1,121 matches
-
voie de la stăpânire. Avea trei țigani care îi țineau casa și viața lui ar fi mers înainte frumos, dacă nu apărea Nălbica. Ea și-a cerut înapoi casa, l-a chemat în ajutor și pe Ioniță Zugravu, a plătit un dregător, dar toată lumea era de părere că dacă s-a dus la mănăstire, să stea acolo. Casa a fost rechiziționată pentru că nu stătea nimeni în ea de ani mulți. Dandu are familie și, în plus, de un an se îngrijește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la mănăstire, să stea acolo. Casa a fost rechiziționată pentru că nu stătea nimeni în ea de ani mulți. Dandu are familie și, în plus, de un an se îngrijește de locuință. - N-aș fi venit, mărite, i-a spus ea dregătorului, dacă nu m-ar fi trimis Maica Domnului. Aceasta e porunca ei și nu ne putem împotrivi. Și pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
militară pe care și-o dorește hotărâtoare. Din Cronica pictată de la Viena, singurul izvor care narează evenimentul, rezultă că voievodul s-a străduit prin toate mijloacele să păstreze pacea. După ce trupele regale au ocupat Severinul și au instalat acolo un dregător, Basarab a reluat tratativele cu Carol Robert căruia Îi oferă o despăgubire de 7000 de mărci de argint, sumă apreciabilă, care atestă potențialul economic al țării În dialogul indirect dintre cei doi conducători, Basarab Își previne suzeranul că va avea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
lea, politica internă și externă este elaborată de voievod și de sfat, alcătuit inițial din boierii mari apoi din boieri cu dregătorii, În ordinea menționării lor În documentele Țării Românești funcțiile pe care le dețin sunt: banul , cel mai important dregător În Țara Românească și portarul În Moldova, vornicul, logofătul, vistiernicul, spătarul, stolnicul, paharnicul, postelnicul și comisul. În Transilvania exista Consiliul princiar și Cancelaria princiară Adunarea țării și adunările obștești În Țara Românească și Moldova convocată periodic (din sec. XV-XVI) adoptă
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
cea mare nu a amai fost convocată. Cetățile au un rol În sistemul defensiv. Dotarea militară este cea specifică epocii, din sec. XIVXV apar arme de foc, tunuri. Organizarea administrativ teritorială: județe În Țara Românească, ținuturi În Moldova, conduse de dregători locali, cu atribuții fiscale, daministrative, judecătorești. Biserica Caracterizare: putere supremă În plan spiritual, rol important În viața socială, juridică, culturală, s-a organizat după model bizantin cu influențe slave, s-a format odată cu constituirea statelor medievale românești, 1359 s-a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
sudul Basarabiei. După Congres, mișcarea pentru unire a luat o deosebită amploare. În februarie 1857, s-au constituit, din inițiativa Partidei Naționale, Comitete Centrale ale unirii la București și Iași. Turcia numește caimacam În Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, Întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până În martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
așa va face”), aflăm din a XXIX-a anecdotă că Gheorghe Ștefan, pe când era boier, a așezat la temelia viitorului cuplu o răpire. Era văduv - ne spune Neculce - acest descendent al Ceaureștilor, „murindu-i giupâneasa” (deși remarcabilul Dicționar al marilor dregători..., întocmit de Nicolae Stoicescu, nu ne vorbește despre o altă soție a viitorului Voievod), poate fiindcă avea nevoie, în text, de apariția bărbatului „stătut” (din motive pe care codul bisericesc le-ar putea explica lesne) și, prin urmare, „plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia Boeștilor. Soră cu Ștefan Boul (care va ajunge mare vornic) și cu Pătrașcu Boul (ginere și cumnat de Voievozi, mare dregător și în Moldova, și în țara Românească), Safta era al doilea copil al lui Toader Boul, nepot al marelui postelnic Cozma Șarpe, un „neliniștit” amestecat în disputele din vremea lui Vodă Tomșa, tulburări în care își va pierde și capul 30
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale lui Lăpușneanu l-au convins pe regele Sigismund al II-lea August să poruncească arestarea lui Ștefan I Tomșa și confiscarea bunurilor (care n-au îmbogățit prea mult trezoreria regală) pe care le transportase din Moldova. Va ordona apoi dregătorilor de margine să le taie capetele fostului Domn, lui Moțoc și lui Spancioc, întrucât Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
listele tragice” Cum despre „văduvele domnești” va fi vorba în cele mai multe dintre paginile acestei cărți, să-mi îngăduie cititorul ca, în acest capitol, să cobor un „etaj” al lumii elitelor românești, pe palierul boierilor - mai exact pe cel al marilor dregători (ajutat de Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) și să încerc să evoc câteva „neveste rămase fără bărbat”. Vor fi multe dintre ele (femei nevoite să-și cheme părinții în judecată pentru a obține integralitatea zestrei făgăduite, cum a fost acea Marie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vlădaia, a fost soția marelui logofăt Vâslan Furcovici, socotit hiclean de Voievodul Vlad Vintilă și ucis din această pricină înainte de 11 ianuarie 1535. Urmașele lui Vlad Voievod Călugărul și cei din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui Vlad Călugărul, iar fiica lui, Hrusana, a fost măritată cu Drăghici Craiovescu (fiul lui Danciu zis Gogoașe), cel care a nutrit la un moment dat visuri de domnie („s-a rădicat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avut loc la Târgoviște), căruia Calea i-a fost primă soție. Se înrudea Calotă - frate cu marele Dobromir, cel omorât de Petru Cercel cu Buzeștii și cu Mihai Viteazul. Fiicele lui Mihai Viteazul au fost și ele neveste de mari dregători. Marula, fiică naturală, a fost măritată (fiind cea dintâi soție) cu marele sluger Socol Cornățeanu (pe care seimenii răsculați îl vor omorî în 1655), iar Florica, fiica bună, l-a luat pe un alt sluger, Preda, care - după numele soției
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban Vodă Cantacuzino, care o ținea pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate ne spun cum o chema pe soția cutărui sau cutărui mare dregător și a cărui fiică era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de sabie în 1611, din porunca Voievodului), a avut un fiu, pe Pătrașcu din Bucșani 252. Fiii marelui vornic Udrea din Boldești - combatant și el, împreună cu Radu de la Afumați, contra turcilor -, născuți dintr-o mamă nenumită, au ajuns și ei dregători: Barbu - mare comis, Dragomir - mare postelnic, Crăcea - mare paharnic. Urmași direcți (chiar dacă ignorăm prezența în preajma lor, o bucată de vreme, a mamelor văduve) au avut banul Detco din Izvorani (a murit pentru cauza rudelor sale Craioveștii într-o luptă la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
direcți (chiar dacă ignorăm prezența în preajma lor, o bucată de vreme, a mamelor văduve) au avut banul Detco din Izvorani (a murit pentru cauza rudelor sale Craioveștii într-o luptă la Târgoviște) - fiul lui, Barbu Detcovici a ajuns și el mare dregător, a fost mare postelnic; marele spătar Dragomir din Cepturile (pribeag în Ardeal cu Vlad înecatul, ucis pentru „rea hiclenie” înainte de 7 mai 1535) - fiilor lui „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”; marele spătar Negrea (om al lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nota mea, D.H.M.], s-au călugărit; n-au vrut să mai fie mirean” (Cronica Bălenilor). Este aproape sigur că monahul Teodosie - fostul mare clucer - s-a ascuns în ctitoria sa de la Aninoasa din ținutul Muscelului. Nu știm dacă toți marii dregători (înregistrați în Dicționarul... lui Nicolae Stoicescu) care s-au îndreptat spre mănăstire au trecut prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Năsturel (Genealogia Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, tom. XI, partea 1, 1910, p. 57) a arătat că soția postelnicului Năsturel a fost „nobila doamnă Despina”, înmormântată în biserica din Fierești. Vezi și Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători..., p. 214. 13. Nicolae Iorga, op. cit., p. 35. 14. Ibidem. 15. O frumoasă și bogată „literatură” (cu răsfrângeri în beletristică: Elisabeta Movilă, Chiajna), s-a alcătuit în jurul acestei femei (soții, fiice, mame de Voievozi) unele ajunse figuri ilustre ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bine”. 28. Vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., vol. XII, București, 1903, p. 1231. 29. Vezi Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, București, Editura Romcart, 1991, p. 337. 30. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII, București, Editura enciclopedică română, 1971, pp. 352-353. 31. După Ioan N. Floca, loc. cit. 32. Vezi Nicodim Milaš, Dreptul bisericesc oriental, traducere de V. Radu și D. Cornilescu, București, 1915, p. 508; Pr. dr.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prizonieri și decapitând pe conducătorii „opozanților, împreună cu un pretendent domnesc...” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 188). 55. „[...] chiar la două săptămâni după așezarea (încoronarea) în scaunul de la București, la 31 martie 1545, Mircea [Ciobanul] a executat șase din marii dregători ai predecesorului său, extrădați din Transilvania la cererea sultanului, în frunte cu frații Coadă vornicul și Radu comisul, «după ce i-a muncit multț ca să-și declare averile”. Cronicarii străini vorbesc - exagerând, desigur - despre 48 de victime ori chiar de peste 200
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la domeniul lui Miron Barnovschi) a ridicat biserică la Buciulești, unde își avea reședința (a mai zidit o biserică în Rădeana) 16. Când li se întâmpla să moară de „moarte bună” în patul lor, marii boieri („eșantionul” este același - marii dregători din secolele XIV - XVII) își aflau odihna în necropolele pe care și le pregătiseră cu atâta grijă. Marele vornic Vintilă Florescu (a fugit în Ardeal după ce furase un mic tezaur al lui Basarab cel Tânăr; n-a păstrat el prețioasele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putea spune pe bună dreptate despre ele că și-au învățat ochii ca să plângă” 34) -, doliu („tot poporul, spre a-și arăta jalea, umblă prin oraș cu capul gol” 35), pomeni (De la Croix: „Se servește masa cu carne și pește. Dregătorii domnului servesc ca și cum ar fi domnul în viață” - din nou o apăsare asupra reintrării în sfera „publicului trupul neînsuflețit devenind o „absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Brâncoveanu - colportată tot prin ungherele trainice - în sfârșitul lui Șerban Cantacuzino). Brâncoveanu își făcuse viitorul ginere (care nu uită Greceanu - „nici [...] acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare lângă împărăție fiind, știut și învățat foarte”) dregător, asigurându-i un statut demn de un ginere domnesc. Statutul acompaniat, evident, de asigurări materiale pe măsură. Același Radu Popescu ne spune că Vodă îl lipsise de griji, făcându-și-l ginere - soț al Stancăi - pe beizadea Radu Iliaș, posesor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos [...]. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindŭ: «Ai, cânele, au vrutu să moară cu soțiiț” Cariera de dregător al lui Nicoriță a continuat sub domnia lui Miron Barnovschi, cumnatul său. Miron Barnovschi l-a făcut hatman în 1627, iar Nicoriță i-a fost credincios. S-a luptat cu tătarii la Trestiana în 1627, a încercat să-i apere
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le zicea cineva), de urmașii direcți, de copiii nelegitimi etc. Circumstanțele adesea dramatice în care își duceau viața reprezentanții elitelor românești îi îndemnau pe aceștia să aibă grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va voi ea”. Prevedere înțeleaptă, căci, în 1584, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moștenitoare putea stăpâni averea doar dacă își ținea văduvia „cu cinste”. Ei încheiau uneori aceste înțelegeri în fața Voievodului, care, confruntându-le, le transforma în acte oficiale. „Iar apoi - scrie Mircea Ciobanul într-un act din 16 iunie 1545 - a venit dregătorul Domniei Mele [era vorba de pârcălabul Badea, cel însurat cu Caplea], [...], înaintea Domniei Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]