1,424 matches
-
autentic. Și-apoi... revenind la frumoasa, mândra Aurora de atunci, mi-era teamă și pentru propriul meu timp; știam că o femeie foarte frumoasă, foarte personală, cere tributul unui timp enorm; or, eu intuiam că propriul debut Într-o lume dușmănoasă mie și criteriilor mele estetice și ideatice va fi extrem de anevoios, dacă nu imposibil. Și atunci, așa cum după ce urmărindu-l vreo oră pe micul om care purta, pentru mine - dar și pentru mulți alții, deja - un nume rar, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Franță” și aproape întreaga Europă era sub dominația hitleristă! Cei din Primul Război Mondial - mă refer la români - aveau credința tare în dreptatea cauzei pentru care luptau, pe când noi... pierduserăm războiul din start... În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată. Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem o fată mare și frumoasă!... Sentiment nou pentru mine, cel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acum și această veste a împlinirii și rodniciei acestei iubiri! Era tocmai ceea ce gândisem eu când mi-am legat destinul de cea care mi-a fost soție devotată 43 de ani. Acum aveam siguranța că, dacă voi dispărea în încleștarea dușmănoasă ce cuprinsese întreaga lume, voi avea posibilitatea să-mi continuu existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Sătul de așteptarea zadarnică plec spre casă însoțit de cei asemeni mie. La intrarea în sat, întregului grup în care mă aflam ni se face o manifestație, cu huiduieli și injurii de către alți comuniști de duzină! Înghițim și această manifestare dușmănoasă și ne vedem de treabă. În ziua următoare, la desfacerea urnelor, minune mare! Toată lumea „votase” soarele! Care lume?! Se cunoaște sigur faptul și mi-am dat seama de înlocuirea urnelor care trebuia să consfințească victoria comuniștilor. Geaba proteste! Așa am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de partid căruia nu-i plăceau ochii mei. Prin mai-iunie 1989 sunt tot mai mult înfierat de secretar! Din timp în timp amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
inițială la distanțe semnificative, ceea ce le-a oferit posibilitatea să dobândească, pe nedrept, o anumită fâșie de pământ. Au hotărât să Întreprindă, cu sprijinul unui tehnician topo, o acțiune de grănițuire , care a eșuat din cauza orgoliilor și a sentimentelor profund dușmănoase care s-au Înrădăcinat În ființa lor. La Îndemnul unui sătean cu experiență și stimat pentru echilibrul și chibzuința sa, părțile adverse au acceptat medierea conflictului de către un mediator profesionist și bun comunicator, care le-a sprijinit În hotărârea lor
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
subliniem: indiferent! - că au căzut sub mâna zbirilor lui Dej, Stoica, Pauker și ceilalți sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor, cu așa-zisul materialism istoric, pânză murdară și zdrențuită sub care se ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi, artiștii, literații, „elita națiunii”. (În vara lui 2003, un cuplu de cercetători au descoperit în arhivele comitetului central stenograma ședinței conducerii de partid, în frunte cu Ceaușescu, care discută și hotărăște „abaterea mea de la principiile partidului și atitudinea mea dușmănoasă în străinătate față de hotărârile acestuia”*, drept care Breban Nicolae este exclus din comitetul central, din partid și din Biroul U. Scriitorilor. Ce m-a uimit cu adevărat și m-a umplut de amărăciune a fost nu excluderea mea din partidul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grosolan ilustrativ al directivelor de partid. Ani de zile, peste un deceniu, până la „țărmul anilor șaizeci”, nu numai prozatorii români de formație citadină, dar și cei străini erau persiflați de critica română, dacă nu chiar tratați de-a dreptul ca „dușmănoși, înfeudați marelui capital!”. Și nu o făceau numai inși ca Novicov, Șelmaru, Vitner eiusdem farinae, ci chiar școlați ca P. Dumitriu, ce strâmba din nas la Joyce, îndeplinind desigur, excesiv de obedient, o „comandă de partid”, dar exprimând și o pulsiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trustul ziarelor centrale de partid”, ajungând adjunct la Scînteia și, în ultima perioadă a dictaturii, membru în comitetul central, a desființat literalmente romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aflu peste trei decenii din actele descoperite de cei doi istorici de la Dosarele istoriei, Ceaușescu însuși, în stenograma excluderii mele, urma „să mă apere” față de unii tovarăși mai radicali, precum Pană, Constantinescu-Iași și alții, care voiau să-mi aplice eticheta „dușmănos” - Ceaușescu însuși subliniază faptul că m-am „esprimat” doar negativ la adresa acestor „Teze...”, și nu criticasem întregul mod și aparatul comunist de conducere. Deci... cu puțin curaj și cu o minimă solidaritate, colegii mei, prestigioși și orgolioși „maeștri ai culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre groase de cenușă și zgură, chiar de focare de dogmatism sovietic, realist-socialist, de artă falsă, propagandistică, dușmănoasă față de orice „artă burgheză”, de fapt, față de orice artă care-și declara primatul estetic. Și, cum o mai spuneam, lupta noastră nu a fost nici pe departe atât de simplificată cum au văzut-o - și au vrut neapărat s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Sandy. Sărutări de mâini lui tăticu, mămicăi și mamei moașe. Sănătate celorlalți. Sărutări de mâini și sănătate la cumetri. N.A. Depărtarea culegea și bucuriile tinereții, despre una foarte importantă ne vorbește și naratorul: „...În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată (p. 57). Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem o fată mare și frumoasă!... Sentiment nou pentru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
acum și această veste a împlinirii și rodniciei acestei iubiri! Era tocmai ceea ce gândisem eu când mi-am legat destinul de cea care mi-a fost soție devotată 43 de ani. Acum aveam siguranța că, dacă voi dispărea în încleștarea dușmănoasă ce cuprinsese întreaga lume, voi avea posibilitatea să-mi continui existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. „...Ajung la Buzău pe o vreme de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
parvenit până astăzi, din care să putem constata prăpădul. Din diploma dată de Bela al IV-lea episcopului Gal al Transilvaniei, în 6 mai 1246, și întărită, în 21 martie 1282, de către Ladislau Cumanul, nu se desprinde decât că „în urma dușmănoasei prigoane a tătarilor” dioceza Transilvaniei a ajuns la o așa de mare lipsă a locuitorilor... încât până în vremea sa nu se mai află deloc sau se aflau puțini locuitori în Alba Iulia care este scaunul bisericii catedrale a episcopatului său
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Polonezii și lituanienii erau reținuți de războaiele permanente, pe care le aveau cu Marca de Brandeburg. Ungurii catolici, rămași fără rege, în anul 1301, se împărțiseră în partide și se certau între ei, cui să încredințeze coroana. Afară de aceasta, politica dușmănoasă față de locuitorii de religie ortodoxă, numiți schismatici, i-a lipsit de cel mai prețios sprijin din partea românilor din Transilvania și Maramureș, pe care i-a aruncat, din punct de vedere moral, în tabăra celor de dincoace de Carpați, aflați sub
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mare durată de timp, avea să aibă consecințe. Negustorii venețieni, care primiseră încă în 1330, de la marele han Uzbek, dreptul de a ridica un așezământ comercial în „Cetatea Donului”, la Tana, pe locul vechii colonii milesiene, aflându-se în relații dușmănoase cu genovezii, din anul 1335, pentru că le luaseră locul la Chilia, informaseră bandele prădalnice ale turcilor din Asia Minoră despre plecarea tătarilor în expediție de pradă în Transilvania și Ungaria. Și, cum aceștia profitaseră și mai înainte de neînțelegerile izbucnite, de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cea pe care o părăseam. Nu puteam fi sigur de nimic. Am deschis ochii și am mai privit o dată lumina care-mi poleise degetele în alb. Nu-i puteam descifra semnificația, dar știam că nu era un element dăunător sau dușmănos. Singurul lucru pe care l-am perceput cu claritate. A fost suficient să-l iau în mână și să pipăi razele luminoase cu vârfurile degetelor. Nu are de ce să-mi fie frică. Doar n-o să mă tem de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu favorizau concilierea. Multe legi emanate de guvern erau moderne și necesare: suprimarea anumitor servituți și privilegii ancestrale au fost bine văzute de mințile cele mai luminate ale catolicismului italian. Dar alte intervenții statale păcătuiau de un anticlericalism deschis și dușmănos: suprimarea Ordinelor religioase, interferențe în domeniul bisericesc și privarea Instituțiilor religioase de personalitate juridică. Pe scurt, a fost răvășită o orânduire bisericească seculară, cu fireasca dezorganizare și nemulțumire generală. Acestor intervenții din partea guvernului trebuie să le adăugăm și munca subterană
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dușmănia oamenilor. Pentru a explica bolile, moartea, un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia malefică inspirată de sentimente întunecate și de bucuria de a face rău, de a cauza prejudicii: tot ce se întâmplă rău este imputabil dispozițiilor dușmănoase ale cuiva, vecinilor care ne poartă ranchiună și ne fac vrăji 11. De unde rezultă că societățile de tranziție pot fi considerate efectiv „obsedate” de pizmă. În comunitățile rurale tradiționale, teama de a nu inspira cuiva invidie este omniprezentă. Vecinul fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se amplifică cu atât mai mult cu cât în joc sunt diferențe derizorii. Așadar, cu cât diferențele dintre oameni sunt mai puțin profunde, cu atât ei se imită mai mult unul pe altul și cu atât ranchiunele, invidiile și privirile dușmănoase se dezlănțuie. Amară lecție: departe de a pregăti o pace armonioasă, bunăstarea și egalitatea democratică contribuie la amplificarea dorințelor rivale și a resentimentelor 30. Teza răspândirii invidiei în societățile bunăstării nu duce lipsă de avocați. În anii ’50, David Potter
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
-ne permis să ne îndoim. Să luăm în considerare raportul unor indivizi față de bunurile materiale care, de foarte multă vreme, au constituit motive de invidie de prim rang. Nimeni nu ne va putea contrazice: diverse fenomene contemporane dovedesc pregnanța rivalităților dușmănoase relative la bunurile de consum. Adolescenții suportă cu greu faptul că nu au acces la mărcile vestimentare etalate de colegii lor. În cartierele cele mai defavorizate se înmulțesc actele de vandalism, „ura”, „furia” tinerilor de a fi săraci, diferiți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în când, „mici nebunii” costisitoare, în ruptură cu etosul popular tradițional al consumului. Dreptul democratic la lux s-a substituit vechilor sale denunțuri: trăim vremea legitimării și a democratizării de masă a dorinței de lux, transformări care semnalează reculul invidiei dușmănoase față de bunurile scumpe. În societatea de hiperconsum, nu e vorba atât de combaterea privilegiilor confiscând bunurile celor bogați, cât de a accede la ele în vederea unor satisfacții emoționale private. Invidie existențială și invidie generalătc "Invidie existențială și invidie generală" Așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
156 DEMETRIUS Lucia O fericită: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...Da, Uniunea Sovietică, stăpână pe cea mai înaintată tehnică, propune lumii întregi pace și nu obosește reînnoindu-și propunerile și găsind mereu formule noi care să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii, dorește fericirea tuturor făpturilor conștiente și sensibile și nu râvnește la cotropire, ci la liniștea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
20 iulie 1972) HULUBEI Horia O întruchipare a fidelității și abnegației - Petru Groza (nota V. I.) „Toți i-am admirat fidelitatea și consecvența cu care a urmat politica Partidului Muncitoresc Român în problema națională, în lupta contra atitudinilor perimate și dușmănoase care împiedicau conviețuirea frățească între poporul român și minoritățile naționale. De la înălțimea postului pe care-l ocupa și-a servit cu abnegație poporul, ducând o acțiune neobosită pentru ridicarea prestigiului țării și afirmarea pe plan internațional a Republicii Populare Române
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]