1,226 matches
-
făceau masive arestări ale celor socotiți potrivnici regimului și că am fost prevenit de preotul satului, Constantin Pricopescu, să nu dorm acasă. Am locuit acolo pe timp de noapte, un timp oarecare, până când valul arestărilor se părea că s-a domolit... Ce știe lumea tânără și mai puțin tânără de astăzi cât de greu ne-a fost nouă, celor care nu inspiram încrederea regimului comunist, care își apăra cauza cu atâta încrâncenare! După ce s-a lămurit, inginerul mi-a vorbit despre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am sfârșit prin a devora toată cutia. Nu pot să închid un ochi dacă am în casă o cutie deschisă cu chipsuri delicioase. Aș fi dat orice pentru niște somnifere. Sau niște Valium. Orice ar fi putut să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce mă cuprindea gândindu-mă la Luke. Era absolut inuman ca cineva să se aștepte să pot depăși drama asta amoroasă, fără a apela la nici un fel de substanțe care să-mi mai aline durerea, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să mă întâlnesc cu Luke în fiecare weekend, dar și în restul zilelor săptămânii. Deși încă mă temeam de disprețul anumitor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Daniels, i-a explicat Luke. —Mulțumesc, a spus Josephine. „... or eu nu făcusem așa ceva. Dar nu-mi venea să cred nici c-o băuse Rachel. Mai ales la prima oră a dimineții.“ Dintr-odată, am simțit cum furia mi se domolește. îmi venea să mor de rușine. Nu crezusem că cineva o să observe că scăzusem nivelul whiskey-ului pe care-l găsisem în bucătăria lui Luke în dimineața aia. Nici nu m-aș fi atins de el dacă nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus hotărâtă că nu fusesem deloc așa. Dar o voce și mai puternică decât mine mi-a atras atenția că fusesem la fel. Mecanismele mele de apărare, slăbite de mai bine de o lună de bombardament continuu, s-au domolit, sub efectul unui fals sentiment de siguranță indus de povestea Nolei, și au început să se fărâmițeze. Spre îngrijorarea mea, m-am trezit îndreptându-mă spre punctul de coliziune cu o revelație foarte neplăcută. într-o clipă, mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
următoarele douăsprezece luni, de fiecare dată când mă trezeam în mijlocul nopții crezând c-o să mor dacă n-o să simt atingerea unui bărbat - și astfel de ocazii au fost multe - mă gândeam la „Operațiunea Harry“ și uite-așa panica mi se domolea. După un an de celibat fără droguri, aveam voie să-mi cer Harry-ul meu necăsătorit. A doua zi, Nola m-a sunat și m-a dus la o altă întâlnire. Care s-a ținut într-o altă biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putut fi violată sau omorâtă. Mi-am amintit cum mi se părea că tot orașul era malefic. întoarcerea în New York dezlănțuise o dimensiune cu totul nouă a amintirilor. Nostalgia legată de Luke nu dădea nici un semn că s-ar fi domolit. Ba chiar s-a înrăutățit. Am început să-l și visez. Vise îngrozitoare în care mă aflam cu doi ani în urmă, viața mea nu deraiase complet, iar Luke mă iubea încă. Sigur, nu visele erau îngrozitoare. Ci trezirea. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea de telefon, iar pe asistentul ei îl mințisem și-i spusesem că nu am decât telefon mobil. Îl rugasem până și pe Randall să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total necaracteristic, concediindu-mă cu o fluturare regească a mâinii. — În sfârșit! Mulțumesc! a strigat Lucille, aruncându-i haina în brațe lui Vivian și împingând întregul grup către ușă. — Doamne-Dumnezeule! Cine-a mai auzit de-așa ceva? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le fac copiii răsfățați din familii avute. În ciuda numeroaselor sale relații, tatăl lui, politician influent, prefect al județului, nu mai găsise o altă școală dispusă să Îl primească. Sau cine știe? Poate a sperat că disciplina seminarului Îl va mai domoli pe fiul preferat... E atât de prins de amintirile lui, Încât nu observă că ceilalți nu Îndrăznesc să Înceapă să mănânce. Dar, slavă Domnului, se află aici Christa, care intervine cu tact, ridicând paharul. Traian are să Își continue povestea după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să tot fi avut parte, și tot ar mai fi tânjit. În baza lor, ar mai fi stat liniștiți o vreme, iar Rafael și-ar mai fi rărit plimbările cu Mărgărit cât să-și mai tragă sufletul ca să i se domolească graba să vândă, să plece din cuibușorul lor, dragostea mea, încă-i bine, din nou e bine, după frate-tău, presimt că ne paște ceva asemănător... La nici e săptămână, s-au pomenit cu moș Petrică, tăticul Mirelei. Odată și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la test, ca alcoolul. Am rămas pe treptele de piatră, privind posomorâtă prin ochii strânși, la șuvoiulde apă ce se revărsa de pe prag. Aveam, cel puțin, haina de ploaie pe mine. Poate era mai Înțelept să aștept până se mai domolea furtuna. Dar ar fi putut foarte ușor să țină vreo două ore, iar mie nu-mi prea surâdea să pierd vremea În ușa unei Închisori nici măcar o oră, de parcă aș fi fost un pușcăriaș proaspăt eliberat și care nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură, către ea sau către destinul pe care tocmai l-au sfidat: — Gâlceava noastră nu face decât să Înceapă. Djahane Îl strânge, cu ochii Închiși. — Să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevăr apăsătoare aceea În care Khayyam a trebuit să-i aducă prietenului său la cunoștință adevărul despre starea sa. — Cât timp Îmi mai rămâne de trăit? — Câteva luni. — Voi continua să sufăr? — Aș putea să-și prescriu opiu, ca să-ți domolesc suferința, dar te vei găsi Într-o stare de amețeală neîncetată și nu vei mai putea lucra. — Nu voi mai putea nici să scriu? — Nici să vorbești prea Îndelung. — În acest caz, mai bine să sufăr. Între o replică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui. Iată-l mergând cu pas hotărât, Înconjurat de o escortă prea veselă, după gustul său, lucru pe care-l crede datorit reușitei fără greș a faptei sale de vitejie. Dacă bărbații râd prea zgomotos, el le poruncește să se domolească, iar aceștia răspund respectuos, Înainte de a izbucni și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-au legat mâinile și picioarele, i-au acoperit gura și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut vin fără fereală, chiar pe treptele podiumului. Reacție excesivă, pe măsura exagerării practicate de Hasan Sabbah În numele Legii coranice. În curând, succesorii Mântuitorului se vor strădui să-i domolească ardoarea mesianică, dar Alamutul n-avea să mai fie niciodată acel rezervor de martiri dorit de Predicatorul suprem, acolo viața avea să fie, de atunci Înainte, dulce, iar lunga serie de crime care terorizase cetățile Islamului se va Întrerupe. Ismailiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe dentist, care nu ieșise Încă din casă, dar, În loc să se Întoarcă de unde plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plecăm. Bineînțeles, pot să pun capăt oricând contractului lui, dar un astfel de gest n-ar genera decât neînțelegere și ostilitate din partea celor care, În rândul populației, ne-au susținut tot timpul. Unica soluție ar fi ca Baskerville să-și domolească zelul. L-ați putea oare aduce dumneavoastră la sentimente mai bune? Fără să mă angajez formal Într-o asemenea Întreprindere, am cerut să-l văd pe Howard. O lucire de triumf lumină dintr-odată barba roșie a reverendului. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zilei, după muncă, în Italia era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se ducea la bar totdeauna după ce strigătele de la el din sufragerie se domoleau. Și atunci nu bea cappuccino. Când a intrat în cameră tata, signor Giovanni a coborât de pe bicicletă, a luat un prosop și și-a șters broboanele de sudoare de pe frunte. Signora Maria și-a zvântat mâinile cu șorțul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Vocea ei îmi suna în urechi și vocea avea ceva din mama. Mă simțeam obosit, totul curgea plăcut în jurul meu. Dar undeva înăuntru stăruia dorința aceea să vină tata aici, altfel eu o să mor, iar pilula nu putea să-mi domolească îngrijorarea. Opt fără douăzeci. Nu mai eram sigur că într-adevăr atâta e ceasul și, încetul cu-ncetul, îmi devenea indiferent ce era afară și ce înăuntru. Pe tați nu te poți bizui, mă gândeam. Ei nu vin totdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plictisit de atâtea repetiții, s-a făcut liniște și stăteau în sufragerie, el într-o parte, ea în alta. După un timp, tata a împins cu piciorul spre mama o geantă de voiaj. Înăuntru se aflau lucruri care, de regulă, domolesc mânia femeilor. „Cu astea o să ai un atu acasă, Teodorescule”, spusese Toni. Rujuri de buze în trei culori diferite, două truse de machiaj, cel puțin cincisprezece perechi de ciorapi, cinci perechi de chiloți, bluze, șampoane, cremă de mâni, cremă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
învețe cum să o acompaniez, dar când a văzut cât sunt de afon, a renunțat și a cântat singură, după placul inimii ei. Mi-am văzut mai departe de bere, ascultând-o și privind focul. Ba se întețea, ba se domolea. Lumea țipa și se dădeau tot felul de comenzi. S-a auzit și un helicopter... probabil al presei. S-a învârtit de câteva ori deasupra locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi fost să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce ieșise din cuib, atras de lumina lunii. Datorită ei, buzele se conturau chiar exagerat. Părea o umbră vulnerabilă ce vibra cu fiecare bătaie a inimii, de parcă voia să șoptească întunericului cuvinte mute. Îmi înghițeam saliva în speranța că-mi domolesc setea, dar sunetele pe care le scoteam răsunau incredibil de tare în tăcerea desăvârșită a nopții. Ca și când sunetele ar fi constituit semnalul, Naoko s-a ridicat și a venit la capul patului. Halatul ei a foșnit ușor. A îngenuncheat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
moartea nu e cine știe ce. E doar moarte. Totul este atât de simplu aici. Vocea lui Naoko îmi răsuna în urechi în răgazul pe care-l lăsau valurile negre ce se izbeau de țărm. În cele din urmă, valurile s-au domolit și eu am rămas singur pe plajă. Stors de vlagă, nu mă simțeam în stare să fac doi pași și m-am trezit prins în mrejele tristeții. În asemenea situații mă puneam pe plâns. Nu știu dacă pot să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]