709 matches
-
și ajunge la spital (Camera albă). Vive este un tânăr citadin care n- a intrat la facultate. De ce ? „Poate că nu sunt destul de deștept, tată.” Până aici, un tip nou de personaj, un fel de „antierou”. Care nu va fi dojenit, lămurit, ajutat de nici un secretar de partid. Cuvinte ca „partid” și „comunist” nu apar în film, „tovarăși” se rostește în regim glumeț. Acțiunea nu se învârte în jurul unor probleme de producție, poveștile sentimentale primează. Vedem, în premieră absolută, două tinere
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
câștigă încrederea. Reprezintă o femeie în lumea bărbaților și se impune în tot ce întreprinde, mai ales în activitățile comerciale, datorită calităților ei excepționale. În final, va organiza un adevărat proces pentru a-l demasca pe calomniator și a-și dojeni soțul credul; are spirit de vendetta, căci, după uzanțele vremii, răul trebuia pedepsit și binele nu putea decât să triumfe. Este nobilă și de o superioritate morală certă, până în ultimele momente: „Bernabo, recunoscându-și nevasta, i se aruncă la picioare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne acordă respectul În măsura În care noi Înșine ni-l acordăm: „Lumea ne tratează așa cum vrem să fim tratați: urîm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliți, sîntem măguliți; ne place să fim Înșelați, sîntem Înșelați” (Blaise Pascal). * „Adesea am fost dojenit pentru săvîrșirea unor greșeli pe care cel care mă dojenea nu avea tăria sau curajul de a le săvîrși el Însuși.” (G.C. Lichtenberg) Firește că e mai ușor să găsim responsabilitatea În faptele altora, decît În ale noastre. * „Rar martori
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne tratează așa cum vrem să fim tratați: urîm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliți, sîntem măguliți; ne place să fim Înșelați, sîntem Înșelați” (Blaise Pascal). * „Adesea am fost dojenit pentru săvîrșirea unor greșeli pe care cel care mă dojenea nu avea tăria sau curajul de a le săvîrși el Însuși.” (G.C. Lichtenberg) Firește că e mai ușor să găsim responsabilitatea În faptele altora, decît În ale noastre. * „Rar martori sînt ochii și urechile acelora care au sufletul needucat.” (Heraclit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cardinal. Această scrisoare a fost descoperită și copiată de stăpânul lui Gray, care acuma locuia la Roma, fiind spion englez, și a trimis-o imediat reginei Elisabeta. Șocată la vederea acestei scrisori, l-a convocat pe Bowes pentru a-l dojeni din cauza lui Iacob; însă, din fericire pentru prinț, care ar fi avut toate motivele să se teamă de furia poporului, scrisoarea nu a fost făcută publică decât la câțiva ani după ce Iacob a părăsit Scoția. Atunci abia a fost tipărită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de el». A dat vina pe La Porte că l-a pus acolo, însă acesta a negat că ar ști ceva despre acel bilet. Era un valet credincios și deținea toate secretele Reginei, însă considera că este datoria sa să o dojenească. într-o după masă, când Ana era singură, i-a cerut valetului să se apropie. «Ce spun despre mine, La Porte?» a întrebat brusc. La Porte părea intimidat. Îi era dificil să răspundă, însă regina a insistat. Daca maiestatea voastră
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nr.15‐16): Într‐o bibliotecă mare / Dintr‐un oraș oarecare / Că‐l cheamă Bârlad, Vaslui / Importanță mare, nu‐ i, / Mai acum un an sau doi, / Cum se‐ ntâmplă și‐ ntre noi, / Unei cărți gust îi veni / Pe alta a dojeni: Dă‐te, soro, la o parte, / Dă‐ te mai încolo, zic! / Vai de cel ce are parte / Să te‐ atingă doar un pic! / Îl sufoci cu‐ a ta duhoare!.../ Ești de‐ o murdărie crasă / Asta e înfățișare? / Uite, eu sunt
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
triumfătoare; Două roate: Vechiul și Noul testament; Trei doamne - Cele trei virtuți teologale: dragostea, nădejdea și credința; Patru, cele patru virtuți cardinale: judecata sau înțelepciunea, forța sau curajul, justiția sau echitatea și temperanța sau compătimirea. În Cîntul XXXI Beatrice îl dojenește pe Dante și-i cere să-și mărturisească păcatele: "Și ea: "Dac-ai tăcea sau ai exclude/ ce spovedești, nu mai puțin știut e/ păcatul tău, ce-l știe mare Jude!/ Dar dacă nu rămîn buzele mute/ și culpa izbucnește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
absorbeau pe profesor, făcându-l să-i sune în miez de noapte pe prietenii de la Memorialul Ipotești (Vali Coșereanu și Cezar Rebenciuc, care-i trimiseseră spre descifrare caietele lui Eminescu facsimilate de Noica - cele în limba germană) pentru a-i dojeni mulțumit: "Ce rău v-am făcut că mi-ați dat așa o pedeapsă de nu mai pot dormi noaptea?" Asemeni eroului din basmul românesc, transfigurat în vers de Eminescu, care dă titlul "Miron și frumoasa fără corp" acestui text (un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
noi înșine. Dacă vreau să îndrept pe cel de alături să încep cu mine. Am dreptul să mustru? Da, cât timp nu am nici un interes personal, nu manipulez și singurul meu scop este, să fiu celuilalt de folos. Pot să dojenesc, când nu sunt în situațiile menționate în Biblie. Nu-ți judeca aproapele: Să arunce primul piatra, cel fără de păcat: Ce se întâmplă când mustrăm pe cineva? Dacă certăm într-un moment nepotrivit și într-o formă inadecvată, cel mustrat este
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
alta înarmați cu săbii (Ex 32,27), fiind desemnați ca păzitori ai zidurilor Ierusalimului. Ei nu se opresc nicicând, nici zi nici noapte, din laudele dumnezeiești și din sfintele colocvii; își înalță vocea puternică precum o trompetă, eliberând națiunile și dojenind popoarele (Is 58,1); și nu-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
afla, cât și groapa plină de un ulei foarte curat; trupul său, încă îmbrăcat cu hainele sale, era nealterat și emana un parfum suav. 94. Adăugire. Merită să amintim faptul că venerabila persoană, maestrul Serlo, decan de Exester, l-a dojenit pe fratele Agnello pentru că mânca prea rar în afara conventului. S-a întâmplat odată ca un guardian, în aceeași zi în care predicase poporului, să se oprească după un prânz și să glumească cu un călugăr în fața unui laic. În acea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
zile, s-a întâmplat ca doi frați foarte cunoscuți să ajungă la casa unui nobil, care i-a primit cu cinste și i-a servit cu multe mâncăruri. În timp ce stăteau la masă, a ajuns și rectorul bisericii care i-a dojenit pentru faptul că nu merseseră la el. Insistând și îndemnându-i să mănânce mâncărurile pregătite cu carne, dar nereușind să le învingă sobrietatea, mâniat, le-a spus: «Mâncați, mâncați; într-adevăr, frigul vă ucide trupurile, așa cum gâtul ne ucide sufletele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Încurajându-și fratele. Dar totul s-a Întâmplat datorită amândurora. Principiu: Să-ți asumi cu bună-știință un risc (rezonabil). Orville și Wilbur Wright erau oameni precauți, nu riscau fără să aibă informații clare și complete. Mai ales Wilbur. Deseori Își dojenea fratele pentru că nu-și lua toate măsurile de siguranță. În ciuda precauțiilor, pericolul Îi pândea pretutindeni. În toamna anului 1908, Orville a suferit răni grave În urma unei prăbușiri, În timp ce le arăta avionul unor reprezentanți ai Armatei. Locotenentul Thomas Selfridge, pasager al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile de prieteni celebri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personaj. Dacă am admite, măcar în parte, părerea comentatorilor care îl consideră pe Atticus drept destinatarul multor scrisori din Tristele, în urma analizei acestora din urmă ar rezulta că Atticus era un prieten mai degrabă oscilant al lui Ovidiu, care-l dojenește și-i atrage atenția că, fiindu-i prieten, are niște obligații 239. De altfel, aceeași neîncredere reiese și din Epist. Ex Ponto, II, IV: ca să spunem adevărul, Sulmonezul îi acordă din nou încredere, dar îi cere în schimb fidelitate constantă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
260 Oricum ar fi, este vorba de o culpa și nu de un scelus 261, cu condiția să nu se considere o crimă orice vină împotriva marilor zei! Omnis an is magnos culpa deos scelus est? (v. 26) Ovidiu îi dojenește, în treacăt, pe "marii zei" (= Augustus) care au dat peste cap normele legale, considerând niște mici greșeli grave, atunci când îi vizează direct, și simple culpae, atunci când e vorba de oameni de rând. Oricum, în străfundul inimii, poetul încă mai speră
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de văduv și să-și întindă membrele pe toată lățimea acestuia" (v. 16-18). Nici Graecinus nu mai este aceeași persoană care discuta glumind despre posibilitatea de a iubi două femei în același timp, din moment ce consideră de datoria sa să-l dojenească pe poet pentru cauza (reală sau presupusă) care a dus la relegarea lui la Tomis. După cum observa Ovidiu în zilele fericite, anii trec, chiar dacă pe nesimțite, și diversele întâmplări ale vieții modifică atitudinile lor de dinainte. Se pare că Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
patul meu". Poetul aduce laude tuturor oportunităților și nu invocă pretexte pentru a se scuza: "Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri... Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lacune. Un cuvânt, în final, și despre modul și stilul criticii lui Antonio Patraș, care nu trebuie să-i fie indiferent cititorului, pentru că poartă o lecție critică. Stilul patrașian este unul fals sfătos, voit vetust, încărcat afectiv cu intenție secretă, dojenind uneori autorul și chiar personajele. Să nu se creadă cumva că e vorba de un defazaj stilistic, așa cum s-a crezut, de altfel, și despre literatura lui Lovinescu. Ar fi ciudat ca numai onoratul cititor al acestei cărți, nu și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Într-o esență «eternă» a omului, eram cum se vede Într-o poziție idealistă, metafizică. Arătându-mi substratul declarat al conflictelor pe care eu le credeam «etern omenești» critica mi-a făcut un mare serviciu. Deasemenea au făcut bine criticii dojenindu-mă pentru Înclinația ce o aveam de a descrie cu precădere părțile Întunecate din om. S-a arătat destul de clar linia decadentă pe care mă mișcăm, și totuși pentru că s-a arătat clar acest lucru și primejdia pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin Hristos, „Căruia I s-au încredințat cu toată puterea sufletului”. Deși această „înoire” pornește din interior începând cu „schimbarea totală a inimii”, credincioșii trebuie să aibă grijă și de tinuta lor exterioară. În această privință, Sfântul Niceta de Remesiana dojenește excesele de împodobire a trupului, socotindu-le simple capricii fără nicio valoare, așa cum făcuse Tertulian, Sfântul Ciprian, Origen, Sfântul Ioan Gură de Aur și Părinții Capadocieni. Critica acestor excese este mai puțin dură decât cea făcută, în alt context
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de meserie, comercian? i ? i misi? i �n domeniul arend? rîi p? m�ntului. Din nefericire, rom�nii nu erau interesa? i dec�ț de posturile administrative ? i birocratice, de slujbele din armat? ? i de preo? ie � preferin? e pentru care Iorga �i dojenea pe compatrio? îi s? i. Evreilor le? a revenit astfel sarcina de a duce mai departe modernizarea ?? rîi. Ei au fost cei care (că s?? l cît? m pe Max Weber) �au adus ra? ionalismul capitalist �n Rom�nia�, adesea �n manieră lui Calman
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
vrea numai binele... și ne educă... și ne iartă dacă greșim... căci există un conducător... un mare conducător... care ne îndrumă ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o perioadă tristă și angoasantă. Nimeni nu i-a explicat atunci care este situația, crezând că este prea mică, și a fost lăsată să trăiască într-o incertitudine înspăimântătoare. Atunci când a cerut să o vadă pe mama sa, a fost dojenită și i s-a spus că trebuia să fie cuminte și răbdătoare pentru a-și revedea mama. Ea s-a simțit purtată de colo-colo, ca un obiect incomod de care nimeni nu are nevoie. Mama sa a decedat atunci când ea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]