KorAP: Find »[drukola/base=duzină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...61 >

1,522 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

Spuse: — Sunt Jack Shortell. Avea cel puțin cincizeci de ani. Danny arătă spre numele lui de pe tablă. — Încântat de cunoștință, domnule sergent. — Plăcerea-i de partea mea. Primul tău caz mare? — Da. — Am lucrat și eu la vreo jumătate de duzină de cazuri, așa că nu te sfii să strigi după ajutor dacă ești la ananghie. N-o să mă sfiesc. Breuning și Shortell se așezară pe rândul din spatele lui Niles. Danny arătă spre masa din fața tablei, spre trei teancuri de documente LAPD

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
dar în rolul pe care îl joci n-ai fi putut ajunge niciodată prea apropiat de Cohen, așa că nu te-ai putea pronunța. Danny începu să-și frământe mintea. Îi răsăriră în cap hârtiile cu glume porcoase și romanele de duzină care circulau printre tovarășii lui în timpul cât stătuse la închisoarea comitatului. — Ia-mă cu niște tachinerii sexuale, locotenente. Considine întoarse pagina. — „Dar sunt cu treisprezece ani mai mare decât tine.” Danny adoptă un ton satirică: — Un bob de sare într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
o privire pe pagina cu data nașterii și semnalmentele fizice, dar reveni din nou la fotografii, suprapunându-le una peste alta, jucându-se cu fețele de-acolo și făcându-le mai frumoase, mai puțin infracționale. După o altă jumătate de duzină de dosare își intră în mână: o privire aruncată fotografiilor, scanarea rapidă a raportului de arestare, revenire la poze și la vizualizarea înfrumusețată a celor două fotografii urâte, capsate pe prima pagină. Guri pe guri, guri pe șlițuri, sodomie, fellatio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
iar Mal recapitulă datele din raportul lui Satterlee: Nathan Eisler. Patruzeci și nouă de ani. Evreu neamț, fugise de Hitler și de regimul lui în 1934. Membru al Partidului Comunist din 1936 până în 1940, apoi membru al unei jumătăți de duzină de organizații de fațadă ale comuniștilor. Coscenarist la o serie de pelicule pro-rusești, cu Chaz Minear ca partener. Partener de pocher cu Chaz, cu Morton Ziffkin și cu Reynolds Loftis. Semnase cu pseudonim pentru a-și apăra intimitatea profesională și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș în Souhside. Pe felia comitatului. Puțină camătă, câteva pariuri... Cam juma’ de duzină de băieți. Audrey ține registrele și-mi zice că ăștia mă halesc de viu. — Băieții? — Totul se-mbucă, dar de ieșit ies pe minus. Le plătesc salariu, iar ei se-ocupă de afacerile lor. Dacă nu-i strâng cu ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă, iar mâna cu pistolul îi tremura. Ascultă atent, dar nu auzi nimic - doar pe sine. Examină strada, căutând posibile căi de scăpare, și văzu cam o duzină de intrări în curțile din spate ale caselor și un fundal cu munții Santa Monica. Danny își zise Gândește-te la procedură și ia-o încet. Ești ofițer superior la Omucideri și partener interagenții. Cuvântul „superior” îl liniști. Vârî pistolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era cufundată într-un nor de fum. Arăta ca o femeie de pe Marte: lacrimile îi întinseseră machiajul pe față, iar petele de ruj, întinse de când făcuseră dragoste, încă i se mai vedeau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
singura lor reclamă. Danny parcă în față și intră într-un mic hol de recepție, cu o secretară plasată în spatele unui birou, un pupitru de comandă în față și poze de calendar pe pereți, cu anul 1950 repetat de o duzină de ori: animale arătoase reprezentând luna ianuarie pentru atelierele locale de taxidermie. Tânăra îi zâmbi și spuse: — Da? Danny se legitimă. — LASD. Aș dori să vorbesc cu șeful dumitale. În legătură cu ce? — În legătură cu dinții de animale. Tânăra atinse comutatorul interfonului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
pe cei cu care semăna cel mai mult. Am ascuns albumul de omul acela care-l căuta pe băiat, dar mai vreau încă douăzeci de dolari pentru informație. Buzz deschise albumul și văzu că paginile conțineau fotografiile capsate ale unei duzini de bărbați. Îl ținu deschis sub becul de pe verandă și începu să se uite la ei pe rând. După patru pagini îi atrase atenția o fotografie: un Reynolds Loftis tânăr și fermecător de chipeș, într-un costum de tweed. Scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de scris de lângă scara interioară. Trase afară cel puțin o jumătate de duzină de sertare și verifică și debaraua alăturată, căutând și verificând dosare și hârtii. Nimic. Se duse în partea din spate a casei. Alte două debarale. Aspiratoare, perii de covor, haine din blană de nurcă și o rugă înălțată spre Dumnezeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890

ținut pumnii iubita ta, de te-ai poticnit?! ― Ce să-i faci? Ghinion! îmi răspunse fostul Zeus zâmbind. E delicată, are pumnii mici! Pentru unul ca mine ― doar tatăl lui Hercule se cheamă că am fost, nu?! ― îmi trebuia o duzină de pumni de zeițe... și acelea de categoria grea! CAPITOLUL X GLUME... GLUME... GLUME... Cel mai mare farmec al vieții noastre școlărești îl constituiau șotiile și poznele pe care le făceam. Singurii profesori la care n-a îndrăznit nimeni să

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-ți spun de mult! ― Foarte frumos din partea ta!... ― Mă, și știu că soră-ta Nella are o poză de-a Veturiei în costum de balet; să mi-o dai s-o duc la fotograf, să-mi scoată și mie vreo duzină! ― Ce, ești nebun? Ce să faci c-o duzină? ― O duzină și un tablou, mă, să le pun în camera mea, așa, să fac ca un fel de altar: unde mă uit, să văd numai Veturii! ― Ha, ha, ha! Să

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
și știu că soră-ta Nella are o poză de-a Veturiei în costum de balet; să mi-o dai s-o duc la fotograf, să-mi scoată și mie vreo duzină! ― Ce, ești nebun? Ce să faci c-o duzină? ― O duzină și un tablou, mă, să le pun în camera mea, așa, să fac ca un fel de altar: unde mă uit, să văd numai Veturii! ― Ha, ha, ha! Să nu vezi numai stele verzi de la tat-său, spițerul

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
că soră-ta Nella are o poză de-a Veturiei în costum de balet; să mi-o dai s-o duc la fotograf, să-mi scoată și mie vreo duzină! ― Ce, ești nebun? Ce să faci c-o duzină? ― O duzină și un tablou, mă, să le pun în camera mea, așa, să fac ca un fel de altar: unde mă uit, să văd numai Veturii! ― Ha, ha, ha! Să nu vezi numai stele verzi de la tat-său, spițerul, dacă află

Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

și-ar bate joc de el. Așa că, poate merită să fie lăsată acolo, în ploaie și în frig. Dacă moare, va fi voința lui Dumnezeu. Și atunci, ar putea lua trenul, liniștit, s-ar așeza să citească vreo cărțulie de duzină și ar bea chai din pahar, știind că a scăpat de ea. Spre mirarea lui, nespălata asta, cu toată încăpățânarea ei, n-a binevoit nici măcar să-și mute hoitul undeva la adăpost, într-un loc mai uscat. Și plouă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
câte) domină un aranjament complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
are puterea de a decide succesiunea. Totul capătă sens. Clic-clic. Pagină separată Câteva săptămâni, Pran este lăsat de capul lui. Încet, începe să-și lămurească politica palatului. Prințul Firoz se înconjoară de europeni, care se schimbă mereu, cam câte o duzină odată. Uneori, printre invitați se numără și oficiali englezi, dar în majoritatea timpului, sunt doar niște pierde-vară și flușturatici care întrețin o atmosferă permanentă de petrecere în încăperile prințului. Clica nababului este la polul opus. Aceștia participă la toate slujbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență o duzină de capete tunse modern, dar goale. Cu părul scurt, ondulat și pomădat, prințul Firoz și prietenii săi speciali, sunt prăbușiți în fotoliile roșii, de pluș, în întuneric, anexe inutile și neputincioase ale acestor tunsori elaborate. Rămășițele fostei lor preocupări sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
sine, ci ca reprezentant englez) îl va primi pe nabab la reședința sa. Urmează masa de bun-venit pe peluza din spate, la care vor participa două sute de persoane. O sarcină cam grea. Nababul sosește încet și grandios. Precedat de o duzină de slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
a terminat o prelegere la Sheldonian și participantele au constatat la ieșire că cineva a adunat bicicletele studentelor și le-a legat între ele cu sârmă, blocându-le cu o bară transversală. Mulțimea s-a adunat să urmărească spectacolul unei duzini de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Da, de la fata aia. O spune cu toată invidia de care este capabil un bărbat, ale cărui coapse vor fi întotdeauna încorsetate în pantaloni, față de altul care are picioare libere, printre care poate să circule aerul. O pauză, și o duzină de ochi se concentrează pe cureaua îngustă de piele care ține partea de jos a vestmântului lui Jonathan legată de trupul lui nedemn, cu o sexualitate dubioasă, de cititor de poezie. Același gând îi bântuie simultan atât pe marcatori cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
scrie cu roșu Bricktop. Sunt foarte mândră de Duke, zice Star. Dar nu-l prea cunoaște lumea deocamdată. Iar Brick este și el un scump. Un portar cu uniformă îi salută la intrare. Localul este foarte strâmt, sunt doar o duzină de mese, iar barul se află într-o parte a încăperii. În centru cântă o femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor sunt pline, dar chelnerul îi conduce la o masă goală, ascunsă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
sunt... știi... — Adevărat? Adică, da. Absolut. Da. Gittens îl privește un moment. Ce fel de lucruri? — Știi. Războiul. Eu le-am acceptat foarte greu, dar maiorul să zicem că era în elementul său. — Într-adevăr. La început râul este aglomerat, duzini de ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
când deodată Gregg observă mișcare lângă povârniș. Îi întinde binoclul lui Chapel. — Se ascund în peșteri, zice. — Dumnezeule, rostește profesorul. De ce ar face-o? Dau ordine să se stabilească tabăra, în timp ce profesorul, Gittens și Gregg urcă povârnișul, păziți de o duzină de oameni ai lui Yusef. Jonathan urmărește cum își fac loc încet spre peșteri, apoi cum își caută drumul de întoarcere ceva mai târziu. Profesorul nu arată prea bine. — Îți vine să crezi, răbufnește el, chiar mi-au cerut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său. Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp în care el continuă să le urmărească, cu carnetul de însemnări neatins, pe genunchi. Noaptea următoare, luminițele apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]