2,407 matches
-
atenție deosebită marelui repertoriu universal, consemnând în istoria sa montări de referință, cu texte de Shakespeare, Molière, Ibsen, Cehov, Gorki, Dostoievski, Albee, O’Neill, Pirandello, Garcia Lorca, G. B. Shaw și alții. Tot aici au fost abordate pagini relevante ale dramaturgiei clasice românești (Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Ștefănescu ș.a.). Au avut loc și premierele absolute ale majorității pieselor lui Horia Lovinescu. Au fost jucate creațiile celor mai importanți autori români. Unul din regizorii legați de Teatrul Nottara a fost Petre
Teatrul Nottara () [Corola-website/Science/308862_a_310191]
-
la madam Popescu", "Muza mahalalei" și "Madam Ionescu cu cățelul", fac ca realizările lui în acest domeniu să poată fi catalogate ca influențe din partea marelui autor satiric român. Personajele înfățișate sunt apropiate moftangioaicelor și suratelor "Mițe" și "Zițe", create în dramaturgie de I.L. Caragiale. Nici măcar sentimentul cu care pictorul a atacat astfel de subiecte, nu diferă de marele dramaturg. La o privire sumară asupra acestor pânze, se poate observa ironia fină care reiese din compoziții și care se îmbină cu indulgență
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
o parte, teatrul subvenționat de stat, în ansamblul său, a continuat și continuă să fie prea puțin interesat de texte și/sau spectacole cu direcționare critică fățișă și, în special, a rămas în continuare imun față de orice dezvoltare programatică a dramaturgiei autohtone. Puținele excepții nu fac decât să întărească regula conservării modelului unic, teatralizant-hermeneutic-metaforic, pe care-l descriam acum peste un deceniu. În acest sens, pare aproape natural ca expresiile teatrale independente să coaguleze exact în zona lăsată liberă, în exteriorul
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
nemijlocită a însuși textului reprezentației, așa cum se prezintă acesta publicului său țintă. Ar fi aici nevoie de un scurt ocol cu privire la text. Fiindcă, neexistînd în România de azi, nici măcar după 23 de ani de postcomunism, o politică coerentă cu privire la dezvoltarea dramaturgiei (ca să nu mai spun că regimul comisionării de texte dramatice și cel al dezvoltării acestora înăuntrul instituției teatrale nici măcar n-a fost... inventat la noi), nici critica de specialitate nici publicul nu reușesc încă să diferențieze cu limpezime piesa de
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
totalitatea lor, alcătuiesc o unitate. Subiectele tragediilor lui Sofocle sunt de sine stătătoare; în cadrul trilogiei, fiecare piesă are o temă proprie, în timp ce la Eschil subiectul se desfășura de-a lungul întregii trilogii. Această inovație pe care Sofocle a adus-o dramaturgiei i-a dat posibilitatea să prezinte mai variat specificul caracterelor omenești și complexul de situații în care trăiesc eroii săi. Prelucrarea dramatică pe care o dă Sofocle sorții tragice a legendarului Oedip a influențat dramaturgia universală, rămânând și în zilele
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
care Sofocle a adus-o dramaturgiei i-a dat posibilitatea să prezinte mai variat specificul caracterelor omenești și complexul de situații în care trăiesc eroii săi. Prelucrarea dramatică pe care o dă Sofocle sorții tragice a legendarului Oedip a influențat dramaturgia universală, rămânând și în zilele noastre în repertoriul permanent al scenelor dramatice. În timp ce Eschil urmărea în figura lui Oedip în primul rând un moment al împlinirii blestemului moștenit, Sofocle se concentrează asupra sorții individuale a eroului; suferințele lui Oedip sunt
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
(n. 31 ianuarie 1937, Vărșand, județul Arad - d. 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele "Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu". Este autorul romanului "Patima" și "Semnul Șarpelui", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al volumelor de memorialistică "Întâmplări cu
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
un fel de istorie literară, amuzantă, ai căror eroi sunt scriitori din epocă. Eseuri și portrete, profiluri, sunt prezente în volumul "Miere și fum" (1989). După romanul "Patima", regizorul Mircea Veroiu a ecranizat filmul "Semnul șarpelui". În 1978, debutează în dramaturgie cu piesa "Avram Iancu", pusă în scenă la Teatrul Național din Cluj. După revoluție, Mircea Micu publică mai rar și este prezent în presa scrisă cu numeroase articole și eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Dintre
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
2000), "Ascuns în lacrimă" (2002), ambele de poezie, și un original "Dicționar sentimental de poezie", volumul I, apărut în 2002, care conține o altă serie de portrete. Este autorul mai multor scenarii radiofonice, iar pentru cărțile de poezie, proză și dramaturgie a fost laureat cu Premii ale Uniunii Scriitorilor. Este laureat al Premiului de excelență al Academiei Române. A tradus din lirica universală și a colaborat constant la aproape toate revistele literare ale vremii. La revista "Luceafărul", spre exemplu, a avut o
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
angoase, anxietăți, groaze, fobii și spaime”, conferință-cadru narativ spart de ficționalizarea poveștilor subiective ale performerilor, de momente de dans colectiv, de scene în care predomină dialogurile concentrate. Prin teatru de umbre, hip-hop, schimburi de replici scurte, spectacolul construiește fragmentar o dramaturgie a fricilor care capătă consistență vizuală, apelând la un repertoriu de senzații diferite: teamă, groază, relaxare, nepăsare. La câțiva metri de spectatori, fricile dau din mâini și din picioare, șoptesc sau vorbesc apăsat. Performerii se joacă inteligent cu frica de
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
Fapte vitejEști, conținutul și structura narativă predomină. În jurul fricilor sunt explorate povești personale ficționalizate, amintiri legate de un anumit moment declanșator al unei frici, de încercarea depășirii stării persistente de teamă. În PE BUNE asistăm la o de-narativizare progresivă a dramaturgiei spectacolului, la o condensare și esențializare a materialului povestit, în favoarea unei abstractizări a conținutului corporal. Asistăm la o intensificare a tensiunii de ruptură între narațiunea-cadru și abstractizare momentelor narative, până la disoluția unui fir narativ. <b>PE BUNE</b> merge în
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
Cioculescu, care atenuează întrucâtva calificarea superlativă "una dintre culmile literaturii noastre epice". Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de "Versuri. Ideea. Ciclul morții", care are ca moto: "Jocul ideilor e jocul ielelor": Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu ("Op.cit"., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este "Danton"..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de "Versuri. Ideea. Ciclul morții", care are ca moto: "Jocul ideilor e jocul ielelor": Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu ("Op.cit"., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este "Danton"..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism...". Articole biografice Interviuri
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
al patrulea din 10 și al cincilea din 6 scene. Între fiecare două acte consecutive, este intercalat câte un cântec de 11 versuri. Piesa a fost receptată mai bine decât "Andria", o traducere din Terențiu și probabil prima incursiune în dramaturgie a lui Machiavelli. este menționată de Vasari în "Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre". Voltaire a spus în "Essay sur le Mouers" că prețuiește Mătrăguna mai mult decât toate comediile lui Aristofan
Mătrăguna (comedie) () [Corola-website/Science/326681_a_328010]
-
prezența Hertei Müller, primul volum de poeme-colaj redactate direct în română, sub titlul Este sau nu este Ion, însoțit de un compact disc, realizat în cooperare cu Deutsche Welle, cu textele în lectura autoarei. Nicoleta Esinencu, un copil teribil al dramaturgiei din Republica Moldova, bursieră a Academiei Schloss Solitude, a fost și ea prezentă la Salonul de la Frankfurt, la standul Academiei, cu ediția bilingvă română-germană a piesei Ai vrea tu you Eu.ro.Pa! Citindu-i textul, înrudirea de sensibilitate, vehemență a
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
regiunii către lumea întreagă. L. Ronkov Festivalul LicArt l Pentru tinerii talentați Clubul „Nouă ne pasă! ” și revista „Altfel“ organizează, în perioada februarie - aprilie, cea de-a patra ediție a Festivalului Național de Arte pentru Liceeni, LicArt 2005, secțiunile teatru, dramaturgie originală și folk. Concursul este dedicat exclusiv tinerilor liceeni, iar înscrierile se fac până în data de 15 aprilie, la tel./fax 021-3145678, e-mail licart@artitudine. ro sau în scris, la adresa LicArt, Piața Walter Mărăcineanu nr. 1-3, cam. 131, sect. 1
Agenda2005-07-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283388_a_284717]
-
la finala Festivalului LicArt, care se va desfășura la București, în cadrul Festivalului Prieteniei. La secțiunea teatru se vor acorda premii pentru cea mai bună trupă, cel mai bun actor, cea mai bună actriță și cea mai bună regie, la secțiunea dramaturgie premiul pentru cea mai bună piesă, iar la secțiunea muzică folk, premiul pentru cel mai bun interpret și cea mai frumoasă melodie originală. Se vor acorda premii substanțiale în bani, cărți și excursii. Detalii, la: www. licart. go. ro. L.
Agenda2005-07-05-general7 () [Corola-journal/Journalistic/283388_a_284717]
-
monumental, LCF, 1980, 51; Pompiliu Marcea, Vocația monumentalului, CNT, 1981, 21; Nicolae Manolescu, Istoria și romanul, RL, 1981, 44; Mihai Ungheanu, Paul Anghel, „Ieșirea din iarnă”, LCF, 1982, 4; Val Condurache, Fantezii critice, Iași, 1983, 106-111; Diaconescu, Dramaturgi, 66-70; Faifer, Dramaturgia, 123-130; Marcea, Concordanțe, 236-246; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 136-138; Odangiu, Romanul, 21-27; D. Bălăeț, Regăsirea continuă, Craiova, 1986, 191, 202-204; Băileșteanu, Aorist, 140-151; Stănescu, Jurnal, III, 121-125, 144-158; Cosma, Romanul, I, 98, II, 182-185; Cristea, A scrie, 248-261
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
respectarea preceptelor creștine, tinzând a-și asocia și idealul național. Rubricile se conturează abia în al doilea număr: „Revizuiri literare”, „Traduceri”, „Din galeria maeștrilor dispăruți”, „Cronica socială”, „Critica literară”, „Cronica cinematografică”. Genurile abordate sunt diverse și bine reprezentate: poezie, proză, dramaturgie, publicistică, critică, traduceri și adaptări din literatura străină. Colaboratori prestigioși, precum Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Demostene Botez, Victor Eftimiu, se alătură unor nume semnificative pentru specificul revistei, ca Elena C. Meissner, de pildă, aflată în conducerea organizației Reuniunea Femeilor Române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287973_a_289302]
-
Lectură și interpretare. Un model epic (1988), dedicat începuturilor romanului românesc. Modelul epic identificat este bonus pastor și s-ar fi constituit dintr-o îmbinare a structurilor epice europene curente cu elemente literare autohtone de mare circulație, precum epistolaritatea, retorica, dramaturgia istorică și baladescul. Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
Între „eu” și „non-eu”. Se intersectează aici trei perspective, trei problematici: perceperea alterității ontologice, recunoașterea semenului prin experimentarea acestei alterități, Întâlnirea cu celălalt ca realitate etică. Departe de a converge, aceste perspective generează o anumită tensiune și constituie cadrele unei dramaturgii a raporturilor cu celălalt În care a excelat filosofia secolului XX. Perceperea alterității celuilalt Jean-Paul Sartre scria, În 1943, În Ființa și neantul: „Se pare că filosofia secolelor al XIX-lea și XX a Înțeles că nu putem să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a rezista În fața lui Hegel, reliefând pentru cititorul „laic” și contemporan faptul că, dincolo de această tragedie religioasă și istorică, se joacă drama alterității: asimilarea Într-un joc al dominării sau primirea celuilalt, perceput din perspectiva unicității sale. Chiar dacă o asemenea dramaturgie trece dincolo de antropologie, aceasta, la rândul său, prin intermediul decolonizării și al luptelor pentru eliberare și independență, a făcut și ea experiența Întâlnirii cu celălalt (Lévi-Strauss, 1955). Faptul că independența și libertatea nu Înseamnă doar accesul la o lume omogenă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Cultura”), a publicat reportaje, schițe, recenzii și cronici teatrale în reviste și ziare din Chișinău („Cultura”, „Nistru”, „Femeia Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Învățătorul sovietic”, „Tinerimea Moldovei”). Cunoscător temeinic al limbilor greacă, latină, franceză, germană și rusă, B. a tradus proză, poezie, dramaturgie din literatura Greciei antice (Lisistrata de Aristofan, Medeea și Ifigenia în Aulida de Euripide), din literatura clasică latină (comedii de Plaut), din cea rusă (Neisprăvitul de D. I. Fonvizin, Balade de V. Jukovski, Oaspetele de piatră de A. Pușkin, Spaniolii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
din București, piesa Biruitorul (scrisă în colaborare cu Al. Băbeanu). În 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar „Revue franco-roumaine”, militând în favoarea literaturii și culturii românești. Revenit în țară la începutul celui de-al doilea război mondial, se dedică dramaturgiei: piesa Clocot, cu premiera în septembrie 1946, prilej cu care se inaugurează Teatrul CFR Giulești, apoi o dramatizare după romanul Ochii strigoiului și piesa Mânzul nebun (premiera la Teatrul Național din București, în martie 1947), ambele în tandem cu Cezar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
au evidențiat oarecare succese în domeniul versurilor și al nuvelei, unde s-au înregistrat transformări radicale în sensul apropierii artei de realitate și al punerii ei în slujba poporului muncitor. (...) Încercările slabe și nereușite au fost pe terenul romanului, al dramaturgiei și în sectorul criticii literare. (...) Cu toate eforturile făcute, se mai constată încă deficiențe în ce privește redarea (sic!) aspectelor pe care le îmbracă lupta de clasă la orașe. De asemeni, nu s-a evidențiat eroismul omului nou în condițiunile create de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]