1,250 matches
-
adolescentul grațios, cu care luptă cot la cot788). Batman nu poate scăpa de sentimentul vinovăției față de părinți, iar tulburarea sa este în strânsă conexiune cu nebunia adversarilor săi, la fel de inadaptați, care simbolizează trăsături ale sale (Pinguinul este destrăbălarea, Two-Face este dualitatea, Joker este puterea post-traumatică pusă în schimb în slujba răului). Personaj maniheist plasat într-o "lume de oglinzi și umbre" (beneficiind inițial și de contribuția excepțională a desenatorului Bob Kane, care a revoluționat tehnica narativă grafică, inventând noi perspective, umbre
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grafice), Batman este plasat "în succesiunea marilor mituri eroice, ca element final al lor", între Odiseu și Robin Hood, o legendă atât în lumea sa fictivă cât și într-a noastră.789 Pe lângă optimismul funciar al mitului lui Superman și dualitatea problematică a lui Batman, a treia mare figură în constelația super-eroilor este Wonder Woman, cea care a fost propusă ca eroul destinat publicului feminin. Creatorul ei, psihiatrul William Moulton Marston, care s-a vrut un "reeducator emoțional", reacționând împotriva modelului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
creditează „revoluția copiilor” (16-22 decembrie), dar critică „revoluția-spectacol”, „revoluția între ghilimele”, revoluția română regizată ca un film hollywoodian, în care procesul lui Ceaușescu, de pildă, poate fi perceput și ca o piesă absurdă de Eugen Ionescu (pp. 255, 260, 261). Dualitatea a fost caracteristica lui decembrie 1989: pe de o parte a existat o mișcare de facto în stradă, iar pe de altă parte o regie de studio, astfel încât revoluția română „a fost o afacere extrem de complexă” (p. 260 - s.m.). După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și să îi ajute să se dezvolte și să se modeleze în plan cognitiv, psihomotor și afectiv-motivațional. Probele de evaluare elaborate de către noi conțin itemi obiectivi și semi-obiectivi. În cazul primei categorii menționate, utilizăm itemi cu alegere multiplă, itemi tip dualitate (adevarat-fals) și itemi tip pereche. Toți itemii sunt însoțiți de suport concret-intuitiv sau ilustrativ. În ceea ce privește capacitatea de autoevaluare, aceasta este necesară elevului pentru a-l ajuta să-și compare rezultatele cu standardele propuse inițial. Metodele și tehnicile de autoevaluare cel
Caracteristici ale activit??ii de ?nv??are ?i evaluare la elevul deficient de auz by Constantin Romaniuc , Elena Cre?u , Stela F?nt?n? [Corola-publishinghouse/Science/83967_a_85292]
-
reprezintă concepția simbolică a Lumii; nimic nu a fost reprezentat haotic, ci în cadrul unor canoane destul de rigide, unde cuplul bizon-cal este redat cel mai frecvent, uneori fiind flancat de un al treilea element, cerbul sau muflonul; tratarea artistică a dualității masculin-feminin este considerată de marele exeget al artei și religiilor preistorice ca reprezentând o schemă a psihanalizei, întreaga artă paleolitică aparținând domeniului simbolismului religios. A. Leroi-Gourhan este autorul celor patru stiluri evolutiv-artistice ale artei Paleoliticului superior, care ar trebui reformulate
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
este total nepotrivit ca acest tip de persoană să se orienteze spre activități repetitive sau de tipul vânzărilor. Potrivite sunt pozițiile de cercetare, dezvoltare, consultantă. Cele șase tipare sunt tipuri ideale; toate însușirile potrivindu-se între ele eliminând astfel tensiunile, dualitățile de orice fel, orientarea individului fiind foarte clară. O a doua teorie folosită este teoria ancorelor carierei a lui Schein; sunt identificate cinci tipare distincte de talente, scopuri, nevoi și valori în percepția proprie, care apar în urma primelor experiențe profesionale
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3112]
-
apropiate de cele ale stadiilor timpurii ale dezvoltării în Vest”. Deepak Lal considera că Economia dezvoltării este un fel de „dogmă dirijistă”. Întemeiată pe ipoteze analitice aparent corecte precum sistemul de piețe incomplet, existența randamentelor crescătoare de scară, asimetria informațiilor, dualitatea structurală a producției etc. și pe observații empirice (termenii de schimb, deficitul extern etc.), această teorie generală a dezvoltării țărilor înapoiate a prescris, timp de patru decenii, un intervenționism statal excesiv. Lal a argumentat că Economia dezvoltării cuprinde patru elemente
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
existenței diavolului pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dumnezeu este bun prin esența sa; creaturile sale raționale (îngeri, ființe omenești) sunt bune prin accident, adică în măsura în care acestea au ales în mod liber bunătatea, iar alegerea presupune în mod obligatoriu ideea de dualitate. „Drept urmare”, spune Origen, „trebuia ca Dumnezeu, care știe să pună în slujba binelui chiar și consecințele răutății, să rânduiască un loc în univers ființelor rele într‑o atât de mare măsură și să instituie o arenă pentru virtute, destinată celor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
închide în ea, suferind cumplit. Deși marele absent, Pierre - marea iubire, este cel mult Dșteptat, acolo, într-o frumoasă casă de vacanță, într-o vară „ciudată”. însă nu vara e ciudată, ci ... valsul norilor care zbuciumă existențialul unor ființe sensibile, „dualitatea” caracterelor acestora. Vocea lui Pierre se aude cu intermitență, sentențios, în ființa lui Alek: „o fulgera imaginea lui Pierre care îi spusese odată...” sau „vși aduse aminte de ce i spusese Pierre..” Apariția unui văr din Grecia redeșteaptă în sufletul Alexandrei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își simte (aduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
nivele de vibrație între 2 ființe. COMPASIUNE: semnifică o vibrație elevată a gândului, a sentimentului și a emoției: gândul fără atașament față de un anumit rezultat, sentimentul lipsit de distorsiunea părtinirii determinate de viața persoanei respective și emoție fără a judeca dualitatea. Știința compasiunii ne permite să observăm/experimentăm un anumit eveniment fără a judeca dual justețea sau injustețea acelui eveniment. DEPRESIE: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. DETAȘARE: eliberarea de atașamente (emoții și
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
și în raport de trăirile interiorității, de combustiile și reechilibrările ce animau abisul sufletului amintit aici. Acest cumul care își centralizează componentele asemeni unui portret dinamic ne apare așezat la moartea celui drag, lângă chipul părăsit de spirit al acestuia. Dualitatea celor două imagini ne induce sentimentul și conștientizarea adâncă a unei pierderi ireversibile totale. Survine aici, ca și în cazul distanțării ce nu implică dispariția deplină a celui drag, acea tranzitare temporală a lui este în a fost. Dar chipul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest sens, se poate afirma că în cazul dispariției totale a celui drag, în situația desprinderii sale definitive din imanentul trupului efemer, moartea vine spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată metafizic a oazelor de claritate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind își asumă transcendența nu numai ca început al dualismului bine-rău cât mai ales ca finalitate a acestuia, forța de creare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în protologia percepției de conceptul „impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale a subiectivității. Pasivitatea radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu sucombă nicidecum în cinism și cu o clarviziune care, născută în stare de rugăciune, rămâne strict terapeutică, rostirea arhimandritului Emilianos face „drepte căile Domnului” prin pustia inimilor noastre. Povețele sale sunt mai mult decât o morală. Morala, coruptă de dualitatea cunoașterii binelui și răului, ignoră plinătatea pomului Vieții. În veșnicia lui Dumnezeu „nu mai e nimic contrar” (Maxim Mărturisitorul): totul este pătruns de iubire și gratuitate. Morala nu știe că „unde intră «trebuie», acolo avem începutul eșecului”. Aceasta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nu că aceasta s-ar stabili aici sub forma unei stări de fapt întotdeauna realizate, ca și cum toate comportamentele detectabile într-un astfel de univers ar fi cele ale ipocriziei. În acest caz, n-ar mai fi cu putință nici o ipocrizie. Dualitatea apariției face ca într-un sistem metafizic constituit și definit de această dualitate să domnească ipocrizia cu titlu de posibilitate principială mereu deschisă”. Ispitele speculează tocmai această duplicitate fenomenologică. Omul uită să caute locul inimii, judecându-și conștiința și starea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întotdeauna realizate, ca și cum toate comportamentele detectabile într-un astfel de univers ar fi cele ale ipocriziei. În acest caz, n-ar mai fi cu putință nici o ipocrizie. Dualitatea apariției face ca într-un sistem metafizic constituit și definit de această dualitate să domnească ipocrizia cu titlu de posibilitate principială mereu deschisă”. Ispitele speculează tocmai această duplicitate fenomenologică. Omul uită să caute locul inimii, judecându-și conștiința și starea aproapelui după aparențe. Treptat, înșelarea devine a doua fire a omului. Sub pretextul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nocturnele” lui Bacovia, LR, 1969, 2; Mihail Petroveanu, Bacovia, București, 1969; Liviu Chiscop, George Bacovia (1881-1957). Bibliografie, Bacău, 1970; Doinaș, Diogene, 42-52; Micu, Început, 448-468; Popa, Modele, 120-132; Ulici, Recurs, 69-79; Mircea Anghelescu, Satanismul bacovian, RITL, 1972, 2; Barbu Cioculescu, Dualitatea râs-plâns în poezia lui George Bacovia, RITL, 1972, 2; Doinaș, Poezie, 71-73; Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin, București, 1972; Emil Manu, Introducere în cromatica lui Bacovia, RITL, 1972, 2; Mihai Vornicu, Masca poetică a lui George Bacovia, RITL, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Teoria istoriei scriiturii textuale] este definită mai întâi ca o lectură. Această lectură nu este posibilă decât printr-o scriitură care recunoaște ruptura. Ruptura afectează conceptul de text în felul următor: textul real este conceput ca un produs al unei dualități pe care el o produce. Există, deci, întotdeauna două locuri raportate la un text care nu există decât prin și pentru aceste "două" care-l divizează radical. Textul "nu există" în afara acestei diviziuni (nu există text "adevărat", "prim" sau "ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și tot ce există dincolo de ele. Lumea manifestată și Absolutul nemanifestat coexistă în ea (dualitatea despre care vorbea poemul indic, explicată de Sergiu Al-George în sensul de opoziția contrariilor). Litera "a" reprezintă starea de trezie, "u" cea de vis, iar "m" cea de somn adânc. Silaba întreagă desemnează starea de transcendență, în care sufletul individual
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
comune tuturor formelor de reprezentare sacră și, în fine, 3.cel al funcțiilor culturale ale sacrului în diverse societăți (Wunenburger: 2000, 42). 1. Metamorfoza Dionis-Dan, consumată în plan oniric, trimite spre primul nivel al sacrului, adică experiența psihică individuală. Personajul, dualitate ființă-umbră, "ajunge să-și dea seama că acest eu superior face parte din ceva mai mare decât el, însă de aceeași natură; ceva care acționează în univers în afara lui, care poate să-i vină în ajutor și care i se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]