1,048 matches
-
avea darul să vindece: atitudine care demonstra robustețea, caracterul viril al creativității sale. Cele două spectacole ale lui Visarion m-au însoțit multă vreme, ca repere, în anii de școală. Nu uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Radu. Io cîștig întotdeauna. Iar dacă nu, trag o castană-n cap lu' ăla de-mi dă pedeapsă. Nu chiar așa. Trebuie să respecți regulile. Mai vedem noi. Și-au adus aproape paharele de suc și prăjiturelele, așe-zîndu-se turcește pe dușumea. Alin și-a desfăcut o acadea, din care a început să sugă cu duioșie. Radu mai avea niște semințe prin buzunarul de la pantaloni și scuipa corjile mai mult pe covor, chiar dacă Alin îi adusese o farfurioară. Spunea c-o să curețe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
citește, apoi strânge cu acuratețe volumele răvășite, le așează frumușel în raft - Doamne, - raft! - ce arhaism! Papură Vodă, nu altceva! După care se întinde în pat și visează cu ochii mijiți. Cuprins de euforie. Bine că a strâns cărțile de pe dușumele - să nu se împiedice de ele vreun gâgâlici din familie, unul din mai recenții veniți pe lume. Și pe lună, s-ar putea spune. Pentru că, în familie, ei toți, părinți și copii, și-au făcut un scop din a aduna
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
acum, în 2007, în strada prevederii. dar ești tu oare cea la care am rîvnit atîta? atîrni din tavan groasă ca funia și cu o buclă la capăt, dar nu cobori atît de jos încît să te pot ajunge de pe dușumea. ce mă fac, gălbioaro, că n-am scaun să urc să-ți încerc metalul și împletitura? o soră a ta luminează strada ziua-ntreagă și pînă pe la patru după-amiaza li se dă tuturor, chiar și acum cînd decembrie e pe
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
Gh. Duca; 12 borune cu tânjelile lor; un plug de fer pus amanet de un debitor; un lavoar nou al Băncii; tabla depe acoperișul magaziei; cinci spărturi pe acoperișul Băncei și a tavanului; una bancă lungă de aproximativ 4 metri; dușumeaua dela două camere și un antret; 18 (optsprezece) ochiuri de geamuri mari la ferestrele Băncei din față și din spate; zece geamuri de la oberlicele Băncei; trei geamuri dela ușa servitorului; două călimări mari; un scaun cu spătar bun”. Aceste pagube
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
unele cu voalul pe față, altele fără, toată lumea fumînd Marlboro. Și, norocosule vizitator, să nu-ți scape din vedere Holiday Inn, cu fațada sa albastră, cea mai înaltă clădire din orașul necivil, cu pereții găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în cercuri. LIBRĂRII
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și plafon duceai niște trunchi de lemn din care, la Fabrica de Cherestea a lui Lomaș, Îți făceai scândură. Banii ți se scădeau din cei pe care trebuia să-i primești din transportul lemnelor. Leațurile le băteai tu singur și dușumeaua, iar pentru lipitul cu lut făceai o clacă. Ușile și ferestrele le făcea un astăluș (tâmplar). Pe când venea iarna te strângeai la casa ta. O canapea, o masă și un pat erau tot mobilierul. Dulap pentru haine pe atunci nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
într-a treia felii de ananas plutind într-un sirop limpede, iar într-a patra, lux nemaipomenit, struguri negri, aduși din țările calde*. G. de Maupassant, Pierre și Jean, p. 212 Textul B (...) Ne oprirăm în pragul unei încăperi cu dușumea din ciment, o sală de mese mizeră transformată într-un fel de salon burghez, unde domnea o atmosferă de petrecere fără lăutari. (p 1) Sînt toți acolo, internii azilului, adunați la aperitiv, înghesuiți cîte trei-patru la o masă de plastic
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de suferință, o distracție. Casa era acoperită cu un carton asfaltat, totul cu găuri. Ploua, și nu știu cum se făcea că ploile atunci erau mai dese și mai lungi. Ploua peste tot, în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau și când vasele erau goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă stăteau în achilibru, pentru a nu se răsturna, așa că trebuia să stăm mai mult nemișcați. Vai de el, somnul nostru! Acel concert al picăturilor de apă ce cădeau în oale și ulcele n-am să-l uit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un maistru tâmplar, să câștig niște bani. Îmi erau neapărat necesari căci hainele de pe mine se rupseseră. Locul de muncă era la Policlinica C.F.R., mai jos de Râpa Galbenă, pe dreapta, cum urci niște scări în deal. Maistrul punea niște dușumele și repara lemnăria de la ferestre și uși. Mi-a dat să fac o treabă ușoară: să scot cu o teslă cuiele din niște scânduri și să le îndrept cu ciocanul pe o piatră netedă. Am făcut eu treaba asta mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte brocardul greu și privi în întunericul de afară. Ninge, ninge tare, unde să pleci pe o vreme ca asta? — Ce-ți pasă? Cât îmi dai? — Știu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luași sângele ăsta?” Așa vorbește tot neamul lor când e la ananghie, oltenește. „Aoleou, taică, ce făcuși, de ce nu-ți ținuși capul cu mâna, uite-l colea jos...” se zvârcolea doamna Stanca arătând cu degetul o floare din scoarța de pe dușumea. „Ce făcuși, taică, de ce-i trăseși pe Constandin și Ștefan și pe Radu după măria ta? Taică, pe Mateiaș lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel și ceilalți. Radu se trezise de-a binelea. Nu se știa de unde soseau boieri de ranguri mari sau mai mici cu perine de brocard roșu, le puneau pe dușumele și se așezau în fața focului turcește. Cine le spusese să vină poate nici ei nu știau, dar veneau dintr-un sentiment de solidaritate sau de compasiune, ca la un fel de priveghi. Amintiri, povești vesele și triste prinseră a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe lângă turci cu aur? Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău! Facă-se voia Ta! Părintele Gherasim redeschise ușa, se strecură înapoi în odaie vinovat că trăsese cu urechea, se așeză jos pe dușumea la picioarele voievodului, îi luă mâna în ale sale. Așa i-a găsit doamna Marica, dormind amândoi cu capetele aplecate înainte, fără să se sprijine; dormeau adânc, împletindu-și respirațiile rare, liniștite. Întrase să vadă dacă soțul ei dorește să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
starea în care se afla, observă că nu poate vorbi, nu poate deschide gura, să-și miște mandibula și buzele. Patul începu să se miște ridicat de o entitate malefică până în tavan, planând și apoi coborând ușor la locul de pe dușumea. De la mansardă se auzeau zgomote bizare, certuri, urlete, voci, pahare sparte, trântituri de mobilă. Pendula de pe hol bătuse de miezul nopții. Mihail observă că poate să se miște. Deschise ochii. Deasupra patului se zbenguia levitând, o luminiță galben strălucitoare, care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un dormitor separat, de cel al părinților. La miezul nopții, din camera fetițelor se auziră, strigăte de groază. Margareta și Mihail au sărit ca arși. Când au deschis ușa, patul fetițelor care levita razant cu tavanul camerei, cobora lin spre dușumea. Luminița de foc, cu viteză supersonică ieși prin sticla ferestrei. Fetițele băgate în spaimă, cu greu s-au liniștit. În acea noapte Margareta a dormit cu ele. pentru a le veghea. A doua zi Margareta, chemă preotul de la biserica Sf.
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vrea răul, doar ne atrage atenția. E ceva necurat la mijloc. Acum liniștește-te draga mea. Noaptea următoare, fenomenul se repetă în camera lui Mihail, similar cu prima noapte. Imobilitatea corpului. Levitația patului. Luminița care se zbenguia prin cameră. De sub dușumea, în dreptul ferestrei se auzea plânsetul unui copil mic. Bătăile pendulului anunța miezul nopții, când totul încetă. Adoua zi inginerul Scărlătescu chemă poliția, procurorul și preotul. Un muncitor desfăcu dușumeaua, în locul indicat de inginer. Săpă. La mai puțin de șaptezeci de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Imobilitatea corpului. Levitația patului. Luminița care se zbenguia prin cameră. De sub dușumea, în dreptul ferestrei se auzea plânsetul unui copil mic. Bătăile pendulului anunța miezul nopții, când totul încetă. Adoua zi inginerul Scărlătescu chemă poliția, procurorul și preotul. Un muncitor desfăcu dușumeaua, în locul indicat de inginer. Săpă. La mai puțin de șaptezeci de centimetri, apăru un pachet cu ambalaj de cârpă. Procurorul, rugă să fie desfăcut pachetul, sub îndrumarea sa. Apăru scheletul unui nou născut. Oasele înegrite demonstra crima de acum douăzeci și cinci
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întinse prizonierului paharul cu ceai, Daru șovăi o clipă în fața mâinilor lui legate. - N-am putea să-l dezlegăm? - Bineînțeles, spuse Balducci. Îl legasem doar pentru drum. Dădu să se ridice. Daru însă i-o luă înainte, așeză paharul pe dușumea și îngenunche lângă arab. Acesta, fără un cuvânt, se uita, cu ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
teamă de douăzeci de kilometri de mers pe jos. Asta-i tot ce ți se cere. Apoi o să te poți întoarce la elevii tăi și la viața liniștită de până acum. Dincolo de zid, calul sforăi și lovi cu copita în dușumea. Daru privea pe fereastră. Vremea se îmbunătățea, cerul se lumina văzând cu ochii deasupra podișului nins. Când zăpada se va fi topit, soarele va stăpâni iarăși, dogorind ca și mai înainte, câmpiile de piatră. Și iarăși, zile de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ființa. Daru nu se clinti, își aminti că revolverul rămăsese în sertarul catedrei. Cel mai bun lucru ar fi fost să intervină pe dată. Totuși continuă să-l observe pe prizonier, care, cu aceeași mișcare alunecoasă, își lăsă picioarele pe dușumele, așteptă puțin, apoi porni să se ridice încet. Daru tocmai voia să-l strige, când arabul începu să meargă cu pași firești, dar fără să facă cel mai mic zgomot. Se îndrepta către ușa din fund, care dădea spre magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau multă vreme împreună, încă o dată, fotografiile. Studenta suspecta nesfârșitele discursuri ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]