1,417 matches
-
Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și mută”), îl încearcă dramatismul scurgerii timpului și al pierderii urmelor mereu troienite „de ani, de vreme și soroc”. Versurile încercate în limba franceză nu au altă tonalitate, nici altă cotă valorică. Cel mai important manuscris, cu valoare certă de ordin literar, care a rămas
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
Întoarcerea la dragoste (1994) și Bisidentul (1998). Cu pretexte și trimiteri livrești, așezate rafinat sub ingenioase și erudite măști, personaje și situații balansează între tiparul general uman, încifrat și cu semnificații multiple, și cea mai concretă și prozaică (cu tot dramatismul ei) actualitate. A tradus din Novalis (Cântece religioase, 1996), Ludwig Tieck și Heinrich von Kleist (Hanswurst emigrant. Despre teatrul de marionete, 1997). În colaborare cu soția sa, Viorica S. Constantinescu, a tradus Amnezia, comedie de Henning Kraus (1998). Este și
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
ales în cazul combatanților veniți de la țară. Remarcabile sunt, astfel, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu și al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii, care, prin contrast, amplifică dramatismul celorlalte. Valoarea literară a povestirilor este însă diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
construct să provoace emulație. Înțelept sau nu, domnitorul e om, și prin ceea ce face, merge în întâmpinarea destinului implacabil. În varii formulări, meditațiile melancolice pe tema sorții lunecoase revin ca un laitmotiv în povestire. Cronicarul are un acut simț al dramatismului în istorie. Povestește conflicte grave, trădări secrete, comploturi, otrăviri și alte stări de primejdie a vieții (boierii „umblau cu dzilele a mână”), virtuale scheme de drame istorice, numite de G. Călinescu „drame în miniatură”. Ca personaj dramatic ce evoluează spectaculos
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic (verbal sau factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic (verbal sau factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct al amănuntului revelator. Adevăratul B. e de
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte creații folclorice, circulația făcându
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
autenticității numelui autorului din două motive: acest titlu nu apare menționat în lista de lucrări a scriitorului și de asemenea este un titlu mult prea lung pentru o lucrare oficială. Bătălia de la Lucerna este descrisă cu detașare, insă putem remarcă dramatismul situației: "Trebuie să mărturisesc că nu am fost niciodată în viața mea mai îngrozit [...] În cele din urmă, traversând un izlaz, am ajuns pe o poteca. Unul dintre căpitanii noștri, un saxon și un domn, si a împușcat plin de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este completat cu versurile „de la Canal”, de tip folcloric, care, compuse într-un registru grav, au circulat oral printre deținuții
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
mult mai târziu, cu volumul de versuri Ecran interior (1975) și cu romanul Nisipul (1989). Literatura sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
fascinat de impactul diviziunii industriale a muncii asupra creșterii productivității și a văzut posibilitatea amplificării efectului ei în planul sporirii avuției naționale, prin alocarea investițiilor de către „mâna invizibilă”, reprezentată de acțiunea spontană a forțelor pieței. La rândul său, Ricardo temperează dramatismul postulat de Malthus prin mizeria și foamea, generate de decalajul dintre creșterea exponențială a populației și sporirea doar în proporție aritmetică a mijloacelor de subzistență. Dar, sub influența acestuia, abandonează optimismul lui Smith, previzionând o dezvoltare eșuată într-o stare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
groase de sânge care țâșniră din trupurile soldaților, care rămâneau fără cap unul după altul. Din ascunzătoarea lor începură și ei să tragă, dar focurile răzlețe, marcate de străfulgerările scurte ale razelor laser, nu făcură decât să adauge mai mult dramatism haosului de pe plajă. Cele două rachete lansate de glisoare explodară simultan pe locul în care stătuse N'Gai Loon, stârnind un imens nor de praf. Kasser, Arrus și oamenii lor începură să alerge spre fregată și se văzură nevoiți să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un om de mare caracter". Astfel a pus punct Theodor Stolojan carierei sale politice în acel moment. Dar dacă anunțul public al retragerii liderului liberal a fost bomba zilei, actorul principal al momentului a devenit Traian Băsescu. Probabil mișcat de dramatismul momentului, ca și de caracterizarea pe care i-o făcuse Stolojan, lupul de mare Băsescu s-a transformat subit într-un personaj plin de sentimente omenești, arătând publicului o latură a personalității sale deloc bănuită până atunci. "Domnule președinte, dragă
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
3.2.1., Alianța PNL-PD Principii și modalități de funcționare, 28 septembrie 2003. 83 Vezi supra, subcap. "Conceperea". 84 Adevărul, 4 octombrie 2004. 85 Să remarcăm în treacăt, că declarația lui Băsescu, care se dorea a sensibiliza opinia publică în legătură cu dramatismul situației Alianței, avea un revers nu tocmai favorabil pentru Stolojan, acesta fiind acuzat, indirect, că a mințit sau, cel puțin, nu a spus tot adevărul în legătură cu motivul retragerii sale. 86 Național, 16 octombrie 2004. 87 Bunăoară, nouă luni mai târziu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
relațiile dintre ele au determinat în linii mari câmpul la începuturile cercetării academice a studiilor de securitate, ca subdomeniu specific al relațiilor internaționale. Competiția bipolară în perioada „războiului rece”, prin componenta sa nucleară, a adus în epocă un plus de dramatism și actualitate acestei direcții de studiu - nimeni nu se putea considera la adăpost de un eventual conflict nuclear în care s-ar fi confruntat Statele Unite și Uniunea Sovietică. Perioada postbelică a cunoscut mai multe confruntări armate, cu sau fără implicarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intim (1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate osul, de-a fost os,/ Avea-n loc de rădăcini/ Inimă de Făt-Frumos/ Îngropată de străini”). În majoritatea culegerilor ulterioare se intonează o cântare a pătimirii românilor, în versuri accentuat folclorice și mesianice, peste
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
pătimirii românilor, în versuri accentuat folclorice și mesianice, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colț de țară vitregit, bătut nemilos de vânturile istoriei. Tonalitatea elegiacă și sentimentală, ca și cea blasfematorie, încruntată, care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace” și un „dincolo” de hotarul existențial, apărându-se de amenințarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieții. Lirica denotă patos etic, justițiar, iar lumea se desface
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Satul se conturează ca un univers coerent, o cetate morală, axis mundi, care sacralizează totul. O astfel de poezie se opune programatic „mievrăriilor moderne” (după expresia veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului popular dominat de jovialitate, bun-simț și stoicism. Caracterul predominant poetic, rapsodic se imprimă și prozei lui M., impregnată de
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
aspiră, în viziunea sa, la înălțare spirituală. Semnificativă e, în această ordine de idei, construcția cărții despre Papini, care nu este - H. însuși atrage atenția cititorului asupra acestui detaliu definitoriu - „o monografie”, ci se dezvoltă în jurul unui moment de intens dramatism din viața marelui italian: întoarcerea lui spre credință. Marian Papahagi insistă, pe drept cuvânt, asupra admirației pasionate pe care scriitorul a nutrit-o față de opera lui Papini încă de la prima lectură a cărții Un om sfârșit, ce a stârnit, e
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
și filosoful s-au raportat, în cultura noastră, la activitatea literară și la identitatea de literat și măsura în care izbutesc să ajungă la o unitate contradictorie. „Înrădăcinarea teoretică” în ambele domenii a autorului însuși adaugă, din nou, plusul de dramatism și alertă, aventura dublului, „fisura, sfâșierea, rana” fiind descrise implicat și detașat deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
directă, cu mijloace simple, nu lipsite însă de efecte stilistice și de inserții de analiză, a propriei experiențe, mai ales pariziene. Primul este alcătuit dintr-o înseriere de note zilnice, fără o legătură aparentă, dar care înregistrează cu luciditate și dramatism tribulațiile erotice și încercările unui intelectual încă în formare de a se „situa” într-o lume copleșitoare prin complexitate și prin ispite. Cel de-al doilea, mai apropiat de tiparul clasic, caracterizat totuși de prezența unor elemente moderniste, îmbină trăsături
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat - până la gestul sinucigaș - de spaima că i s-ar putea risipi agoniseala. Câte o notă duioasă se strecoară în secvențele de dramatism (Vâltoarea, Muntele de zgură), așa cum sobrietatea narațiunii dă un oarecare efect viziunilor de coșmar (Noapte de cloroform). Loviți de soartă, marginalii duc o viață aspră, ei fiind oricând gata să săvârșească un act de cruzime, dar dezvăluind câteodată surprinzătoare resurse
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
câmpii viitoare?” (Zăriți veșnicul munte?) Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent, cu nuanțe patetice, aici frapând mai cu seamă o etică a depășirii limitelor. Moartea e „marele popas”, „tristul mister”, dar, atunci când ascultă „orga pădurilor”, când își spune că este „sora ierbii tinere” și contemplă mișcarea universală, tânăra sortită
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă”, criticul făcând responsabilă receptarea elogioasă pentru îndreptarea lui I. „către o declamație solemn găunoasă, abundentă în «mare», în «uriaș» și în «imens»”. Referire clară (dar nedreaptă) la versurile cuprinse în Pseudopatriarchalia (1974), unde dramatismul viziunii și puritatea imaginii câtorva dintre poezii (Ritual, bunăoară) contrazic drasticul verdict. Cântec la izvoarele lumii (1975) este, totuși, un volum în mare parte convențional și circumstanțial. În 1980 I. își adună, reorganizându-le, toate versurile apărute până atunci în
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]