4,381 matches
-
aici emancipare, se distrează Bătrînul cu amărăciune, agenția română Agerpress zice că de acum înainte nu va mai fi controlată de cenzură, se confirmă deci negru pe alb că linia a doua se infiltrase deja peste tot. Ora 10.15 după-amiază, se scoate asul din mînecă, se aruncă bomba, trăiască Televiziunea Română Liberă, Poștașule, cel puțin acuma ar trebui să-ți dai seama că toată colecția ta nu face nici doi bani, se dezlănțuie Bătrînul, mă rog, o fi așa cum spuneți, însă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
concluzia că bilanțul victimelor mișcărilor de stradă este nesatisfăcător și că e mare nevoie de încă puțină carne de tun pentru a-și legitima prin eroism venirea la putere. Ideea lui Mortăciune, printre alte măgării puse pe tapet în acea după-amiază de liderii noului Front al Salvării Naționale, cu teroriștii, persoanele loiale Geniului care au reușit să ia controlul asupra Aeroportului Internațional Otopeni. Băieții au fost treziți pe la trei dimineața, armele li s-au împărțit pe la cinci, și în timp ce luau micul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin vegetația Înaltă, Întinsă și neexploatată, dincolo de care se vedeau dealurile Iteștilor, Îmbrăcate de sezon
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot drumul, se trezise și, cu toate simțurile În stare de alertă, era pregătit a participa, pentru a doua oară `n vara aceea, la un spectacol pe care nici În ruptul capului nu ar fi vrut să-l piardă. Aerul după-amiezii de vară era cald și Înmiresmat cu parfumul florilor de câmp unde, incontestabil, regină era floarea Sânzâienelor; galbena inflorescență dăruia din cupele sale minuscule tuturor doritorilor, fără părtinire, eșantioane de parfum a cărui destinație inițială nu cred să fi fost
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd m-am luat la Întrecere la fugă cu alți băieți, cu toții simțind că păstrăm urme de lumină Între gene. Alergam În direcția clădirii școlii. Ceilalți s-au oprit la linia de sosire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar nici nu era lipsit de luciditate și de anume Îndemînări. Bine ar fi fost să i se dea de trebăluit ceva nesolicitant, spre ocuparea timpului și alungarea responsabilității. Ghici cine a venit la noi? făcu maică-mea Într-o după-amiază de iulie a anului 1976, Într una din vacanțele mele de student, smulgîndu-mă de lîngă aparatul de radio la care tocmai Începea programul Europei Libere. Mă gîndeam să mă las greu, nu de musafiri aveam eu chef, ci de politică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata În după-amiaza acelei ultime vacanțe liceale de vară. — Nu are mormînt și, chiar dacă se știe, nu se spune unde e. CÎnd l-au dus Împușcat la Cehu Silvaniei, la Secu ritate, ca să-l arate la lume, unii din cei care l-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ventuzei lor gravate În vreun cromozom mai Însem nat de al meu. Prin comparație cu ai soră sii, Înotau Într-un albastru mai Închis. De fiecare dată cînd Îi studiam, mă temeam că nourașii lor se vor topi. Într-o după-amiază, În timpul regulamentar de joc, ținînd-o de bărbie, am rugat-o să Închidă ochii. I-a Închis, iar eu am sărutat-o pe buze. Lia și Eva au Început să țipe: „Csókolóztak, csókolóztak!“ Și, ca toate neamurile să priceapă ce se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-a internat pentru un timp În spital Împreună cu mine. Într-o după-amiază, cînd m-am trezit de-a binelea dintr-un somn greu, mi-a spus: — Astăzi ți-au scos ochiul stîng. Te-au adormit la operație, dar ai plîns tot timpul tare, foarte tare, se auzea pe coridor!... CÎt de mic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aveam alături pe Nicole, iar stră zile, grădinile și bistrourile Parisului ne stăteau la Îndemînă și aveam, vorba lui Romain Gary, toată viața Înainte. Tocmai o inauguram Împreună această viață și stăteam, În zorii numi tului Început, adică Într-o după-amiază, pe o bancă din păr culețul de la Sévres Babylone. Mă uitam la ea În felul meu neobișnuit, trans-ocular. Simțea că o privesc, dar nu Îndrăz nea să Îndrepte chiar Într-acolo Întrebarea. Zise: — La ce te gîndești? — La... la nimic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceața să se destrame și să ne bucurăm de senin, de soare, de frumusețe, de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe tine cu noi. Da, sigur, se învioră el. Vin și eu. Atunci pe curând! zise bruneta, cu glas vioi. Bianca Demian mă cheamă! și, zărindu-și prietenul cel înalt și blond apropiindu-se pe coridor, îl părăsi grăbită. În după-amiaza aceleiași zile Victor o porni, nu fără mari emoții, înspre spitalul unde se afla internată Felicia. Bineînțeles, nu cu mâna goală, ci cu un buchet mare de flori pe care-l cumpărase în drum de la o florărie. În afară de Bianca Demian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să poată sta de vorbă în tihnă unul cu altul. De data aceasta n-o mai apucară în jos, spre Cișmigiu, ca de obicei, ci se îndreptară, printr-un acord tacit, pe bulevard, înspre Șosea. Se întâmpla sa fie o după-amiază frumoasă de sfârșit de aprilie, cu cer senin și soare strălucitor, după un șir de zile mohorâte și ploioase. O vreme merseră în tăcere, apoi începură să vorbească despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu situația lor, fiecare părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care spuneau ca starea lui Justin se degrada fără încetare, trimitea cu aceiași regularitate contribuția financiară necesară. Profesorul Grand nu realizează de câtă vreme stă pe banca din parc și nu știe când a început să plouă. Numeroasele obligații ale după-amiezii au fost uitate. Un gând pe care l-a alungat de atâtea ori până acum îl torturează : "De ce nu aș încerca ? Tehnicile au evoluat... Iar eu acum știu, am intervenit de câteva ori, iar ultima oară chiar azi la nervul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pe scara mult prea înaltă ar fi imposibilă dacă mâna unui bărbat nu i-ar lua geanta, n-ar susține-o și încuraja cu o voce spulberată de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care se ghicește, pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găsea soluții pentru fiecare caz, pentru prezența de spirit și calmul cu care opera și mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara sălii de operație redevenea bărbatul flegmatic, autoritar, sobru, discret. Deși... Deși în după-amiaza aceleiași zile, dialogul între adultul sobru cu Minodora și Vasili a fost o adevărată revelație pentru mine. De la primele cuvinte s-a stabilit între cei trei o complicitate simplă și tandră de parcă ar fi fost între un tată iubitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vie spălați și bărbieriți ca la biserică... Șî când s-îmbată să sî ducă acasă, că pe-aici numai di scandal îs buni... Giovan și-a luat romu și s-a grăbit să-l amestece, zicea, cu berea îngurgitată în după-amiaza acelei zile. Mai bagă o jumătate de român! A cerut și, tacticos, și-a achitat întreaga comandă, scoțând la vedere, ostentativ, mai toți banii din chimir... Apoi s-a retras în încăperea lor specială și aproape că era să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mai mult, în eventualitatea negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îmbrăcămintea și încălțămintea celei dintr-a cincea nu sunt numai ale ei, ci și ale unei surioare din a patra care vine la douăsprezece de la școală, se dezechipează în grabă pentru ca cealaltă să poată ajunge la vreme la orele de după-amiază, în ținută corespunzătoare. În aceeași situație se mai află și doi frați, unul la treaptă și celălalt la gimnaziu. Și apoi să vedeți voi ceartă între ei că de ce bluza-i pătată, de ce cămașa-i transpirată, de ce fusta-i agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
singur lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un prieten de-al meu m-a rugat pe mine să am grijă de apartamentul său, de pisica lui. Numai vezi că, și eu trebuie să plec. A intervenit ceva. Și e urgent. Sigur că te ajut. Și, într-o după-amiază târzie, iată că trec pe la el. Când mă opresc în fața clădirii, aflată chiar în centrul orașului, și mă uit în sus, simt ceva. Nu e un déjà-vu, însă e un sentiment familiar: acei nori. Simt că îi ating. Amețesc. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a lăsat prea îndelung așteptat. Cu toate că nici Silvestru și nici Carla nu prea cunoșteau ce este norocul sau fatalitatea, amândoi au putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe cercuri din galeria femeilor, de ținuta elegantă a personajelor importante care se lăsau văzute la ferestrele catului de sus. Se zicea că regele În persoană obișnuia să asiste de acolo, incognito, la reprezentațiile care Îi plăceau. Iar prezența În după-amiaza aceea a unor membri ai gărzii regale pe scări, fără uniformă dar părând a fi de serviciu, putea indica așa ceva. Spionam cu toții ferestrele de deasupra, sperând să-i descoperim ori pe tânărul nostru monarh, ori pe regină; Însă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la un om care a domnit patruzeci și patru de ani fără să ridice În public nici măcar dintr-o sprânceană În fața neprevăzutului și fără a i se clinti un mușchi pe față, arăta În ce măsură monarhul celor două lumi fusese În după-amiaza aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]