penalitate. Poliția însă îl luase la ochi și căuta acum cea dintâi ocazie ca să-l aresteze. Ziua de 14 iulie aduse cu ea pretextul căutat. Galois, în uniformă de artilerist al Gardei Naționale, dizolvată între timp, trecea cu unitatea lui peste un pod al Senei, spre serbările organizate de poporul Parisului. Oamenii regelui interceptează la cele două capete ale podului formația lui Galois, arestară pe comandant pentru a-l arunca din nou între zidurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu avem țara noastră? - E, ba da... Îți dai seama că dacă nu am avea o țară, cu siguranță am lua-o razna. Lumea luată așa, în ansamblu, orice s-ar spune, nu este a ta. În ea, doar te dizolvi, dispari, cum s-ar zice n-ai fost și nici că ești. - Și atunci? - Sara, am să fiu o bătrânică fericită dacă am să te am o noră acasă, la noi, în România. Pentru Tabitha, că o să-ți fie dor
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există o ușă, cum
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de fată Și cu poftă de femeie Sublimatul din tinctura Și esența-mi drămuită, Dizolvându-mă cu gura Și sorbindu-mă uimită... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 923, Anul III, 11 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
o formulare umoristica dar poate fi tratat și că un adevăr.Altfel de ce s-ar plânge femeile de bărbați și invers? Bărbați pe tocuri este o proza introspectiva a universului feminin din prisma unui bărbat.Astfel, planurile se contopesc , se dizolvă,se interesectează, etc, emoțiile se joacă cu noi, cititorii de rând.Modul de realizare a acestor proze-meditații-introspecții sunt gen “stop-cadru”.Un fapt de viață, un element petrubator, un gest, declanșează o întreagă isterie sentimentală, încât lumea se transformă și se
O NOUA CARTE DE EXCEPTIE! de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362943_a_364272]
-
Revoluția peste noi, multe lucruri au luat turnuri neprevăzute. Ceapeurile, secțiile de mecanizare și alte forme de organizare (gospodării agricole de stat, stațiuni experimentale etc.) s-au desființat, iar organele puterii de stat locale, județene și cen- trale au fost dizolvate. Praful și pulberea! Tot răul spre bine! Augustin printr-o împrejurare fericită a fost încadrat ca secretar la școala de centru cu cla- sele I-X. Merita. Nu erau calculatoare, tablete, laptopuri, telefoane mobile... Erau situații de făcut, acte de
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
dominare a lumii din partea omului (manifestată în mod violent la începutul secolului XX, și într-o amplă desfășurare astăzi) (p. 23). Biserica se găsește face à face cu o suită de provocări inedite. A apărut riscul major de a se dizolva în nebuloasa instituțională, abil potențată de modernitate și postmodernitate. De asemenea există pericolul ca ea însăși să-și piardă dimensiunea duhovnicească și să se comporte lumesc - chiar dacă global, dar: secularizat -, ca o instituție între alte instituții, ceea ce este chiar dorit
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CORTEGIUL FRUNZELOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
din 25 septembrie 2013. AUTOR: Martin Buber EDITURĂ: Humanitas NUMĂR PAGINI: 165 ,,În relația dintre Eu și Tu se dezvoltă personalitatea fiecăruia, respectul reciproc, deschiderea fiecăruia pentru și față de celălalt. În acest dinamism, granițele înguste ale eului se desființează, se dizolvă, rămânând numai autenticitatea dialogului, a comunicării, a creării împreună, a adevărului descoperit împreună. Această relație își găsește cea mai înaltă expresie când ea duce la o revelație a lui Dumnezeu, a eternului Tu(mai multe detalii despre autor aflați aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
vorba de un ... Citește mai mult AUTOR: Martin BuberEDITURA: HumanitasNUMAR PAGINI: 165,,În relația dintre Eu și Tu se dezvoltă personalitatea fiecăruia, respectul reciproc, deschiderea fiecăruia pentru și față de celălalt. În acest dinamism, granițele înguste ale eului se desființează, se dizolvă, rămânând numai autenticitatea dialogului, a comunicării, a creării împreună, a adevărului descoperit împreună. Această relație își găsește cea mai înaltă expresie când ea duce la o revelație a lui Dumnezeu, a eternului Tu(mai multe detalii despre autor aflați aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
luminoasă a mamei: “Ne jefuiește cel care ne măsoară / ne întoarce rumoarea / poemului temerar care-am fost / și tu te oprești / la marginea mlaștinei / etern fără apărare aluneci / infinit gătită”; “cobori ca un arpegiu / ce se adâncește, / cercuri ce se dizolvă / și fără statură / eu înspre tine pe punctul /de a muri / o piele doar dedesubt / abia scăpând din copilărie / abia susținând asaltul / acolo unde alții se aruncă-n prăpastie”. Emoția crește pe măsură ce înaintezi în poem și descoperi o ființă vulnerabilă
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. ... VII. ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. Îmi bate-n geam o lună funerară mă surp încet în mine, mă dizolv... cad iarăși roiuri stele în fântâni secate. Ai spart atunci oglindă și-ai plecat... Te-am adunat din cioburile toate și-ntr-o cutie mirosind a smirna, te-am așezat cu grijă, ca pe moaște, să-ți reclădesc făptura, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
cioburile toate și-ntr-o cutie mirosind a smirna, te-am așezat cu grijă, ca pe moaște, să-ți reclădesc făptura, din oglindă : zâmbetul tău, ... Citește mai mult Îmi bate-n geam o lună funerarămă surp încet în mine,mă dizolv...cad iarăși roiuri stele în fântânisecate.Ai spart atunci oglindași-ai plecat...Te-am adunat din cioburile toateși-ntr-o cutie mirosind a smirna,te-am așezatcu grijă,ca pe moaște,să-ți reclădesc făptura,din oglindă :zâmbetul tău,... VIII. O SÂMBĂTĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]