1,270 matches
-
îi avansase atât de mult încât nu a mai putut lucra. Thomas Mann surprinde momentul bolii în două dintre romanele sale Muntele vrăjit și Moartea la Veneția. În ultimul roman menționat, scriitorul german evidențiază și cealaltă latură a bolii sale dualitatea personalității. Exemplele pot continua, interesant de observat este că, în majoritatea cazurilor, boala are și un alt fond al problemei, de cele mai multe ori de natură psihică. La Blecher, halucinațiile pe care le descrie constant în toate cele trei romane ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
într-o realitate bine închegată și sigură de dânsa"318, în care personajul se pare că poate ,,introduce oricând schimbarea"319 care-i place. Spațiile bune sunt invadate de rău. Este ceea ce Jung numește în aceeași carte: descoperirea umbrei, a dualității lucrurilor, în cazul de față o acceptare a umbrei din el însuși. ,, Locurile" sunt înfățișate cu acceptarea bivalenței lor. Alt spațiu visat, grădina, îl va descoperi, mai târziu, la sanatoriul din Berck. Visul determină realitatea să se întâmple. Tot acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
încât putem plasa în interiorul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 320. Naratorul blecherian acceptă jungian dualitatea lucrurilor. Aceasta echivalează, în fapt, cu acceptarea propriului statut. Astfel, partea a doua a cărții va debuta cu o incursiune a eului narator în abisurile ființei sale: și dacă îmi închipui că sunt destul de minuscul pentru a circula cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește monoteismul, caracterizat prin dualitatea "Dumnezeu-Satan", principiul binelui și cel al răului. La originea acestei transfigurări treptate se află în realitate o constelație triplă: soarele luna și pămîntul, căci este evident că pămîntul, sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reunire și dorințele carnale și multiple prea frecvent exaltate imaginativ și vanitos, la principiul răului reprezentat de antihrist ("Satan"). El nu mai veghează asupra creației nu participă la "actul creator", nu Dumnezeu a creat răul: acesta constituie condiția indispensabilă a dualității existenței, a dezacordului inițial care o definește pe aceasta, întreaga problemă a existenței constă în depășirea acestui dezacord, ceea ce nu se poate face decît prin întrepătrunderea dintre spirit și materie (elementul carnal), întrepătrunderea tot mai mare a acestora este principiul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Cuvîntul, despre care se spune că s-a aflat încă de la început alături de "Dumnezeu", deoarece în succesiunea simbolismului, lumea temporală, "Vorba" începe să existe o dată cu și prin "Cuvîntul lui Dumnezeu". Trăsătura cea mai caracteristică a lumii existente sînt temporalitatea și dualitatea ei: apariție-dispariție, viață-moarte, compunere-descompunere, armonie-dizarmonie. Dar în toate aceste modificări temporale, "Spiritul lui Dumnezeu", Sfîntul Duh încarnat (principiu de organizare și armonizare) se reîncarnează iar și iar în toate etapele evoluției concrete și va continua să se manifeste și pe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
doua apariții complmentare. Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente inlusiv a fenomenelor psihice este originar fondată pe o dualitate inițială: spirit-materie, dualitate care devine la nivelul vieții intenție-extensie, psihic-lume. Sensul imanent vieții este transformarea evolutivă a dezacordului inițial (spirit-materie) în acord armonios. Legătura dintre psihic și lume fiind dorințele și nevoia de satisfacere a lor, care constituie motivele de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Unirea sub formă temporală este armonia. Cerința de armonizare se referă la multiformitatea modalităților existente și a modificărilor lor, armonia fiind unitate în multiplicitate. Dar multi-formitatea fenomenelor aparente inlusiv a fenomenelor psihice este originar fondată pe o dualitate inițială: spirit-materie, dualitate care devine la nivelul vieții intenție-extensie, psihic-lume. Sensul imanent vieții este transformarea evolutivă a dezacordului inițial (spirit-materie) în acord armonios. Legătura dintre psihic și lume fiind dorințele și nevoia de satisfacere a lor, care constituie motivele de acțiune, sensul imanent
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
guvernează viața organizației trebuie respectate; principiul salarizării, potrivit căruia compensarea pentru munca prestată trebuie să mulțumească atât angajatul cât și organizația; principiul unității de comandă, adică, fiecare angajat trebuie să primească ordine de la un singur șef, încălcarea acestui principiu generează „dualitatea” comenzii și conduce la disensiuni, neîncredere, confuzie, etc.; principiul subordonării interesului individual celui de grup; principiul centralizare - descentralizare, potrivit căruia trebuie realizat un echilibru sensibil între cele două, astfel încât să se acorde subordonaților suficientă autoritate pentru desfășurarea muncii lor; principiul
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
egoismul, nesiguranța, frica, dorința de a domina - care sunt, de cele mai multe ori, o sursă a comportamentului dur, răutăcios sau chiar violent față de semeni, stau și la baza unor complicate procese psihice care determină atitudinile sociale binevoitoare.1 În completarea acestei dualități, bineînțeles că dezvoltarea bunăvoinței la nivel de principiu etic a fost posibilă în special pe baza filozofiilor laice și religioase care explică și promovează dragostea și bunătatea între semeni. În mod natural, fiecare individ este înclinat să acționeze în primul
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
indignarea, dezgustul și emoția cititorului, captivat în aceeași măsură de două lumi diametral opuse, cea realist-filistină și cea indusă, ca și citat, a personajelor lui Turgheniev, în care se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică a romanului, excepțional egalată în limba română de Florin Șlapac în tot ceea ce înseamnă dialog eliptic, potretistică acidă, subterană creștere spirituală, ambiguitate psihică, monolog lapidar, enunțuri aluzive, descrieri sumare, fluență narativă ș.c.l. Bernard sau vindecarea de ficțiune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sarcinilor statului 26. În termenii noului stat, care triumfă în lumea europeană a secolului al XIV-lea, se înțeleg nu numai instituțiile constitutive ale stărilor teritoriale sau imperiale, ci întregul complex de forțe pe care se întemeiază. În primul rând, dualitatea puterii statale. Monarhia, care nu a reușit să concentreze într-un mod suficient organizat funcțiile statului, lăsa loc unei a doua puteri statale. Titulari ai acesteia devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate, imperiale și teritoriale. Rămas un primus inter pares
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
luptătorilor. O altă problemă fundamentală care privește analiza originii Adunărilor de stări, o reprezintă realitatea că acestea încorporează instituția "sfatului și ajutorului" (consilium et auxilium), care le precede și le conferă justificare istorică. Această instituție constituie, totodată, suportul juridic al dualității raporturilor feudale și exprimă acțiunea stărilor privilegiate de integrare a propriului sistem corporativ în regimul de stări, prin intermediul unor Adunări reprezentative. În cuprinsul obligațiilor reciproce de esență contractuală, care decurg necesar din "sfat și ajutor", au fost încorporate obiceiuri mai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și știau cel mai bine să-l aplice în fiecare situație particulară. Acest obicei definește caracterul esențial al "țării" în care dreptul putea fi invocat. De acea, în determinarea originii Adunărilor de stări, punctul de plecare îl constituie nu numai dualitatea raporturilor personale ce caracterizează legătura feudo-vasalică, ci și invocarea unității dreptului cutumiar. Ajutorul (auxilium) are la bază ideea serviciului militar personal. Obligația vasalului se materializa prin aportul bănesc și militar pe care le datora. Ajutorul se acorda în trei-patru situații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se armonizeze cu apariția Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. Regimul politic al stărilor este fundamentat tocmai pe existența acestei reguli de drept, iar viața publică se desfășoară în virtutea acesteia. Partajul contractual al prerogativelor suveranității subliniază diferența între regimul bazat pe dualitatea raporturilor feudale și cel întemeiat pe dualitatea puterii statale. Stările sunt chemate să presteze "sfat și ajutor" în propriile Adunări reprezentative. Sfatul nu mai are simplul aspect politic și tehnic: el nu se mai pronunță doar asupra oportunității scopului unei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor privilegiate. Regimul politic al stărilor este fundamentat tocmai pe existența acestei reguli de drept, iar viața publică se desfășoară în virtutea acesteia. Partajul contractual al prerogativelor suveranității subliniază diferența între regimul bazat pe dualitatea raporturilor feudale și cel întemeiat pe dualitatea puterii statale. Stările sunt chemate să presteze "sfat și ajutor" în propriile Adunări reprezentative. Sfatul nu mai are simplul aspect politic și tehnic: el nu se mai pronunță doar asupra oportunității scopului unei acțiuni determinate, ci conține și o declarație
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu cumva toată seria meșteșugită de trimiteri, reveniri și nuanțări ale acestui proces nu fac altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una dintre certitudinile pe care, cum se va vedea, teoreticianul își configurează eseurile despre poezie (Poezia perennis, Rațiunea poeziei, Forța poetică, Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rațiunea poeziei, Forța poetică, Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea. Opera în proză. Eseuri literare și filosofice, Princeps Edit, Iași, 2007), poetul Mihai Ursachi apelează atât de frecvent la retorica dualității, încât sfârșește prin a da propriei lirici aparența unui veritabil Ianus bifrons. Nu mă refer, desigur, doar la utilizarea motivului dedublării, deși încă din Inel cu enigmă autorul își face un obicei din prelucrarea temelor subsecvente raportului dintre identitate și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la séduction corruptrice et froide, la complication tranquille de cette gamine névrosée, troublaient son entourage de passions et d'agitations violentes." [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Putem constată că dualitatea personajelor feminine se manifestă prin diferite figuri mitice și literare pe parcursul întregului secol în toată diversitatea și complexitatea lor. 1.1.3. Pariziana că mitosferă Cultul și mitul Parizienei este produsul epocilor consecutive care au cultivat, au difuzat și au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la punerea lui în evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau convenabile și să încercăm să o înțelegem în termeni de flux universal de evenimente și procese, de sisteme de elemente în interacțiune reciprocă. Toate pleacă din Unu, multiplicîndu-se fără să-și piardă esența; toate se întorc către Unu. Toate dualitățile și opozițiile nu sunt disjuncte, ci polare. Aceste adevăruri pot suna straniu față de modul convențional de a gîndi, care e cu totul dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o valoare ce depășește banul. Mai mult decît prețul contează de multe ori calitatea și alte caracteristici ale bunului. Schimbul determină deci calitatea vieții. Distincția dintre logica cantitativă a schimbului și cea calitativă ține și de sistemul economic. Există o dualitate aici care segmentează piața. Sistemul capitalist obiectivează în termeni monetari orice aspirație individuală și orice valoare. Dar schimbul trebuie analizat și sub dimensiunea sa calitativă. Valoarea poate fi percepută și altfel decît în termeni monetari. Trebuie percepută viața care circulă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Teoria istoriei scriiturii textuale] este definită mai întâi ca o lectură. Această lectură nu este posibilă decât printr-o scriitură care recunoaște ruptura. Ruptura afectează conceptul de text în felul următor: textul real este conceput ca un produs al unei dualități pe care el o produce. Există, deci, întotdeauna două locuri raportate la un text care nu există decât prin și pentru aceste "două" care-l divizează radical. Textul "nu există" în afara acestei diviziuni (nu există text "adevărat", "prim" sau "ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și tot ce există dincolo de ele. Lumea manifestată și Absolutul nemanifestat coexistă în ea (dualitatea despre care vorbea poemul indic, explicată de Sergiu Al-George în sensul de opoziția contrariilor). Litera "a" reprezintă starea de trezie, "u" cea de vis, iar "m" cea de somn adânc. Silaba întreagă desemnează starea de transcendență, în care sufletul individual
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]