4,691 matches
-
figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neșansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, inițiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neșansa de a fi criticat public așa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate și-a ales subiectele pieselor din Biblie și din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii critici literari ai secolului XX (poate cel mai mare, s-a manifestat drept partizan ireductibil al
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
am făcut vizibil și absent. De fapt, am vrut mai de mult să scriu un monolog în jurul întrebării " Cât costă un kilogram de carne de mine?" și, într-un fel, am construit piesa ca să ajung aici. - Cât a contat pentru dramaturgul care ești "intimitatea" cu Eugen Ionescu, prin traducerea pieselor lui? Și cum a fost să traduci, împreună cu Vlad Russo, Ionesco? Probabil că a contat, numai că eu mă simțeam aproape de Ionescu cu mult înainte să-l traduc - de asta am
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
a fost ca și cum, după ce ești țintuit șapte ani în căruciorul cu rotile, înveți din nou să mergi. Nu rămăsese intactă decât reacția la castraveți. - Ai "reînvățat" de minune. Ba chiar ai trecut dincolo de mers, ca să-ți preiau metafora. Care sunt dramaturgii tăi preferați? Tragicii greci, Shakespeare, Moliere, Goldoni, Andreev, Bulgakov, Jarry, Caragiale, Ionesco, Beckett. Ce lipsă de imaginație! Dar mai există și prozatori care pentru mine sunt dramaturgi. De pildă, Dostoievski, Sábato sau Harms. - Recunosc cu rușine că nu l-am
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
minune. Ba chiar ai trecut dincolo de mers, ca să-ți preiau metafora. Care sunt dramaturgii tăi preferați? Tragicii greci, Shakespeare, Moliere, Goldoni, Andreev, Bulgakov, Jarry, Caragiale, Ionesco, Beckett. Ce lipsă de imaginație! Dar mai există și prozatori care pentru mine sunt dramaturgi. De pildă, Dostoievski, Sábato sau Harms. - Recunosc cu rușine că nu l-am citit-văzut pe Andreev. Vrei să-mi spui ceva despre el? Leonid Andreev e un scriitor rus influențat de Dostoievski, dar și de Nietzsche. A murit la puțină
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
contemporane lui Caragiale, între care și cele la care scrie el însuși". Și în continuare: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din spectacolele contemporane lui Caragiale. Comedianți și public evoluează deopotrivă sub ochiul de regizor al dramaturgului, care învață rolurile și joacă alături de ei. E o Românie-teatru, o Românie grădină Iunion, căruia domnul Caragiale îi e director și sufleor." Și, ca să nu fim incompleți, încă: Unii au văzut acolo o lume idilică, alții o lume coruptă, unii
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
grădini, cartier pe care Vasile Băncilă l-a evocat cu multă căldură, oglindește parcă destinul și preocupările personalității sale. Cartierul Dristorului, dintre strada Theodor Speranția și intersecția cu șoseaua Mihai Bravu, în care au locuit și sculptorul Gheorghe Anghel și dramaturgul Alexandru Kirițescu și alți intelectuali mai mult sau mai puțin cunoscuți, este cel în care Vasile Băncilă și-a plimbat pașii mulți ani și în care avea să se stingă din viață. Vor urma, în volume viitoare, textele gânditorului despre
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
ultim moment sau pentru că el ar ține cu dinții să aibă parte de o masivă campanie de editare a pieselor sale de teatru. Dimpotrivă chiar, dacă rotim bine privirea, discreția se arată a fi unica strategie de marketing a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere, dinspre Moldova către România. Numai că literatura lui Crudu - inclusă într-un program destul de neclar și de metaforic (Teatrul Ziar), aflată cu doar un pas înaintea realității de tabloid provincial - are darul
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
scris și alte ziare. Gheorghe Bîtcă a scris despre mine cum am plecat ca să-mi port singur de grijă atunci când am aflat că orele îmi sunt numărate. Dumitru Crudu a scris o piesă despre mine. Cât de iuți mai sunt dramaturgii și ziariștii ăștia." Atât de iuți, am zice, încât se întrec pe ei înșiși. Aidoma particulelor cuantice. În afară de insistența subtilă cu care Crudu știe să-și administreze conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
cuplul din Conu Leonida față cu reacțiunea unde Dan Constantin și Camelia Constantin impresionează prin firesc în atmosfera domestică de inspirație rurală a montării. Teatrul Municipal Ariel derulează și alte proiecte interesante, fiind constant atașat dramaturgiei originale prin Doru Moțoc,dramaturgul teatrului.De prisos să mai spunem că avem aici un exemplu de experiment viu, de program independent pe care statutul instituțional nu-l stânjenește.Dimpotrivă.
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
grea apasă astfel pe umerii de umbră ai junimistului: "Dacă Ibrăileanu face din Vlahuță un scriitor de prim rang, gustul e de vină; dacă Mihail Dragomirescu identifică în Panait Cerna un mare poet, iar Lovinescu vede în Eftimiu un mare dramaturg, răspunderea este tot a gustului". Așadar a sărmanului Titu Maiorescu, care s-ar putea să facă și pe viitor numeroase victime... Am dat acest lung șir de excerpte din cartea lui Alexandru Dobrescu pentru a realiza negativitatea compactă pe care
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lîngă oi Cîntă dragostele sale. Vai, el nu putea gîci Că vrăjmașu-ntr-a lui țeară se gătește-a năvăli". Figura inaugurală a prozatorului Negruzzi îi covîrșește pe poet și pe dramaturg. Prima impresie, bizară, este aceea că proza negruzziană pare scrisă de un om extrem de cult, frecventator al marilor literaturi europene și care vrea ca acest lucru să se știe. în mod normal, cultura n-ar trebui să se observe cu
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
să mai vorbească în numele maselor, să se erijeze în conștiința lor, pentru că masele oricum știu. Intelectualul pare să mai aibă încă sau cel puțin își mai revendică deocamdată rolul de conștiință în această parte a lumii: exemplul lui Vaclav Havel, dramaturgul întemnițat devenit președinte al Cehoslovaciei și chiar exemplul lui Nicolae Manolescu care participă la cursa pentru președinția României în 1996, pentru a lua numai atacurile la vârful piramidei politice. În 1990, într-o altă zonă a lumii, Peru, Mario Vargas
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
de-un ideal de desincronizare, îi vor da, întrucîtva, dreptate. În contra dlui Iorga și, voalat, în contra dlui Maiorescu pe care, vezi bine, politica l-a stricat, vorbește M. Dragomirescu. Între Iorga și Dragomirescu sînt, simplificînd mult, rupturile de armonie dintre dramaturgul fără speranță și cronicarul dramatic. Între al doilea și Maiorescu, pricini mult mai înalte, în care se face risipă de vorbe mari. Comparîndu-le, însă, flerul, din lista de speranțe a lui Dragomirescu nu rămîne, după mai bine de trei sferturi
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
care evidențiază clar noile tendințe, noile voci puternice care s-au impus în limbajul teatral. Și aici, palmaresul este impresionant. Cîteva nume: Anatoli Vassiliev, Giorgio Barberio Corsetti, Eimuntas Nekrosius, Theatre de Complicite, Royal Court Theatre - pentru descoperirea și promovarea tinerilor dramaturgi englezi Sarah Kane, Mark Ravenhill, Jez Butterworth, Conor McPherson, Martin McDonagh - Thomas Ostermeier, Alain Platel, Oskaras Korsunovas, Josef Nadj. Anul acesta, Premiul Europa pentru Teatru a fost anunțat ca revenindu-le lui Robert Lepage și lui Peter Zadek, iar celălalt
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
capul ascuns în brațele tăcute ale apei. Scena are o forță de sugestie extraordinară, corpul repliat fetal evocă reveria amniotică, starea de dinainte de memorie, de istorie, dar și posibilitatea de se naște din nou, din jale, așa cum sună titlul piesei dramaturgului american O'Neill. Efect chatartic are și muzica lui Patrice, care brizează momentele de nostalgie, de retragere, de fugă cu o violență al cărui sublim îl regăsim în electroșocul actului de creație. Julie se decide să reconstituie concertul ajutîndu-l pe
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
unde învață și, o dată cu cucerirea libertății, descoperă o literatură pe cît de nealiniată pe atît de eclectică: Proust, Virgina Woolf, Tho-mas Bernhard, Gilles Deleuze și Ludwig Wittgenstein. Colaborează la revista Tel Quel înainte de a împlini 25 de ani. Debutează ca dramaturg cu piesa Les Gouttes (Picăturile), în 1985, la Editura Denoël, acolo unde Philippe Sollers conducea o colecție de literatură. Aici va debuta și ca romancier, cu volumul intitulat ambiguu, dar provocator Seule au milieu d'elle (Singură în mijlocul ei, 1985
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
mai vechi strecura și aburi decadenți, estetizanți, cam capitaliști pe care-i risipea grabnic cu o sfîntă și sănătoasă de ideologie. Și care, iată, se plasează bine în actualitate fie cu subiect rural, fie cu subiect (sub)urban, asemeni faimosului dramaturg, la fel de celebru, Paul Everac. Romanul lui Săraru, al cărui titlu, Ciocoi noi cu bodiguard (Editura Rao, 2004), evocă romanul lui Filimon, prezintă avatarurile ciocoiești mai noi, ceea ce încearcă să transpună în film și Șerban Marinescu. Regizorul are la activ filme
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
Cosmin Ciotloș Pe Liviu Ioan Stoiciu îl cunoașteți, desigur, ca poet optzecist (debutând chiar în anul de grație, cu volumul La fanion) și - eventual, în vremea din urmă - ca dramaturg. Vă sfătuiesc, însă, să puneți pentru câteva momente în paranteză toate aceste detalii istorice și să vă imaginați un Liviu Ioan Stoiciu care nu poartă încă ordinul de onoare al generației '80. Care, în fond, scrie o poezie plină de
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
cu anul trei, Trei surori. Nu am avut o distribuție egală-n talente ; dar nu am auzit nici o clipă-n mintea-mi pervertită de montări, nici o voce paralizantă - fie ea a marelui Botta, ori a minunatului Bălțățeanu. Fiecare epocă cu dramaturgii ei : un Goethe montat În 1930 e autorul anului 1930. Obligația mea e să -l descopăr pe acel Goethe al anului 2011. Fără să-l raportez, neapărat, la antemergători. Arta merge Înainte. Ca și viața, nu?... Pe cît de senior
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sunt În piesa lui Cehov, bre?...Din cîte știu eu, doar unul - și ăla erou secundar... Într-un interviu din Adevărul, 5 iulie 2009, infatigabila Rodica Popescu Bitănescu face imprudența să afirme :”... PÎnă acum cîțiva ani, nu aveam calități de dramaturg. Nu am avut niciodată pasiune pentru scris”. Cu toate astea, brusc, au ieșit pe afiș - și nu unul oarecare, ci chiar al primei scene a țării, trei premiere cu textul și regia popularei actrițe. La mai mare, Rodico, dacă tot
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și la premiera mea băcăuană cu piesa lui Mircea M. Ionescu, Dona Quijota. Sau cînd a sosit În Gara Nicolina trenul regal, și am băut un whisky În barul super elegant al garniturii. Și cînd eram lîngă el, la Clubul Dramaturgilor al Uniunii Scriitorilor, În 2009 și am regizat un spectacol lectură. Și la Vila Scriitorilor de la Neptun, aproape În fiecare vară. Dar de cîte ori n-am mai fost Împreună! La festivaluri, premiere, agape...Era un om inteligent și cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români. Poate că un caz similar să fie al lui Martin McDonagh, irlandezul furios”... Dincolo că exprimarea lasă de dorit - „agreați generos”, „poate că un caz similar să fie”, mi-e teamă că nici statistic
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sex! - că pe afișele care-au Împînzit Iașul cuvîntul sex era grosolan, ostentativ rupt. Titlul montării rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea. Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs”. Marile spirite...ce fac?!... Citeam, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Gaev, din Livada de vișini), la Will, Wedekind, Purcărete, G. Deleuze? Simplu : prin măgar. Există măgarul din Visul unei nopți de vară, de care se Îndrăgostește Titania. Există un măgar Într un spectacol cu un text de Wedekind, despre care dramaturgul mărturisea :” spectacolul a căzut; măgarul Însă, a avut succes!”. Mai există măgarul, animal superior, afirmativ, care face „i-a!” (da, În germană) - cum observă G. Deleuze. Și-n fine, măgarul din montarea lui Purcărete Pilaf cu parfum de măgar, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pus În situația de a pactiza cu diavolul, cu literatura realist socialistă, cu Stalin!”. Chiar! Dar, dincolo de scrisoarea-prefață, trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai degrabă, veterinar: că la oameni, după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]