1,717 matches
-
am surprins adesea gândindu-mă: Există ceva ce omul ăsta să nu știe? Specialitatea lui Su Shun constă în precizia detaliilor, fiind un povestitor nemaipomenit: are un simț al dramaticului ce sporește efectul. Numai auzindu-i vocea, în timp ce stăteam în spatele draperiei mele, eram adesea cucerită de cuvintele sale, chiar dacă nu eram de acord cu ideile sale politice. Pentru Curte, Su Shun reprezintă cartea vie a cinci mii de ani de civilizație a Chinei. Amploarea cunoștințelor sale e fără egal, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de vină e machiajul. Roba mea e brodată cu orhidee negre și aurii. Mă gândesc că dacă mi se va întâmpla ceva, aș vrea să părăsesc această lume purtând rochia asta. Mă duc spre ușă, și doamnele de onoare ridică draperia. Când ies la lumină, îl zăresc în curte pe eunucul-șef Shim. E îmbrăcat formal, într-o robă purpurie, cu căciulă asortată. Nu-mi răspunde la salut. — Ce se întâmplă, Shim? îl întreb. — Regulile îmi interzic să vă vorbesc, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
genunchi. Gărzile îi urmează exemplul, iar apoi și Curtea, inclusiv Nuharoo și cu mine. În sală se așterne o liniște de mormânt. Ceasurile de pe pereți încep să bată. Mult timp, nimeni nu îndrăznește să se miște. Razele soarelui pătrund prin draperii, transformând tapiseria în aur. Rămas singurul în picioare, Tung Chih nu știe ce să spună în continuare. — Ridicați-vă, rostește în cele din urmă copilul, ca și cum și-ar fi amintit o frază uitată dintr-o lecție. Mulțimea se ridică. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cărăuși. La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe care îl foloseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la vreo jumătate de milă depărtare, satul Piersica. — Trimite imediat trei dintre cele mai bune fete ale lor la Yung Lu, îi zic, după care adaug: Spune-i că sunt un dar de la mine. — Da, Majestatea Voastră. Eunucul pleacă. Ridic draperia și privesc cum Li Lien-ying dispare în noapte. Simt cum se prăbușește asupra mea o greutate insuportabilă. Îmi simt stomacul ca și cum s-ar umple cu pietre. N-a mai rămas nimic din fata care a venit la Peking în lumina posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții zugrăviți În partea de jos cu vopsea-ulei; la ferestre apăruseră un fel de draperii dintr-o țesătură cenușie, aspră, pe care erau Întipărite zeci și sute de embleme ale căilor ferate; spălaseră pardoseala de lemn cu leșie și o frecaseră cu motorină; masa lungă, nesfârșită, din mijlocul Încăperii nu avea nici fir de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În furăciune, căci cu toții furau de la stat, ajutându-se și acoperindu-se unii pe ceilalți. Într-un ceas-două Începură să se Încingă și să vorbească tare. Mâncau mult și beau și mai mult. Soldații trăgeau cu ochiul pe la ferestre, printre draperiile improvizate. „Bem și noi!” zise unul dintre ei. Aveau Îngropate Într-un loc dosnic o grămadă de sticle cu vin bine astupate, cu gâturile scufundate În smoală fierbinte. Făcuseră rost de ele tot timpul cât căraseră grâu pe coastă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cămăși din materialul cu pricina, căci șeful de gară Îl dădea pe un preț care numai unui nebun nu i-ar fi convenit. Până și un director de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ilustrată în alte 3 scene: Sfânta Fecioară în picioare și Arhanghelul în fața ei, tinzând mâna spre ea, apoi Sfânta Fecioară în fața unei clădiri dominată de razele Sfântului Duh și Sfânta Fecioară pe tron având în spate îngeri care țin o draperie, simbolizând zămislirea supranaturală. Scena a cincea este întâlnirea dintre Sfânta Fecioară și vara sa Elisabeta, îmbrățișându-se în fața unui portic. Apoi, în altă scenă Iosif bănuitor, acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Studioul putea fi definit ca o aglomerare de oglinzi Într un spațiu vast și totodată intim. Geamurile erau imense și permiteau vederea perfectă atât din interior către exterior cât și invers, motiv pentru care nu exersam niciodată fără să trag draperiile mari, roșii. Erau doar două persoane la studio În dimineața aceea. Una eram eu, iar cealaltă profesoara mea de balet modern, Angela, o femeie de-abia trecută de treizeci de ani la care țineam enorm. Mă pregăteam cu ea de când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mi-am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară, mă privea cineva, un băiat necunoscut. Nu părea să aibă mai mult de optsprezece ani și mă fixa cu ochii săi mari, de un verde smarald. Probabil
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
voiam să recurg la gesturi teatrale de genul aruncat cearșaful de pe pat își poate să-mi permit și luxul de a-i trage un cot în rinichi) până când nu reușeam să zăresc măcar o parte din haine. De ce nu trăsesem draperiile cu o seară înainte? în lumina crudă a dimineții nu aveam nici o șansă să-mi ascund goliciunea. Mâna lui Luke a continuat să-mi exploreze coapsa, în timp ce cu cealaltă îmi gâdila ceafa. Apoi, o senzație nespus de plăcută, undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voia să transmită vocea mea. N-avea el de unde să știe că, o dată, reușisem să salvez o sticlă golită de detergent, pe care el o folosise timp de trei săptămâni. Sau că și acum îmi aduceam aminte ce culoare aveau draperiile de la ferestrele lui, care se vedeau dinspre curtea exterioară. Sau că știam și ce număr poartă la pantofi. și că dac-aș fi petrecut zece minute în căutări, eram sigură c-aș fi găsit și fotografia aia neclară cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puțin de data asta Eva se înșelase. Poate că o să rămână toată viața cu povara, dar doamna Eva Wilt n-o să ajungă să trăiască să vadă așa ceva. De fapt, n-o să ajungă să trăiască deloc. Sus, în dormitor, bărbatul trase draperiile, întinse păpușa pe pat și începu să caute valva care nu se lăsase găsită noaptea trecută. Acum o descoperi și aduse o pompă de picior din garaj. Cinci minute mai târziu, Judy era deja în formă. Zăcea pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deja de două ori. Avem o înregistrare pe bandă cu al doilea telefon. Femeia a oferit detalii despre ea și toate sună veridic. Data nașterii, adresa, meseria lui Wilt, până și numele corect al câinelui lor și faptul că au draperii galbene în salonaș. — Ei și? Orice tăntălău poate să facă așa ceva. Nu trebuie decât să treacă pe lângă casa lor. — Și numele câinelui, domnule. îl cheamă Clem. Am verificat și femeia are dreptate. — Și nu i-a trecut prin cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin prețiozitate, o încercare nostalgică de a recrea atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar câteva scaune distanță, în spatele draperiei, domină haosul. Câțiva pasageri citesc, alții doar moțăie în scaunele lor rabatabile din piele. O femeie bine îmbrăcată, plină de aur, răsfoiește tăcută Vogue, și un bărbat în vârstă într-un costum negru-antracit se uită pe hublou. Nimeni nu cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că suntem norocoase. Nu e totuși surprinzător că unii oameni tot își mai închipuie că ne petrecem timpul pe plajă, prin magazine sau chestii de genul ăsta? Debbie pune ultimul CD al lui Eminem. Dă muzica tare și apoi trage draperiile. Afară plouă, și deodată îmi pare bine că am venit acasă la timpul potrivit. Debbie găsește un stroboscop și îl pune în mijlocul camerei, ca să putem dansa în jurul lui. Fiona refuză să ni se alăture pe ringul de dans improvizat. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ai chiriași ale căror cecuri se dovedesc periodic a fi fără acoperire sau își dau seama că s-au încuiat pe dinafară la trei dimineața. Apoi mai sunt cei care refuză să-și deschidă ferestrele, ce să mai zici de draperii, făcând ca întreaga clădire să arate ca o casă de raport. Oricum, după cum spuneam, eu răspund mereu la telefon și încasez chiriile în locul lor, cu toate că surorii mele, Ruth, nu i se cere niciodată să facă nimic, pentru că răspunsul ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pantofii în picioare, de ce nu și-i bagă pur și simplu sub scaun? Trec prin carlingă foarte, foarte repede, deoarece știu că, dacă aș merge încet sau chiar normal, aș fi copleșită de cereri pentru... ei bine, orice. Trecând printre draperii către clasa întâi, îmi aduc aminte de Adam și încep să-mi doresc să fiu în avionul spre New York. Sunt doar vreo șase oameni aici, inclusiv o mare vedetă pop, care ascultă muzică la căști și bate ritmul cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Deși e încă în pijamale, arată uimitor de odihnită. E evident că nu și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea greoi înainte să tragă draperiile și să arunce un ochi afară. Razele soarelui inundă camera. —Vai, cât îmi place L.A., continuă ea fericită, și eu mă simt și mai groaznic. Sunt pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea greoi înainte să tragă draperiile și să arunce un ochi afară. Razele soarelui inundă camera. —Vai, cât îmi place L.A., continuă ea fericită, și eu mă simt și mai groaznic. Sunt pe cale să pun capăt fericirii ei, dar ce pot să fac? —Debbie, spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
atât de mare cu chestia asta. Va trebui să... improvizez, mă gândesc cu viteza fulgerului, cum dăm un colț și o cotim pe alt coridor cu mochetă de pluș. O să‑i port hainele lui, ca Annie Hall sau... o să sfâșii draperiile și o să caut o mașină de cusust... o să învăț repede să cos... — Ești bine? mă întreabă Luke și eu îi arunc un surâs chinuit. Liniștește‑te, îmi spun apăsat. Doar... liniștește‑te. Pachetul o să ajungă mâine dimineață, deci trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre orizont. Dincolo de terasa din piatră de calcar, e un braț al lacului Zhong-nan-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
are un vizitator și nu vrea să fie deranjat. Bună, tovarășe președinte! M-am întors! Doamna Mao îl împinge pe omul de gardă la o parte și intră neinvitată înăuntru. În cameră e întuneric. Jaluzelele sunt lăsate în jos, iar draperiile sunt trase. Mao e în pijamale. Stă așezat cu fața spre ușă, în scaunul lui din ratan. Musafirul e o femeie. Stă cu spatele la Jiang Ching. Are o jachetă bleumarin în stilul Mao. Văzându-și soția, Mao își încrucișează picioarele desculțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]