6,588 matches
-
familie de cumani, ale căreia mai de aproape rude erau și rămaseră păgâni, iar, dintre numeroasele sale fiice, cea mai mare, Constanța, se mărită după Leon, principele Rusiei, a doua, Sabina, după Radislav, ducele Galiției, a treia, Anna, după Rastislav, ducele Bulgariei. Dintre fiicele rămase după Ștefan V, prințesa Anna luă pe Andronic, fiul împăratului grecesc Mihail Paleologul, pe când sora ei cea mai mică, Elisabeta, se cunună cu regele sârbesc, Ștefan. Rutenii, sârbii și bulgarii, atârnători de regatul unguresc, aparțineau, ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor, aliați fiind cu românii. Atacul în spate îi sili pe cumani să se retragă și să-și apere propriul lor pământ și-i opri totodată de alte incursiuni, procurând prin aceasta romeilor un armistițiu binefăcător și multă ușurare. Marele duce Roman căuta îndealtmintrelea în cazul acesta și de interesul său propriu: căci căzuse la ceartă și luptă cu Rurik, principele de Kiev, și cumanii luaseră parte contra lui ca aliați ai lui Rurik. Roman, domnitor cu putere de acțiune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a Scaunului apostolic și-l apără pre el, regatul și averile sale puind în cumpănă toată puterea sa, până ce se va fi întors din luptă sau va fi murit în ea. Tot pentru a înainta scopul războiului, papa mijloci la ducele Slavoniei, regele Coloman, fratele lui Bela IV, și la republica Veneției să îngăduie libera trecere prin țările lor moștenitorului de tron Balduin al II[-lea], care mergea la Constantinopol pentru a lua în primire stăpânirea și cu care se însoțise
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tot atât de puțin sprijin afla Bela la împăratul Frederic II, căruia-i oferi regatul maghiar să fie vasal Germaniei, căci împăratul, care pe atunci petrecea în Italia, nu-l dimise decât cu scrisori circulare cătră puterile creștine și principii germani.. Numai ducele de Austria, Frideric cel Războinic, dete ungurilor înghesuiți ajutor cu eroismul său personal, însă un ajutor care era departe de a fi îndestulător. E lesne de-nțeles pentru oricine cumcă sub apăsarea unei atât de strigătoare nevoi nu putea să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate solicita de la rege să confirme o danie pe care o făcuse el unei rude a lui, anume Ladislaus Dobka. În hrisovul dat în această privire el nu se numește numai voievod al Ardealului, ci și ban de Severin și duce al coloniei Făgărașului (Banus de Zevrinio et Dux plantationis terrae Fogaras ) laudă meritele ce și le-a câștigat viteazul oștean Ladislaus Dobka, când regele a încercat împreună cu Vodă să cucerească Bulgaria, înseamnă în mod espres moșiile dăruite din teritoriului Făgărașului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care prin număr și compunere îndreptățea la mari așteptări. Două mii de cavaleri franceji însoțiți de șase mii de scutieri și oameni ai lor pedeștri și calări, având între ei cele mai nobile nume, conduși de contele Jean de Nevers, fiul ducelui Filip de Burgonia, se prezentară spre luptă și serviră ca luminos prototip de curaj războinic, hotărâre și izbutitoare putere de acțiune, bărbați ca renumitul erou, mareșalul Boucicault, admiralul Jean de Vienne, capul de partidă Ingelram de Coucy, marele magistru Philibert
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câmp în mod autentic încă în anul 1482. Golul ivit în țara Maramureșului prin emigrarea românilor se împlu curând după aceea (1360) prin intrarea unei însemnate cete de ruteni sub conducătorul lor Theodor Koriatowicz, căruia i se confirmă titlul de Duce de Maramureș. Bogdan-Dragos nu domni decât doi ani (1359 - 1361) și după săvârșirea lui din viață a fost înmormîntat, după cum zice tradiția, în biserica de lemn durată de el la Volovăț (în partea Bucovinei). Despre cele săvârșite în zilele lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fine rege al Poloniei, se credea în drept de-a pretinde posesiunea acelei țări. Nunțiul papal izbuti să împace interesele opuse puind la cale o căsătorie între Sigismund, fiul lui Carol IV, și Maria, fiica lui Ludovic. În februarie 1372 Ducele Ladislaus de Opeln, palatin al Ungariei și Thoma, arhiepiscopul de Gran, merseră rânduiți de rege la Curtea împărătească din Breslau, purtând cu sine documentul definitiv al învoielei și cu această ocazie împăratul făgădui hotărâtor și își întări făgăduința printr-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a le face să se întoarcă de la Ungaria și pentru ca limba cumpenei să se plece în partea Poloniei. După stingerea dinastiei Piaștilor tronul Poloniei rămăsese Hedwigei, fiicei și moștenitoarei lui Ludovic cel Mare, care fiică se mărită după Iagello, ducele Lituaniei, cu numele de botez Vladislav II respectiv al V[-lea] și, fiind ea singură în drept, îi plăcea foarte mult să se ocupe și se ocupa cu succes cu afacerile guvernului. Ea-și aruncă ochii și asupra Moldovei, unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ivașco și Vilcio se făcură adecă la anul 1400 chezași la rege pentru fidelitatea fratelui lor Roman. Acesta, scăpând din închisoare, prestă cu cei mai de frunte boieri ai săi jurământ formal de vasalitate atât regelui Vladislav Iagello cât și ducelui Witold, în caz dacă va ajunge la scaunul domnesc ce i se cuvine după părintele său; promise apoi amîndoror, adecă regelui și ducelui stăruitoarea fidelitate de vasal, supunere și ascultare, dărui regelui și regatului moșia Sepina (terram Sepinensem, probabil că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei mai de frunte boieri ai săi jurământ formal de vasalitate atât regelui Vladislav Iagello cât și ducelui Witold, în caz dacă va ajunge la scaunul domnesc ce i se cuvine după părintele său; promise apoi amîndoror, adecă regelui și ducelui stăruitoarea fidelitate de vasal, supunere și ascultare, dărui regelui și regatului moșia Sepina (terram Sepinensem, probabil că moșia Șipenița din valea Prutului) cu hotarele ei vechi și iertă regelui cu totului tot datoria de banii pe care acesta-i împrumutase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până la un grad oarecare. Critica va lua așadar față cu acest 363 v stadiu atitudinea pozitiv înțelegătoare să recunoască în tot dreptul lor cele date Astfel zice o mare actriță germană, A. Crelinger, într-o epistolă a ei adresată la ducele de - (... ): "Talentul Marsei e de-o natură cu totului franceză, pe când reprezintațiunile lui Talma sânt însuflețite de o simțire pe care-aș voi s-o numesc germană, simțire care, tocmai din cauza asta, diferă de espresiunea celorlalți actori tragici francezi". Rachela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corp e espresiunea doar? După ce tonul a fost pus în drepturile sale, adică după ce a fost făcut capabil de-a fi o copie (Abbild) a spiritului, vine și cealaltă cerință, mai adâncă, aceea de-a revela conținutul ce-l poartă (duce) tonul în sine, însă în sensul în care a fost cugetat acel conținut (Inhalt). Asta însă e cu putință numai prin aceea că tonul ia coloarea spirituală prin care coprinsul celor grăite ajunge la urechea auzitorului cu sensul său cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
300} coprinsului intern al vorbei. Aceasta ni se arată a fi în antitezele portamentului și volubilității vocei. Portamentul constă din facultatea de-a lăsa să persiste câtva tonul pe unele din elementele vorbirei, prin urmare din capacitatea de-a purta (duce) vocea. Numai prin această putere care fixează (vrăjește) tonul în loc declamațiunea e în stare de-a esprima liniștea și claritatea unei naturi ideale. E greșala naturală a tuturor începătorilor de-a lăsa să-și urmeze vorbele repede una după alta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a unei renașteri a viziunei. Ca esemplu aducem aminte de povestirea visului lui Wallenstein și a ducelui de Clarence în Richard al III-lea. De portament însă trebuie să distingem cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita trăgănare (tîrîire) a tonului (Schleppen des Tones). Într-adevăr și tonul trăgănat persistă asupra elementelor vorbirei, însă el trece
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a ritmului iambic. Când după o conversațiune în proză a unor individe din regiunile de jos ne anunță deodată o figură din lumea mare cu ritmul iambic, ca Benvolio de pildă în scena întîi din Romeo și Iulia, sau ca ducele de Cornwall despărțind în Lear pe Kent și pe șambelanul Curții, atuncea greutatea ritmului trebuie să ni sensibilize aceste antiteze. Iambul, în situațiuni de felul acelora unde el esersă și influința simbolică de-a ne transporta dintr-o sferă anterioară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și animale în fatala Vale a morții. În acea minune a lavei. Și mai mult gaz o fi ieșind
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă opunerea neașteptată a unei armate turcești sub Osman Pașa nu opri numai oștirea rusească în loc, ci o amenința cu nimicirea, comandantul suprem rus se văzu silit a se adresa României cu rugămintea de a-l sprijini și depeșa Marelui Duce Nicolae către principele Carol "Au nom de Dicu, venez vite! " e înscrisă în cartea istoriei tot astfel ca și gratitudinea cu care Rusia a răsplătit României după încheiarea campaniei. E cunoscut pe de altă parte că, la deschiderea războiului, românii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rodope, în Dobrogea, lângă Anchialis și Bizye. Ansbert, autorul plin [de] cunoștințe a istoriei cruciatei împăratului Frederic I, cunoaște în apropiere de Thessalonika o țară roditoare pe care-o numește Flachiam. Mai mult. El, care numește pe marele Nemanja Mare Duce al Serbiei și Rasiciei (Crassiae ), el, care destinge foarte bine bulgari, serbi și vlahi, numește de-a dreptul Blachi pe întemeietorii Imperiului al doilea bulgar, care apare sub numele domniei Asanizilor; Petru, care se cheamă și Kalopetru, e domn al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
al Spiritului Legilor; că înainte de 1789 Contractul social a trecut aproape neobservat, pe cînd Noua Eloiză stabilea un "reviriment decisiv"; că Voltaire, marele poet epic, era la fel de citit și de admirat de către oamenii Bisericii precum era Rousseau de către aristocrați; că ducele de Chartres era francmason, ca și (se pare) Ludovic al XVI-lea. Mornet, după mulți alții, răspundea afirmativ vechii întrebări; "noua istorie se dovedește mult mai prudentă. Ghiciți de ce: deplasarea atenției spre cronologiile lungi, descoperirea caracterului neliniar al cauzalităților istorice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sfînta 120 Cato 268 Ceaușescu, Nicolae 333 Cellard, Jacques 261 Celsius 135 Cernîșevski, Nikolai Gavrilovici 275 Cezar, Iulius 52, 159, 351 Changeux, Pierre 76 Chappe, Claude și Ignace 343 Charcot, Jean Martin 38 Chartier, Roger 171, 172, 173, 256 Chartres, ducele de 172 Chateaubriand, François René, viconte de 170, 268, 386 Chaunu, Pierre 73, 84, 206, 370 Chénier, Marie-Joseph 170, 339 Chevalier, Jacques 309 nota 1 Chiril, Sfîntul 106, 126, 146 Churchill, sir Winston Leonard Spencer 57 Ciprian, Sfîntul 127 Clastres
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în chirurgia de război, abordând, însă, numeroase domenii de interes în chirurgie (ligatura vaselor, tratamentul herniilor, pansamente compresive, manevre folosite la naștere precum versiunile, extragerile, tipuri de embriotomii, cezariana pentru făt mort). Sub amenințarea cu moartea, l-a operat pe ducele de Guise, rănit la față de o lance, cu retenția de corp străin (operația reușește). Fiind chirurgul regelui Carol al IX-lea este salvat de către acesta în noaptea Sf. Bartolomeu, 24 august 1574 (A. Paré era hughenot). Odată cu acest medic strălucit
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
umană. Astfel, Guilford oferă un model în care gândirea are două forme: convergentă și divergentă. El susține (1983) că testele de inteligență se focalizează asupra modurilor de gândire convergentă, în timp ce creativitatea se bazează pe gândirea divergentă. Din perspectiva supradotării aceasta duce la concluzia că simpla evaluare prin testele de inteligență curente omite o componentă semnificativă pentru predicția performanței viitoare a copiilor dotați, și anume gândirea creativă. Pentru evaluarea acesteia există însă instrumente psihologice specifice. Unii cercetători consideră, deci, coeficientul de inteligență
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tiparului nu mai puțin de treizeci și patru de ediții. Nouă sub îngrijirea Mariei de Gournay, din care câteva cu prefețe, adnotări și tăieturi care i se datorează. 1590: Montaigne află de apariția unei traduceri în italiană, ea este semnată de ambasadorul ducelui de Ferrara, Girolamo Naselli. Nu există indicii că ar fi avut vreun efect asupra literaturii epocii. Cartea omului de curte a lui Castiglion sau Principele lui Machiavelli sunt anterioare. De altfel, Montaigne îi avea pe acești doi autori în bibliotecă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
parfumului visurilor risipite” pe lângă aceeași rațiune mai joacă și alta: personajele de care ar fi râs Molière nu sunt atât cavalerul Tristei Figuri și scutierul său, poate nici nepoata și guvernanta, dar sigur popa și bărbierul, sigur Samson Carrasco, sigur ducele și ducesa, sigur toți ceilalți. Sau, mai degrabă, ar fi râs de toți, dar lui Don Quijote i-ar fi rezervat regimul lui Alceste, iar lui Sancho pe al lui Sganarelle sau Scapin. În tot cazul, „parfumul visurilor” e un element
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]