2,454 matches
-
nu-l găsește. — Nu te băga, o imploră speriat flaminul. Marcia îl împinge mânioasă la o parte: — Ovidius nu a fost un libertin și nici nu a corupt tineretul cu scrierile sale. — Nu!? întreabă ironic împăratul. Nu! replică ea cu duritate. A fost doar un poet erotic. — Și asta e moral pentru tine? tună vocea principelui. Femeia nu se lasă impresionată de tonul lui amenințător. Din contră, declară cu o naturalețe dazarmantă: — A pus în versuri ceea ce facem cu toții la adăpostul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
debutant, nu s-a gândit vreodată că va primi o asemenea propunere de la Diana Macpherson. ― Bine, a acceptat ea. Mai stau la birou încă zece minute, și dacă nu ne auzim, atunci apelez la a doua variantă. Iartă-mă pentru duritate, dar trebuie să înțelegi că asta e televiziunea. ― Nu-ți face griji, a spus Ben. Înțeleg. Ben a dat fuga la biroul Jemimei și au stat amândoi acolo, cu capetele apropiate, iar Ben i-a spus Jemimei ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
folosi un cuvânt așa de dur. Erau ca niște cochon. C’est un mot très fort, Își ceru el scuze, dar să vomiți așa pe masă... Clătină din cap cu tristețe. — Cochons, spusei și eu. Asta și sunt - cochons. Salauds. Duritatea cuvintelor Îi era neplăcută lui Fontan. I-ar fi plăcut să schimbăm subiectul. — Il y a de gens très gentiles, très sensibles, qui viennent aussi, spuse. Vin ofițerii de la fort. Oameni foarte drăguți. Băieți de treabă. Toți care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mircea Malița, 2010, (14)). „Se exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești”(Ștefan Zweig, (35)). tradiții, cu viclenie introduse, care determină bărbatul să o vâneze și să o transforme pe femeie în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-a pierdut instinctul pentru perpetuarea speciei. Bărbatul își aruncă sămânța (sperma), ca pe mucii din nas. Unele femei se lasă însămânțate
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
naturii, sau mai bine zis o modalitate a sacrului exprimată printr-un mod specific de existență în Cosmos. Este suficient să analizăm diferitele valori religioase recunoscute ale pietrelor ca să înțelegem ceea ce pietrele, ca hierofanii, le pot arăta oamenilor, adică puterea, duritatea, permanența. Hierofania pietrei este prin excelență o ontofanie: înainte de orice, piatra există, rămâne mereu ea însăși, nu se schimbă, impresionează omul prin ceea ce are ea ireductibil și absolut, și astfel îi dezvăluie, prin analogie, ireductibilitatea și absolutul Ființei. Perceput prin intermediul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nici o îndoială nu era prea tare pentru ca să-i turbure credința. Nici o criză nu dura prea mult ca să-i zădărnicească echilibrul. Iubea cartea, pentru că știa că atât inteligența cât și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
veșmintele elegante și își puseseră platoșele. Băiatul dispăruse fără urmă - pesemne fusese lăsat de pază la cai. își blestemă încă o dată ghinionul. Din prima zi, de când sosise Gualfard cu ceata sa, hunii începuseră să-l trateze cu și mai multă duritate și nu-l pierdeau nici o clipă din ochi. De altfel, unde ar fi putut să se ducă? Chiar de ar fi reușit să fugă, știa prea bine, ei nu ar fi uitat unde se găsea gospodăria sa și, deci, întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult aici. Balamber se apropie cu pas hotărât. Cu o smucitură, îi opri brațul ce se ridicase gata să lovească din nou și i-l împinse înapoi. N-are nici un rost să mai urli acum, îi spuse, privindu-l cu duritate. Nu trebuia să-l lăsați să scape. Sunteți niște incapabili! Discuția se transformă într-o ceartă. Odolgan nu putu să nu-și arate disprețul față de burgunzi, ceea ce îi stârni cumplit pe soldații lui Gualfard și mai ales pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să scape. Sunteți niște incapabili! Discuția se transformă într-o ceartă. Odolgan nu putu să nu-și arate disprețul față de burgunzi, ceea ce îi stârni cumplit pe soldații lui Gualfard și mai ales pe unul dintre ei, care îl înfruntă cu duritate pe hun; Khaba interveni să-i despartă, pentru a fi, la rândul său, înconjurat de burgunzii cu inima înveninată, și de aici se iscă o adevărată încăierare. Văzând că prietenii lui Balamber, care până atunci îl ținuseră sub ochi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără ocolișuri, o întrebare: — Ieri ne-ai spus că armata lui Etius va fi aici în douăzeci de zile. E adevărat? — Asta e ce mi-a spus Magister militum să vă comunic. Gundovek scutură din cap. — Nu, insistă el cu duritate. Ți-am cerut să-mi spui dacă ăsta e adevărul. în vreme ce Chilperic încrucișa brațele și se rezema de perete, cercetându-l atent, Sebastianus se simți prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl aprobau. Mai mult, în ochii lor citi o duritate care, dintr-un exces de zel, părea să o întreacă până și pe a sa. La urmă, însă, întâlni privirea lui Simplicius, ce părea acoperit de un văl de lacrimi de emoție, dar arăta, în același timp, o deziluzie dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îngrijorarea: la apropierea războinicilor amenințători, oamenii își ascundeau pungile la spate, iar femeile lăsau în jos privirea și se retrăgeau, căutând instinctiv protecția soților. Un tânăr soldat, văzându-se poate împiedicat în cale, cine știe cum, de un băiat, îl împinse cu duritate îndărăt; tatăl acestuia, un om înalt și robust în haine de lucru, poate un tâmplar, se interpuse între ei, postându-se în fața războinicului. Mulțimea fu cuprinsă de un fior. Alți burgunzi se apropiară de tovarășul lor, o femeie scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai tânăr, avea probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță, îi dădeau celui care îl observa impresia că ar fi fost imun la orice dorință, fiindu-și întru totul suficient sieși. Imediat ce ultimul dintre războinici părăsise încăperea, Balamber se duse lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
constrângere ori, cel puțin, nu fără a obține în schimb o pătură, o bucată de carne, puțin hidromel, care să le ajute să suporte umiditatea ce se ridica de pe lac, în special în timpul nopții. Frediana, atentă la disciplină, pedepsea cu duritate orice abuz săvârșit asupra lor. Lidania și Lucia, oricum, nu fuseseră tulburate de nimeni și, cu toate că duceau o viață de mizerie, această viață era incomparabil mai bună decât cea trăită în mijlocul hunilor, iar compania persoanelor cunoscute, pe lângă temperatura relativ ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna. Cu degetele înfipte în centura de piele, îl măsură cu o privire rapidă, după care, cu o voce tăioasă, se mulțumi să-l întrebe: — Când va fi aici? Conștient că se afla în fața unui comandant cu siguranță încercat de duritatea luptei aproape disperate pe care o dusese până în acel moment, Sebastianus hotărî să nu dea prea mare importanță lipsei sale de cordialitate și răspunse prompt: — Curând. E chestiune de două trei zile, nu mai mult. Câți soldați are cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să aibă un mare viitor; cu toate acestea, observând-o pe Go-Bindan, putu să-și dea seama cât de firav fusese începutul său, își aminti dureroasa măcinare interioară care îi marcase ultimii ani ai copilăriei și îi veni în minte duritatea urcușului său către ieșirea din acea prăpastie a înfrângerii și a singurătății. încet-încet, atent să nu o trezească, se lungi cu fața în sus, renunțând să-și dea mâna la o parte. Nu știa unde să-și pună mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
1 aduse de curând de proprietarul casei: "Să vezi cât sunt de elegante și de proaste". Nu m-au interesat picherile. (Probabil că nu ținea nici ea cu tot dinadinsul să le admir.) Spiritul îmi era angajat în întregime de duritatea elastică și caldă a brațului ei rotund, care o realiza întreagă. M-am dus în câmp, în aer mult, să mă împrăștii în natură. Marginile gândirii îmi erau prea înguste pentru imaginea, schimbător detailată și totuși mereu aceeași a Adelei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că autorul nu vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când s-a scuzat pentru mica ei gafă cu „unchii și mătușile țicnite“. Fusese o scuză sinceră, dar nu stânjenită și, în nici un caz, mieroasă, și preț de o clipă am avut senzația că, în ciuda indignării ei teatrale și a durității ostentative, avea în ea ceva într-adevăr de baionetă, ceva oarecum demn de admirat. (Sunt gata să admit că părerea mea, în împrejurarea menționată, are o valoare limitată. Dar mă simt adeseori atras de oamenii care nu exagerează cu scuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la inimă, drăguțo, nu pune la inimă, a intervenit locotenentul cam nervos. — Ba pun la inimă, i-a răspuns soția sa, întorcându-se spre el și, o dată în plus, împotriva propriei mele conștiințe, am simțit ceva vecin cu admirația pentru duritatea ei, fie ea de oțel sau nu. Fratele lui trecea drept un băiat foarte inteligent, Dumnezeule mare! a urmat ea. Așa era considerat la colegiu, când avea vreo paisprezece ani. Dar dacă ceea ce i-a făcut el azi copilei aceleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Da, asta ar fi ideea. — Da. Păi pare să meargă. Arăți ca de obicei. Normal, Elya. Evident era ceva la mijloc de care doctorul Gruner n-avea nici o intenție să vorbească. Expresia nu-i era nici disperată, nici sumbră. În loc de duritate domnul Sammler avea senzația că observă un fel de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
extremă. Ca tânăr, am fost o persoană studioasă, ce nu era făcută pentru acțiune. Deodată, totul a devenit numai acțiune - sânge, puști, morminte, foamete. Chirurgie tare aspră. Nu poți să scapi intact. Pentru multă vreme am văzut lumea cu o duritate aparte. Aproape ca un nelegiuit - o persoană care aruncă deoparte aranjamente și scuze firave, obișnuite și simplifică totul cu brutalitate. Nu chiar cum a spus domnul Brecht, Erst kommt das Fressen, und dann kommt die Moral 2. Asta e fanfaronadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]