KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Cum te chinuieste ei si-si mai umflă si banii... Ei între ei tot asa o făsea, tot asa s-or chinui unu' pă altu'?" "Niște hoți! A frecat și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
nu pierdea nicio o ocazie când mai observam, până și eu, că anumite lucruri detergent, ciocolată, alune și alte asemenea se terminau cam rapid, ori dispăreau pur și simplu din casă, ca să-mi declare solemn, cu mâna pe inimă: "Vai, dom' profesor, da' io sunt o femeie serioasă!". Mai mult ca sigur că și nenea Vijulie, la o adică, era și el tot un om serios. Mă rog, să fie sănătoși. Problema era ce făceam eu mai departe, o dată ajuns în

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
că nu suport curentu', plus că abea m-am spălat pe cap. Da?" Pe Bebe pare să-l doară-n spate de observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
în cur de ei. Nici nu mă interesează cine se mai produce pe-acolo, cu toate bulșiturile lor. Eu citesc din ziaru' vostru cel mult așa, la o ocazie, cronica sportivă a lu' criticu' ăla de cărți... Cum îi zice, dom'ne? A, da, Manolescu. În rest, apă de ploaie." "Nici nu mă așteptam la altceva. Apă de ploaie, zici? Da' la noi publică săptămânal, bă, săptămânal! un Cărtărescu, un Patapievici, un Tismăneanu... Îți dai seama!?" Îmi dau lacrimile, nu alta

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
reclame șmechere, pe bani solizi. Publicitate, grupa mare! Smacuri, vopsele de păr, case de modă, numa' și numa' chestii de firmă. În așa fel încât să-ți iasă lova de hârtie și de tipar doar din astea", zise Bebe. "Da, dom'ne. Plus că, gândește-te, poți să te scoți și cu localurile, cu cluburile, cu magazinele șicoase. Că dacă vrei să știe tineretu' bavarez de tine, marchezi și tu un bănuț. Bagi pe fiecare număr interviu' săptămânii cu o artistă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
și cinci romane pe săptămână și după aia le mai face și critica, cum s-ar zice. Mă, Bebe, tipa are audiență mai mare decât tiraju' lu' Românica literară, mă!" "Ei, na!" "Pe bune!" "Nu-mi vine să cred. Cum, dom'ne, ăia, cu tot cu mulțimea aia de pagini de mică publicitate și n-o răzbește p-aia?" Coletuța face o mutră acră: Nu, mă, confunzi marfa cu ambalaju'. Nu-i România liberă, e România literară care-i un soi de revistă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Stau eu să îmi încarc capu' acuma cu toate fachingurile astea? Oricum, rezumatele d-acolo o să le citească mulți, să se dea mari când fac o conversație la un club, la un cocktail, la un Balu' de Cristal. Știi? Adică, dom'ne, eu nu numai că-s manager beton sau project-adviser de megasucces, da' sunt și băiat fin, care am cultura uite ici-șa, la degetu' mic. Venim în sprijinu' cititorilor noștri care n-au timp de prostii. Da', vezi tu, prostiile

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să-și zică Brânză Roșcată Martie Gigel, ăia albi, Brânză Albă Aprilie Costel, ăia maron, Brânză Maron Mai Agatocle și așa mai departe. Principiul e același și pentru cei de și-au zis Salam

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul sastisit. Niște idioți, ce mai! Îți dai seama în ce miros insuportabil o să se desfășoare examenele? Mi se întoarce stomacu' pe dos numai când mă gândesc, fir-ar să fie!" Da' nu puteau, dom'ne, să mai aștepte până-n vacanță ori după sesiune!?", întrebă cu o retorică indignată baba de Fito. "Așa le-am zis și eu..." "Și ăia ce-au răspuns?" "Ce, dracului, să răspundă? Că toți ne ridicăm cu pretenții și ei

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
spunându-i că el nu era în pericol de a fi inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
făcea, "profesori îs o grămadă, nene, da' unu-i manageru' la facultățile d-aci, tată! La mine-i pâinea și cuțitu', dacă mă-nțelegeți..." și le făcea cu ochiul, subtil nevoie mare și plin de el până peste poate." "Extraordinar, dom'ne! Altă scroafă care s-a suit în copac. Mi-aduc aminte cum a venit aici, slab ca un scarloi, și cum mânca salam de vară direct de pe hârtia în care fusese ambalat, că mirosea tot birou' ăla a usturoi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
în fața porții, mai rău ca la țară", face ironic baba. "Abea cân' am ajuns acolo și am văzut unde stă, m-am prins de ce-i trebuie mașinoiu' ăla de teren. Bine, asta dincolo de rășinile pe care le are-n cap." Dom' profesor Cuzbășan o aprobă scurt și spuse scârbit: "Vezi, tu, cine a ajuns să ne conducă, să ne comande?" " Da, măi, Corneluș (era oare o plată pentru "Anicuța" de mai adineauri?), așa-i. Zicea scriitoru' ăla că înainte de '89 a

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cine a ajuns să ne conducă, să ne comande?" " Da, măi, Corneluș (era oare o plată pentru "Anicuța" de mai adineauri?), așa-i. Zicea scriitoru' ăla că înainte de '89 a fost epoca ticăloșilor. Da' asta de acum ce-o fi, dom'ne? Nu vezi? Toți târtanii, toți inculții, toate gioarsele au ajuns în frunte și dau ordine și dispoziții. Uită-te numa' la miniștrii noștri de la Învățământ, cam dân no'uăș'cinci încoace', că te ia groaza. Unu' mai tembel și

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de zvonurile astea perfide, n-am mai răbdat, dom'ne, și i-am mai băgat câteva, așa, bătând șaua să priceapă iapa." "Și înțeleg că a priceput, până la urmă." "A priceput, dă-l dracu', da' s-a uitat cam lung la mine." "Nasol! Știi că lu' ăsta când i

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
vârsta ei, hormonu' bate neuronu', da' la ea-i exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva că moluștele alea din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
i-a ținut de foame bunu' simț. Cu obrazu' și îndelicatețile te mănâncă câinii. Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face cu o ironie ascunsă dom' profesor. Madama era însă prea pătrunsă de exercițiile ei pedagogico-sufletiste ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre calitățile ei, ce-i drept, puțintele. "Mă străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu', infractoru' se duce la penitenciar ca în stațiune, ca la băi și de poliție-i doare-n spate. Plus leprele alea de judecători care pentru o șpagă, o aia, le dă drumu' pe

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
găsi vreo rezolvare care o fi aia, nu știu -, să fiu atent la ce pun ăștia la cale și să încerc să acționez în consecință. "Nu, măi, nu l-am căutat acolo", zice, după un timp de reflecție, oarecum stânjenit dom' profesor. "E un om în vârstă, ce Dumnezeu. Ce să-i spun? Nu-ți dai seama ce situație aș genera?" Bravo, Băși! Ești un băiat cumsecade și cu bun-simț! Ce situație, tu, ce situație?", se repede Săvuleasca, trecând imediat la exemplificarea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
ajuns la servici', la facultate. Eu așa aș fi făcut, zău!" Să mori tu? Mai bine ți-ai vedea de ale tale, scorpie băgăcioasă ce ești! "Cum să procedezi, dragă, așa? Dacă omu' o fi cardiac? Îl sperii aiurea. Las', dom'ne, că o apărea el, ce mă amestec eu? Dacă o fi cu adevărat o problemă reală, atunci există organe abilitate pentru asta, nu?" Corect, corect! Că bine spui, că bine gândești! Or exista, nu zic nu. Da' ar trebui

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a ne distruge, ci de o poftă insațiabilă de

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
de Mare Erou Civilizator MEC mă cuprinde, iar discursul meu s-a articulat din ce în ce mai convingător. La sfârșit, am cerut câtorva, inclusiv unuia mai isteț din zona magaziei, să mergem și să-mi arate locul unde erau depozitate substanțele cu care dom' Ciucurel, Relu pentru admiratori, hotărâse să se facă dezinsecția. În urma observațiilor, urma să trag concluziile finale și să decid asupra modului concret în care vom acționa. Ar fi vrut să vină toți. Era o acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]