818 matches
-
că mizeria mea de Passat "secandhendî" cerșește un loc în fața-i, dă bice la caii-putere (AC, 14, 9-15 aprilie 2008). Dacă N2 este un nume propriu de persoană, adjectivul calificativ și adjectivele deictice însoțesc automat elementul din prima poziție: Oare dobitocul ăsta bețivan de Voronin a auzit de Pactul Ribbentrop Molotov? Un nemerinic comunist jigodia asta împuțită de Voronin (www.ziare.com, 2007) Dacă până și fripturistul ăla mitocan de Arhire a ajuns director, înseamnă că chiar orice prost poate ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
și i-ați spus că l-ați ascultat? G.Ș.: L-am văzut, dar nu i-am spus. Și știu de ce era ascultat. Bine, și la noi s-au făcut niște greșeli. Securitatea avea multe capete destupate, dar și mulți dobitoci. El se lupta pe vremea aceea să demonstreze că numele Mircea cel Bătrân era greșit și că mai adecvat era Mircea cel Mare. Pe chestia aceasta i-a fost pus telefonul sub ascultare și tipul vorbea cu cine voia și
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
tăiat capul și și-au făcut nevoile pe el, care s-a dus la Televiziune. I s-a transmis lui Brateș că vine o echipă cu ABI să ajute la apărarea Televiziunii și să transmită această informație pe post și dobitocul a ieșit și a spus că sunt atacați de cei de la USLA. Armata a început să tragă și cei de la USLA au început să se retragă și să tragă. Dar diferența era că unde trăgeau uslașii era punct ochit, punct
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
lăsă să se sature și apoi îi zise: Spune-mi te rog, prietene, bucatele pe care le-ai mâncat sunt curate sau spurcate? Soldatul privi cam pieziș spre călător și-i răspunse: Sigur că sunt curate, că doar nu sunt dobitoc, să mănânc ce-i necurat! Păi, zise călătorul, dacă îi dai gurii mâncăruri curate, atunci de ce o lași să grăiască vorbe spurcate?! Eu credeam că mănânci numai spurcăciuni de vorbești atât de murdar, de rușinos și necuviincios! Așadar, silește-te
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Bobu: "Lăsați-l, așa se distrează și ei, tinerii!". Și Ceaușescu s-a înfuriat și i-a spus, pe la WC, pe unde s-au întâlnit ei: "Băi, dacă ești beat, pleacă de aici! Ăsta-i mâna mea dreaptă. Ești un dobitoc!". Nicu a replicat: "E un prost!". Și Ceaușescu l-a dat afară. S. B.: Analizând aparițiile sale, am constatat că ținea discursuri pe linie. D. T.: La noi, la studenți, de câte ori venea, speech-urile i le făcea Moțiu. S. B.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
am fost la o bere cu "Un regalist convingător" (p. 268), împreună cu alți confrați puși pe șotii. Am asistat în direct și la o oră de vîrf la scena trîntirii unei halbe cu bere în scăfîrlia unui netrebnic de republican. Dobitocul acela de republican nu s-a ridicat în picioare cînd eu cîntam "Trăiască Regele" și bine i-a făcut domnul Dorin Robu. Și acum sînt convins că mai merita o halbă. În cap, bineînțeles. Nu pot afirma că în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nimic! Du-te dracului de nesimțit. Ies trîntind ușa. Am simțit, de fapt, o rupere totală de trecut. Singurul regret a fost că nu mai purtam cămeșoiul acela, ca să-i arăt ostentativ intimitățile. Și să-i ard și vreo palmă dobitocului... Sau să-i dau cu indianul în cap. M-a chelfănit poporul Românilor li se înșurubase adînc egalitarismul clamat de constructorii comunismului. Chiar eu, copil extrem de inteligent, eram pătruns pînă în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei mari și voinici, dar erau proști ca noaptea. Mai proști nici nu știu să mai existe alții pe lume, poate prin Africa, pe acolo unde și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre flăcăi, un dobitoc, spune celorlalți: Dacă ne atacă, trebuie să-l sacrificăm pe unul dintre noi. Pînă îl mănîncă, noi trei sîntem departe. Cum adică "noi trei", mă îngrozesc eu. Cu bîtele lor evident că sînt mai greu de mîncat, pe cînd eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîncat, pe cînd eu... Am auzit că le place cărnița mai fragedă. Noi sîntem vițoși la carne și cred că or să caute ceva mai bunișor. Se uită la mine și rîd. Unchiul Victor, se uită și el ca un dobitoc și rîde. Mă mai și mîngîie, animalul, ca și cum și-ar lua rămas bun. Eu îl țineam strîns de mînă, era cel în care îmi puneam toată speranța. Vîntul sufla tăios și se strecura pervers pe sub bulendre, dar eu transpiram. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul amestec. Cînd pîrîul devenea un pîrlit de pîrîu, cu un firicel de apă mai sfrijit ca un robinet incomplet deschis, atunci apa din bulboană înceta să fiarbă. Încălzită de soare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
transforme aceste infecte locuri în forma pe care Dumnezeu a lăsat-o. Dar nu întotdeauna reușesc, le trebuie mult timp să lucreze. Dintre toți nesimțiții care vărsau mizeria în bulboană unul era la fel de nesimțit cît tot restul la un loc. Dobitocul ăsta se numea Ion Duhan. Îi mureau găinile pe capete, cred că era o pedeapsă a lui Dumnezeu, și el le căra în bulboană. Tot el omora cîinii prinși în laț la coșerul cu porumb și-i ducea apoi tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de deznodămîntul acestei povestiri, nu de altceva. Că eu n-am nimic cu Duhan, decît că mi-i silă de el, pentru că este un nesimțit și jumătate. Trebuie să vă spun cinstit că eu nu sînt imparțial cînd vorbesc de dobitocul ăsta nenorocit. Asta ca să judecați dumneavoastră imparțial. Deci, Duhan a umplut roaba cu gobăi pierite și a pornit spre bulboană. Pe drum se întîlnește cu învățătorul Luca, un om simțit aproape la fel de mult ca și mine. Domnule Duhan, îngroapă-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu mai poate reflecta la problemele care îl preocupă. În acel bruhaha infernal este golit de tot conținutul său de om cult, distins și demn. Unde te bagi, boșorogul dracului, țipă o nespălată cu bîrdihanul la gură. Îmi omori copilul, dobitocule! Nu el împingea gogoașa aceea monstruoasă spre ușă. Alții o făceau, simțind un soi de plăcere diabolică. El abia se ținea pe picioare! Împins, îmbrîncit, cu pălăria căzută, intră în sala de audiență. Culmea ironiei, acolo mai erau cîțiva indivizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trotuar și privesc manevrele medicului. Ca un arc iese din curte vecinul cu o bîtă imensă: Tu-ți Dumnezeii mă-ti de animal! Ce cauți pe o proprietate privată, porcule? Doctorul nu înțelege și deschide geamul ca să se dumirească. Mă dobitocule, tu-ți.... Vecinul agită bîta. Din curte o fetiță aleargă ca să aducă un topor... Răgete, țipete, agitări de scule primitive. Doctorul, imperturbabil, întoarce mașina și ajunge în dreptul meu. Ăsta-i de-al meu, spune vesel luîndu-și bun rămas. Asta am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trag după ei la fund. Îi umplu paharul. El privește atent și, cînd mai are încă o zecime de milimetru pînă la revărsare, sare ca ars: Destul, destul, oo... Continuă ca și cum pauza nu l-a deranjat. O să-l înfunde pe dobitoc... Dar sînteți pornit rău, îl cunoașteți mai bine? Îl cunosc. Este o hahaleră. Oricum, o să-l înfunde. Vorbim politică. Omul cunoaște totul și, mai ales, știe precis cine o să iasă la alegeri, cînd vom intra în UE, ce vom face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rabla lui. Și ce tablă de tanc avea! De ce ai dat înapoi? (mă nătărăule, adaug în românește). S-a blocat și... Mă uit la mașină. Nu sînt pagube prea mari, dar să-l las așa, fără o dojană românească? Mare dobitoc mai ești! mișc mărunt din buze. El îmi zîmbește a amabilitate. Răspund pervers: Totuși românii... or fi ei, dar nici chiar așa! Pun radioul în funcțiune în drum de la reședință spre ambasadă. Ritmul este jos pălăria. Dar cuvintele? Aud: ama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un năpîrstoc ca tine?! S-a dat, jur! Ia spune, mă, cum s-a întîmplat? Era singură și eu stăteam pe patul ei. M-a tras peste ea, zău. Tremuram tot, nici nu știu bine ce-a fost. Mă, un dobitoc ca tine să strice o astfel de fată! Ce știi tu, mă?! Păi, nu prea știu, că de asta m-am pierdut așa. Din nou mîna lui Macias strînge ceafa și Alfaro iar devine roș la față ca un rac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nasul său a fost împrăștiat pe toată fața. A cîștigat cubanezul. În cameră, Vasilică se uită cînd în oglindă, cînd spre ușă. De fiecare dată constată că și oglinda și ușa sînt la fel de îngrozitoare. Mai bine pierdeam cu folos. Mare dobitoc am fost! A fost ultima dată cînd Vasilică a pierdut momentul potrivit. Vasilică era consilier local și un povestitor desăvîrșit. Vamos a guarachar Rafael este unul din puținii cubanezi care poate fi înțeles cînd vorbește spaniola. Pentru că, în Cuba, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scotea pe câte unul la tablă și din varii motive, începea să se uite într-acolo ca vițelul la poartă nouă, intra în funcție nu numai nuielușa. Ci și doamna Averescu. Avea o limbă foarte ascuțită. Ce-i cu tine, dobitocule ? Ți-ai înghițit cumva limba? Păi cum, nici nu se putea altfel. În loc să deschizi și tu cartea măcar din când în când, te hârjonești cât îi ziulica de mare. Las-că-ți dau eu hârjoană. și jap! jap ! jap ! Începea să-și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ieșean... Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles nimic din actul I al dramei "Venețiana" ce se reprezenta în seara ceia, fiindcă drama ce se petrecea în stal cu una dintre cele mai mari minți pe care le-a avut până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Tot pe tema Eminescu-teatru, o relatare întristătoare. Începe spectacolul. Instalat în rândul I, poetul nu dă nici o importanță reprezentației. Răsfoiește agitat o carte. Ceva îl enerva, drept pentru care începe să rupă filă după filă, exclamând în gura mare: "Dobitoc! Dobitoc!" Șuțu comentează: Nimeni n-a înțeles nimic din actul I al dramei "Venețiana" ce se reprezenta în seara ceia, fiindcă drama ce se petrecea în stal cu una dintre cele mai mari minți pe care le-a avut până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
facă și tot degeaba, nu-i deschis la cap nici cât un pițigoi. Păi dacă-l jelește el pe Antonescu ca pe mă-sa, spunea văr-miu, că n-a apucat să stârpească țiganii, să fii sigur că-i un dobitoc notoriu, și că l-am furat, auzi, m-am bucurat la el la doi saci de ciment care nu mai știe pe unde i-a rătăcit, la care Andrei, că puteai să-i iei și mai mult de doi saci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni de pușcărie. Am spus așa, În general. Din ce-am auzit io și din ce mi-a spus Pepino. Dacă nu ne scapă Pepino ăla al tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin. Aveam nevoie de liniște ca să mă adun, ceea ce era desigur un nărav pe care-l dobândisem robotind la romanele vieții mele și de care uite nu reușeam să mă dezbar. Zbieram ca un dobitoc la văru' Laur, și Andrei Îmi făcea semn cu degetul la buze, ssssst, tânjea și ăsta după liniște, ca pentru muții și surzii la care ne adusese ca să ne scoată de unde chiar el ne băgase, dar spre deosebire de mine se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i mă-ta și tac-tu?! Ba uite că ăsta aude, deh, nu-i ca mă-sa, și rupe chiar niște vorbe, mama-papa-vine, și-i arată o fereastră deschisă la etajul doi. Făcu apoi ceea ce nu-i dăduse prin cap dobitocului de Andrei cât ne-a ținut de povești În fața ușii: azvârli cu un bolovan de pământ pe fereastră, da, ăsta era semnalul care numaidecât o scoase pe Steluța În scena ferestrei. Andrei semnaliză la rându-i ridicând brotacul ăla murdar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]