1,567 matches
-
prin măsuri redistributive, de vreme ce nu sunt un simplu epifenomen al nedreptăților economice. Nedreptățile care au condus la izbucnirea lor nu sunt nedreptăți cauzate în primul rând de ordinea economică a societăților occidentale (piața liberă), ci de patternurile (sau stereotipurile) culturale dominante ale acestora (patternuri precum, de pildă, androcentrismul, rasismul, homofobia și heterosexismul etc.). Or, nedreptățile culturale nu pot fi remediate doar printr-o politică redistributivă, ci numai prin măsuri care includ și o politică echitabilă de recunoaștere culturală. În aceste condiții
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
interes crescând mai cu seamă în ultimele trei decenii ale activității sale creatoare. Prin acestea pictorul ne introduce într-un univers uman grav cu personaje monumentale, profund interiorizate sau absorbite în acțiunile pe care le întreprind. Construite cu vigoare în dominante de brunuri consistente și calde sau în griuri aspre, dar nu lipsite de prețiozitați și inflexiuni tonale, portretele sale sunt zugrăvite în spații indefinite, pe fonduri neutre sau contrastante, menite să le potențeze expresivitatea ori să le creeze o atmosferă
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
similar în privința sindicatelor din Europa occidentală, subestimînd ponderea tradițiilor istorice și politice ale acestor federații. Cînd discută, între lunile mai și iulie 1920, cu diferiți reprezentanți sindicali (englezi, italieni, spanioli, francezi...) se izbesc de un refuz cvasigeneral. Pentru sindicatele cu dominantă "reformistă", aderarea la IC este de neconceput, în timp ce pentru sindicatele cu tradiție sindicalist-revoluționară supunerea față de un partid politic este o renegare. Din acel moment, adeziunea nu este directă și la 15 iulie este format Comitetul Internațional Sindical (CIS) ale cărui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Jean Piaget și Lacan ,,infans/ ambient", însă pentru teoretician, această relație devine o "unitate dialectică", în care cele două entități se află în pondere egală, într-un perfect echilibru. Un alt concept pe care Durand îl teoretizează este acela de ,,dominantă reflexologică", insistând asupra "genezei reciproce" a subiectului și obiectului. Termenul este preluat de Durand din reflexologia lui Bekhterev, fondatorul pshihologiei obiective. De altfel, toată teoria imaginarului pe care o propune Durand este întemeiată pe ,,dominantele reflexologice" și pe ideea susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îl teoretizează este acela de ,,dominantă reflexologică", insistând asupra "genezei reciproce" a subiectului și obiectului. Termenul este preluat de Durand din reflexologia lui Bekhterev, fondatorul pshihologiei obiective. De altfel, toată teoria imaginarului pe care o propune Durand este întemeiată pe ,,dominantele reflexologice" și pe ideea susținută de neuro-psihologul Vladimir Mihailovici Bekhterev conform căreia "orice act neuropsihic poate fi redus la schema unui reflex, în care excitația, atingând scoarța cerebrală suscită urmele reacțiilor anterioare și găsește în aceasta factorul care determină procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
caracteristici sunt: a) Similitudinile. Prima asemănare între aceste metaforme ale gîndirii sociale (filosofică, științifică, ideologică) este aceea că toate trei urmăresc același scop: să facă inteligibilă viața oamenilor în societate. Faptul că disciplina economică reține producția și repartiția ca primă dominantă a vieții sociale nu schimbă cu nimic focalizarea comună a acestor trei forme de gîndire. Al doilea element de asemănare este că toate trei sunt de natură conceptuală, dacă vrem aici să opunem conceptualul simbolicului. Simbolurile și conceptele ne ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
efemer, pentru a atinge esențialul. Or, această cercetare filosofică se derulează cel mai adesea asupra eșantionului de umanitate pe care filosoful îl are la dispoziție: el însuși. De aici acest aspect invariabil personal, adeseori intimist, deci introspectiv, în operele cu dominantă filosofică. Și chiar dacă filosofii ajung să creeze școli, acest liant intim nu poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună ici-colo vreun amendament marginal
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
au lipit de tavan... Și uitând că se întorsese la punctul inițial al vizitei, răpită, de timp și de amintiri, duduca Valeria, tot în picioare, a devenit foarte mobilă."38 S-ar releva, astfel, în procesul în evoluție o altă dominantă: coexistența staticului cu dinamicul. Emilia ar fi o exponentă a primeia dintre ele (corp plinuț "ca un ospăț de carne", o piele întinsă, imobilă ca injectată cu parafină și o gândire anchilozată, plată). La polul opus se află d-na
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
astfel de solicitări se materializează preponderent prin obligații de mijloace, și nu de rezultat. Medicul, în special, și societatea, în general, trebuie să depună toate eforturile posibile, în mod rezonabil, pentru a asigura accesul la îngrijire medicală în condiții optime. Dominantele care alcătuiesc cadrul etic de referință se manifestă pe deplin în cazul relației medic -pacient și, mai ales, în ceea ce privește dreptul la autodeterminare al pacientului. Relația medic-pacient este dominată, în mod tradițional, de respectul și încrederea pacienților față de cunoștințele și aptitudinile
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
un partid, pentru a eșua, în ultimele luni de existență în apariții la "emisiuni mondene" de cea mai joasă speță. (I)rațiunile hulirii erau diferite, mecanismul declanșator era similar: incomodarea spațiului public. La CVT în prelungirea vocației diversioniste, cu o dominantă histrionică, spectaculară, care avea să-l scufunde în mocirla calamburului mahalagiu, ajuns etalon al "naționalismului integral", rezidual în spațiul media (nu există titlu de știre, "ieșire pe sticlă" în care să nu fie exploatat). La Luca Pițu pentru că imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Competențele generale ce se urmăresc a fi formate la elevi pe parcursul treptei liceale de școlarizare precum și competențele specifice fiecărui an de studiu, derivate din acestea, se stabilesc pornind de la modelul de generare prin gruparea categoriilor de concepte operaționale în funcție de dominantele avute în vedere. Valorile și atitudinile apar în mod explicit sub forma unei liste separate în programa fiecărui obiect de studiu. Ele acoperă întreg parcursul învățământului liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un implicit
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
care chiar a existat și în cursul vieții sale reale a fost, printre altele, navigator, spion, ctitor de orașe și regele Islandei pentru câteva săptămâni. Pare însă să se facă auzite și vocile altor personaje minore legate de cele două dominante, ca și cum Claudio Magris ar fi pus la baza artei narative a romanului un necontenit proces de reduplicare de persoane, de celule, o nesfârșită clonare a unui motiv, nucleu semantic, personaj. Și fiecare personaj creează împreună cu toate celelalte, o secvență specială
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acest procedeu pentru a caracteriza personalitatea și gândirea lui Wittgenstein, atunci alegerea cea mai bună pe care am putea-o face este, fără îndoială, cea a lui Bertrand Russell. Totul îl recomandă pe Russell. Una dintre personalitățile intelectuale și filozofice dominante ale secolului trecut, Russell a fost mentorul, protectorul și prietenul tânărului Wittgenstein atunci când acesta s-a apropiat de filozofie. Russell și-a supus apoi ideile criticii necruțătoare a lui Wittgenstein și a fost principalul partener de discuție al autorului Tractatus-ului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și la începutul veacurilor rațiunea și știința în viața popoarelor au îndeplinit totdeauna doar o funcție de ordin secundar și de serviciu ; la fel o vor îndeplini și pînă la sfîrșitul veacurilor. Popoarele se formează și se mișcă în virtutea altei forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămîne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
conferă spiritul creștin și permite evoluția doctrinelor și instituțiilor medievale în secolele XIV-XV. Evoluția instituțiilor oferă imaginea secolului al XIII-lea ca un secol dinamic. Din punct de vedere al instituțiilor publice, se pot distinge în această perioadă trei curente dominante: unul care se stinge (regimul feudal), unul care triumfă (ordinul corporativ) și unul care se naște (Statul suveran)14. Ele devin trei mari linii de forță, care vor orienta viața socială din secolul al XIII-lea, acesta fiind în același
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
câtorva centri tematici. Două sunt, de fapt, marile obsesii ori, în termenii lui Marian Popa, "fixațiile cu efecte literare absolute" din care "condamnatul la veșnică pândă" creatoare își alimentează lirismul: socialul și eroticul. Ambele vor fi de altfel recunoscute ca dominante ale creației ("acolo unde mă așezam între două iubiri/ să-mi scriu poemele sociale" incertitudini pe picior de război). Gazetarul atent la tot ce mișcă în viața socio-politică a cetății preferă, și într-o parte extinsă a creației poetice, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea de influențele poetice considerate drept dominante. Prima secțiune a cărții, Țara bursucilor, publicată inițial în anii '70 în revista studențească "Alma Mater", conține de altfel o serie de texte în care, mai mult chiar decât vocația peisagistică a poetului (pe care ar sugera-o titlul), se face
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ilustrațiile pictorului, preocupat să ilustreze, și prin intermediul formelor picturale, aceleași tensiuni imuabile între material și imaterial, între mundan și supramundan, pe care pictorul-poet le poate converti în impuls creator de cea mai bună calitate. În special culoarea centrată pe dominante puternice, fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și rimă, poeziile lui Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi individualizată și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la-nceput a fost cuvântul/ lerui, Doamne, lerui ler". Cum afirmam însă la început, există câteva linii tematice directoare, asemănătoare unor raze vectoare ce ajung să capteze tot universul imagistic al Astraliei. Prima și cea mai vizibilă dintre ele este dominanta erotică. Începând cu Orfeu îndrăgostit (E.P.L., 1966), Horia Zilieru a fost perceput aproape exclusiv de critici ca un poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de copilărire (Editura Junimea, 1974), Astralia (Editura Junimea, 1976) sau Fiul lui Eros și alte poezii (Editura Junimea, 1978
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și Tairov sunt acaparați de ideea organizării spațiului scenic, în care actorului îi este destinat rolul de a-l simboliză, pentru Stanislavski problemă centrală este cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare a femeilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Leopardi. Documenti e studi leopardiani, vol. 4, Centro Nazionale di studi leopardiani, Recanati, 1970. Morlino, Elio, Leopardi, Pascoli, Gozzano: saggi critici, con una prefazione di Saverio La Sorsa, Milillo, Bari, 1957. Natale, Massimo, Îl canto delle idee: Leopardi fra Pensiero dominante e Aspasia, presentazione di Alberto Folin, con una notă di Gilberto Lonardi, Marsilio, Venezia, 2009. Negri, Renzo, Leopardi nella poesia italiană, Le Monnier, Firenze, 1970. Noferi, Adelia, Îl gioco delle tracce, La Nuova Italia, Firenze, 1979. Noica, Simina, Antologie lirica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
raționalitate (adică aprecierea tuturor lucrurilor plecînd de la un calcul al costurilor și randamentelor); 2) Organizarea juridică și socială se caracterizează la rîndul său prin patru trăsături: proprietatea privată asupra mijloacelor de producție (care este, dacă nu exclusivă, cel puțin larg dominantă); muncitorul dispune în mod liber de forța sa de muncă (oferită și cerută contra unei remunerații fixate într-un contract); întreprinzătorul joacă un rol central, prin combinarea factorilor de producție și satisfacerea nevoilor consumatorilor; statul are un rol limitat, el
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]