5,880 matches
-
și fără de gânduri până când brațele îi amorțesc și încep să o doară, să devină prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe ea prosopul, se privește despuiată în oglindă, din profil și din față, pe urmă își alege din dulap o rochie de casă de mătase, țesătura alunecă pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am rămas... Se ridică și deschise fereastra, dublată de o plasă verde, subțire, deasă. E plin de țânțari pe aici. Cartier nou... După cum auzi, nu ne lipsesc broaștele. Încolo, e bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru Își privi ceasul de mână pe care Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am trăit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și asta o Încercare, nu? Și ce Încercare! zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am trăit o experiență stranie. O transformare neașteptată a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost niciodată așa fericit ca atunci chind dus in brațe Eleonora la dúmneavoastră. Se simți și se recunoști așa ceva la virsta mea, nu e púțin lucru... Sinteți de acord? Sint, Képíro-úr, zise zâmbind complice doamna Ster, și scoase dintr-un dulap vechi o sticlă de coniac. Cadou de la neamuri. Urma o lungă dare de seamă despre oraș și cunoștințe, un lung „monolog exterior” al domnului Húsvágó Tamás Húnór. 8. Pot spune che avut un an déstul de bun. Erzsébet are tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din fața scării lui Grațian crescuse atât de mult, că abia Îl mai recunoșteai. Doar balcoanele blocului au rămas aceleași: pline de tot felul de obiecte, mai mult sau mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de pe ceainic, sticla de detergent pentru vase pe jumătate goală. Cele două bucăți de paste făinoase uscate din spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o conservă de fasole prăjită când am dat peste un pachet de biscuiți Penguin. Lipseau doi. Am îngenuncheat acolo câteva minute, uitându-mă pur și simplu la pachetul așezat deasupra cutiilor de spaghete și de roșii conservate, uitându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în largul meu cu atâta încredere oarbă câtă aveam în diagnosticul stabilit de ea. Scrisoarea de pe măsuța din antreu, a doua scrisoare care sosise cu câteva ore în urmă și orice altă scrisoare viitoare - toate aveau să sfârșească într-un dulap din bucătărie și să rămână acolo până când aveam să mă simt pregătit să i le dau. Mi-am spus: După încă vreo două ședințe, când am să mă obișnuiesc cu ideea, când am să-mi găsesc locul în lume, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lume mecanică în vreme ce ea și-a văzut mai departe de mișcarea lentă în jurul soarelui și spre viitor. Aproape în fiecare zi veneau noi scrisori de la Primul Eric Sanderson. Cam pe la prânz. Le luam pe fiecare și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și nu simțeam nici o dorință de-a încălca granițele pe care le stabilisem. Plicul a luat calea dulapului, alături de celelalte. Am deschis însă plicul „de urgență“ care venise împreună cu prima scrisoare, cel pe care ra trecut numele RYAN MITCHELL. Era în seara de după cea de-a doua întâlnire cu Randle și nu reușeam să-mi scot din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Grea. Apăsătoare. Sunetul unor ochi ce te privesc intens. Am așteptat. Am așteptat să se întâmple ceva. Un minut. Două minute. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Zece minute mai târziu, scosesem ciocanul din cutia cu unelte și căutam prin dulapul din bucătărie, plin cu scrisori nedeschise de la Primul Eric Sanderson. Am găsit plicul în care se afla pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în picioare din mijlocul dezastrului, m-am clătinat, m-am echilibrat. Cuvintele îmi veniră în minte fără să le caut: Doctorița Randle nu te poate nici ajuta, nici apăra. Am șchiopătat până în bucătărie și m-am apucat să scot din dulap scrisorile Primului Eric Sanderson. 7 Cripto-zoologia rechinilor pur conceptuali, sistemele de apărare cu dictafoane și spargerea codului becului într-o selecție de scrisori primite de la Primul Eric Sanderson (Primită pe 22 septembrie) Scrisoarea nr. 2 Dragă Eric, Știam așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vrei, dar ludovicianul e în libertate și, cu timpul, te va găsi. Învață textul Ryan Mitchell pe care ți l-am trimis. Dacă nu pentru altceva, învață-l ca să-mi faci pe plac; o haină veche și nebună agățată în dulapul tău. Mă tem că în timp îți vei da seama singur că ceea ce-ți spun e adevărat. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 24 septembrie) Scrisoarea nr. 3 Dragă Eric, Textul Ryan Mitchell e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și urne străvechi, monede de aur, bijuterii și unelte. În dulapurile mai înalte se aflau statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în hainele curate, am scos o pungă de plastic din rucsac și-am băgat în ea, cu atenție, toate dictafoanele. Am înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Șasa stétea la dispoziția acelor bérbați și la dispoziția tatélui séu, alergînd În casé la mamé-sa sé o Întrebe dacé nu s-a Încélzit apă, sé aducé ligheanul pentru sînge, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru méruntaie, sé aducé cuțitul de pe dulap, care taie mai bine. Șasa béga degetul În céldarea cu apé sé vadé dacé este caldé. El va mînca urechile și coadé. Bérbații Își suflecau mînecile și erau murdări pîné la coate de mizeria care se lua de pe porc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]