2,528 matches
-
o seară de noiembrie,la PARIS) Citește mai mult La Paris se moare dintr-o dat'Se moare nevinovat,Se moare encoreîngerii sunt triști,Au coborât pe pământ,Au coborât de-atâtea ori,Și-au obosit.Mona lisa este în doliu,Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de paradă,Să treacă pe sub el
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de paradă,Să treacă pe sub el îngerii,Întreaga Franța e-n doliu acum.E frig peste tot si închis,Străzile-s goale și-s triste, E multă durere și-s lacrimi,La Paris se moare encore,Pour la derniere fois?(Martirilor plecați din această lume,într-o seară de noiembrie,la PARIS
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
călcau și pe mine În picioare toți belferii și nu-mi mai ridicam capul după ce m-au dat afară și am fost la pîrnaie tremuram cu bulendrele În traistă În gara de nord de mi-a dat femeia aia În doliu cincizeci de lei ca la cerșetori și mi-am cumpărat parizăr și penteleu și o pîine neagră de toți banii și-am Înfulecat ca un spart În sala de așteptare de clasa a doua atunci am știut că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri la care să mă gândesc. Cum ar fi să mă asigur că nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se realiza chipul bărbatului, comparabil cu fața lui Dumnezeu. Femeia era născătoare de Dumnezeu. Când Rita era acasă sau când el o aștepta să vină, domnea în casă o atmosferă armonioasă. Acum domnea liniștea morții. Chiar și obiectele purtau parcă doliu. Totul era dezechilibru. El însuși șchiopăta mai mult ca de obicei. Numai telefonul era insensibil, ca și cum ar fi aparținut unui alt ordin existențial. Feifel îl privea mereu ca pe un colac de salvare. Într-adevăr, târziu, către miezul nopții, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
abandonase visele lor pentru două picioare lungi de fată. Beppo începuse să râdă isteric, un râs învecinat cu hohotul de plâns. În tipografie totul era bine ordonat de mâna lui Benedetto. Numai hainele tinerilor dispăruți atârnau ca niște drapele de doliu bătute de vânt. Lui Beppo i se năzări că totul se întâmplase din cauză că nu făcuse nimic pentru a regăsi corpurile celor dispăruți. Ieșise din tipografie mânat de gânduri negre ca un vânat. Acasă Edith călca tăcută un maldăr de cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu-i fusese atît de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile severe ale controlorului. Cabina din lemn era aproape goală. Doi călugări și o doamnă În doliu, cu pielea cenușie, se legănau adormiți În acel du-te-vino al caleștii cu cai nevăzuți. — Merg numai pînă la numărul treizeci și doi, i-am spus controlorului, oferindu-i zîmbetul meu cel mai frumos. — E la fel ca pînă la Finisterre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avem datoria s-o respectăm, de vreme ce acestea sunt ramurile de activitate profesională care au mai mult de pierdut și, invariabil, pierd, în spargeri de vitrine, furturi, jafuri și sabotaje. La ora șapte fără două minute, cu expresia și glasul de doliu pe care le impuneau împrejurările, la televiziuni și radiouri crainicii de serviciu anunțară, în sfârșit, că șeful statului avea să vorbească națiunii. Imaginea următoare, introductivă din punct de vedere scenografic, arăta un drapel național mișcându-se extenuat, languros, leneș, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni cu convingeri politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atentat, dimineața devreme, oamenii au început să iasă pe străzi. Mergeau tăcuți, gravi, mulți purtau drapele albe, toți aveau o panglică albă pe brațul stâng, și să nu vină protocoliștii în ale funeraliilor să ne spună că un semn de doliu nu poate fi alb, când suntem informați că în această țară a fost așa, când știm că pentru chinezi a fost întotdeauna, și asta ca să nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de înmormântare ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din această zi, sub toate aspectele funestă, la un loc de onoare în panteonul martirilor patriei care, de acolo din lumea cealaltă unde se află, sunt continuu cu ochii pe noi. Guvernul națiunii, pe care-l reprezint aici, se alătură doliului și durerii tuturor celor care au cunoscut extraordinara figură umană pe care tocmai am pierdut-o și, în același timp, îi asigură pe toți cetățenii și pe toate cetățenele acestei țări că nu va demobiliza în lupta pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necazurile lui cu tot. Voiam să mă bucur din plin de viață. XXXVIII Nu l-am mai văzut aproape o săptămână. Apoi a venit într-o seară, puțin după ora șapte, și m-a scos la cină. Era îmbrăcat în doliu mare și purta o panglică neagră, lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece, dar nu în Italia cum îi propusesem eu, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După încheierea doliului, bătrânul nu-și schimbă defel obiceiurile. Puse doar să i se croiască trei costume din postav negru și brasarde de stofă. A doua zi după înmormântare, fiul s-a întors la Paris. Rămase acolo încă mulți ani. După aceea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vântul aprig de ispite S-au răzlețit din țară-n altă țară... Și-acum se-ntorc în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se aude de sub prun." (Creion) "O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești. Râul mai ales
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
singurul matematician prieten ce-l cunoaștem, afară de tovarășul tinerețelor sale, Wolfgang Bolyai. Altfel, Gauss e înconjurat numai de astronomi. Olbers (Bremen), Schumacher (Altona), Bessel (Königsberg), Gerlin (Marburg) sunt intimii, confidenții mersului gândirii lui matematice dar și ai bucuriilor, grijilor și doliurilor succesive. Acestui grup de astronomi se adaugă mai târziu geologul Sartorius von Waltershausen, autorul apologiei Gauss zum Gedächtniss și cei doi frați Humboldt: geograful și ministrul. E adevărat - Gauss a avut un schimb limitat de scrisori cu Laplace. A fost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
M E Mamei lui Ionuț, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!... Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu. Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată, Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă, Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă, Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, să-i pedepșești pe toți ce-mi făcură rău! Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Celor care m-au lovit; viața lor în iad să steie! Doliu poarte ca și mine, și să fie blestemați!... Disperarea mea s-o simtă în inimă și-n ficați. Este crezul unei mame care întruna se roagă: Să aveți aceeași soartă și Dumnezeu să vă vadă Ați stins clipa fericirii unei
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]