916 matches
-
puțin exotice (And then I knew �twas wind de Toru Takemitsu ori Nani de Osvaldo Golijov), mai mult sau mai puțin desuete (Postcards from the Center de Kathlenn Ann Murdock sau Humoreske de Alexander Zemlinsky), mai mult sau mai puțin eclectice (Quintet de John Steinmetz ori Incantation de Augusta Read Thomas). O mențiune specială pentru lucrarea Quodlibet a lui Arne Running, în aparență un colaj de muzici de film mut, Rossini și alte sosuri sonore de succes, dar în esență un
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
filmul 7 days in Havana, pe 19 octombrie și se vor încheia cu filmul lui Cristian Mungiu, După Dealuri. Organizatorii dezvăluie că 7 Days in Havana/ 7 zile la Havana e un instantaneu al Havanei de astăzi, portretul unui oraș eclectic și tânăr aflat într-un moment de cotitură al istoriei sale, care nu va mai fi la fel peste câțiva ani. Asta i-a atras pe regizori atât de diferiți precum Benicio del Toro, Pablo Trapero, Julio Medem, Elia Suleiman
Les Films de Cannes à Bucarest, 19-25 octombrie () [Corola-journal/Journalistic/81039_a_82364]
-
pe un scaun, în capătul unei mese lungi dintr-o cameră alăturată, ceva mai mică. Pe masă erau cești de porțelan ornamentate cu dragoni albaștri (ceramică autentic orientală) pentru ceai, precum și largi feligene pentru cafea, căci "ceaiul" la Saferian era eclectic. În farfurii, la mijloc, erau expuse și unele gustări. Mai multe erau tăvile cu migdale, stafide, năut, smochine și un fel de corăbioare. El, Saferian, nu bea ceai, ci cafea, iar între două cafele mânca migdale. Odaia avea un mobilier
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche, rognons, cotes de porc etc., aduse în piramide, căci lui Gaittany îi plăcea desfrâul vizual), între G. Călinescu înghițituri, se simți dator să atragă atenția că, lăsând gluma la o parte, Conțescu era un bărbat excelent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Să nu exprimi idei, să nu participi la acțiuni! Suflețel alergă la Gaittany, îl imploră să vie la masă în ziua când se invitase Hangerliu, combinară o mică listă de persoane, în așa chip încît prânzul să aibă un caracter eclectic. Fu invitat Hangienuș, care trecea drept omul lui Pomponescu, apoi directorul de cabinet prezumtiv al lui Pomponescu, om al lui Gaittany. Astfel erau între persoane cunoscute, dar de etichete politice deosebite. Smărăndache și Smărăndăchioaia, care surprinseră la timp proiectul, avură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
BRIEN, FLANN Vezi și nota 6. ORWELL, GEORGE Cap. 38. Afișele cu sloganuri și centrul de stabilitate socială sînt Plagdifuri ale afișelor Ingsoc și ale Ministerului Iubirii din 1984. PENG, LI Cartea 3 și 4. Acestea datorează mult romanul clasic, eclectic și comic Monkey, transpus pentru prima oară în engleză de Arthur Waley, care prezintă un joc între un pelerinaj pămîntean și lumile demonice și paradisiace care îl parodiază. îVezi și KAFKA). PLATH, SYLVIA Cap. 10, par. 10. „Mă voi înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Hurlbut, dar, cu toate acestea, era o lume total diferită. Cele patru străzi mai mari, Burns, Iroquois, Seminole și Adams (chiar și În Indian Village Omul Alb luase jumătate din nume), erau mărginite de case somptuoase, construite În stiluri eclectice. Stil georgian din cărămidă roșie alături de Tudor englezesc, care dădea În stil franțuzesc de Provence. Casele din Indian Village aveau curți mari, alei impozante, cupole ruginite În mod pitoresc, statui de negri servili (ale căror zile erau numărate) și alarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prea ocupat. Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes fusese botezat În anii treizeci după un naționalist etiopian, contemporan de fapt cu Fard Muhammad. Marius fusese un copil astmatic. Își petrecuse cea mai mare parte din copilărie stând În casă și citind cărțile eclectice din biblioteca mamei sale. Ca adolescent, luase de multe ori bătaie (Marius purta ochelari și avea obiceiul să respire pe nas). Dar, când l-am cunoscut eu, Marius W.C. Grimes se făcea deja bărbat. Lucra la un magazin de discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
subtil de energie, așa cum e când ești tânăr, când sinapsele ți se declanșează frenetic și moartea e departe. Zora scria o carte. Spunea că va fi publicată de o mică editură din Berkeley. Mi-a arătat catalogul editurii. Colecția era eclectică: aduna la un loc cărți despre budism, despre cultul secret al lui Mithras, chiar și o carte ciudată (ea Însăși hibridă) care amesteca genetica, biologia celulară și misticismul hindus. Volumul la care lucra Zora s-ar fi potrivit cu siguranță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așadar; după cum observa D. Merejkovski, pot fi identificați la Agheev și indici stilistici caracteristici lui I. Bunin. Adăugând acestei liste și numele foarte cunoscutului în Occident Mark Aldanov, nu vrem să sugerăm cu aceasta că Romanul cocainei este o operă eclectică. În acest roman, ca și în scrierile autorilor amintiți, funcționează un stil al epocii și al generației, cu evidente valorificări ale prozei pușkiniene, fragmentare, lapidare, „obiectuale“ și comportamentale. Admițând, totuși, că M. Agheev este un pseudonim pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
câteva ori și în Statele Unite pentru spectacole la Opera lirică din Chicago și, în 1961, la Metropolitan. Teresa Stich-Randall, posesoare a unei voci luminoase de soprană lirică, particularizată de un permanent vibrato bine controlat, a avut unul dintre cele mai eclectice repertorii, de la Scarlatti la Alban Berg și de la Bach la Mahler și Britten. A înregistrat cantate de Bach cu Hermann Scherchen, Felix Prochaska și Karl Ristenpart, operele lui Mozart cu Hans Rosbaud Ăcu care a cântat și un program de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
sublim și grotesc, a fost universalist, dar numai ca valabilitate generală a ideilor lui, nu ca multiplicitate de idei. Universalismul calitativ este esențial oricărei epoci creatoare; sub formă cantitativă, el este un semn de deficiență și este echivalent eclectismului. Momentul eclectic al unei culturi este identic universalismului cantitativ. Evul Mediu, care a concentrat în sine atâta neliniște, că ne-a dispensat pe noi, în latura religioasă, își demarcă liniile lui conturate la exces din concentrarea durabilă și obsedantă pe câteva teme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a lipsit forța necesară inovației personale? se înfurie Sallustius. Labienus hârâie, cerând liniște: — Să vă zic și eu ceva, rostește. Sclipiri mânioase îi joacă în ochi. — Istoriile lui Asinius Pollio sunt solide, bine documentate și imparțiale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În podea, muluri originale, iar fiecare Încăpere e inundată de lumină. Iubesc apartamentul Lisei, deși gusturile sale În materie de decorațiuni interioare sînt complet diferite de ale mele. Îmi ador casa pentru că e tihnită, confortabilă și aranjată Într-un stil eclectic. A Lisei dă impresia că e decupată din paginile revistei Elle Decor: e incredibil de chic, minimalistă și elegantă. Singurele lucruri care fac notă discordantă sînt hăinuțele lui Amy, care au tendința de a sta Împrăștiate pe podelele din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poezia lui Decuble din acel volum putea fi (cu un dram de iresponsabilitate asumată) considerată o poezie „horațiană“: nu doar pentru că pe autor îl chema Horațiu, ci datorită modelului asumat cu curaj și cu o rară consecvență. Față de volumul anterior, Eclectica reprezintă o semnificativă schimbare de accent. Nu mai întâlnim aici comedia seriozității, pastișa tongue-in-cheek (dacă nu chiar pince-sans-rire), nici veșmintele somptuoase, chiar dacă de împrumut, ale dulcelui stil clasic. Aici, poezia e mult mai „hard“, mai crunt parodică, mai „verde-ntre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem că într-o zi copilul dumneavoastră își taie o mână, așa cum a aflat că se face în jocurile FPS gen CounterStrike. Ce faceți? Probabil căutați un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de-al doilea alătură un aranjament de Hamilton Harty al suitei Muzica artificiilor de Haendel, cea de-a opta simfonie de Beethoven, Paris: o nocturnă (Cântecul unui mare oraș) de Delius și poemul Don Juan de Richard Strauss. Un program eclectic ce pune în evidență atât varietatea repertoriului silvestrian, cât și capacitatea orchestrei de a-i răspunde, când cu strălucire, când cu nuanțe infinite ale pastei muzicale modelate de Silvestri. Ascultându-i muzica mereu în creație, niciodată indiferentă, am înțeles mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Bradul, apa & turta miresei, bărbieritul ginerelui, nuneasca și alte chestii rituale - de ce să le facem? Nu ne plac și n-ai unde! Lăutari? Avem MP3-uri câte vrei, computer și boxe, la ce să dăm bani pe lăutari? Educația dizolvantă sau eclectică din anii ’90 s-a regăsit în playlist. De la MC Hammer la Eminem & Paraziții, de la Madonna & Kylie Minogue la Shakira și Mandinga, de la Scorpions & Brian Adams la Scissor Sisters și Vama Veche, de la DJ Bobo la Aktiv, hituri de-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu toate mătușilea alea? a continuat prietena scenaristului, nereușind să interpreteze corect expresia Asyei. Dumnezeule, atâtea femei care joacă un rol matern sub același acoperiș... N-aș suporta o secundă. Ei, asta era prea mult. Într-un grup atât de eclectic ca cela existau anumite reguli și acestea nu puteau fi Încălcate. Asya a pufnit. Nu-i plăceau femeile, un lucru căruia i-ar fi făcut față mult mai ușor dacă n-ar fi fost una din ele. Ori de câte ori Întâlnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a cultivat anecdotica pitorească, elementul senzațional. Urmarea a fost că timp de un secol și mai bine stereotipurile și automatismele de interpretare au îndepărtat atenția de la sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
metafizică pentru adevărul ultim i-a călăuzit pașii (poetului) pe teritoriile vaste ale sistemelor filosofice, europene sau asiatice, pe cărările secrete din grădinile moarte ale unor civilizații îndepărtate (în timp și spațiu). Soluțiile sau dezlegările imaginate de el, la modul eclectic, „cu gândiri și cu imagini”, au fost absorbite din budism, creștinism, mosaism, fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile privind valoarea operei poetice (venind inclusiv din partea unor „specialiști”) par a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice istorie literară este fatal subiectivă, expresie, în bună parte, a unei estetici proprii, mai mult sau mai puțin eclectică. Valoarea, în mare, a proiectului literar finalizat de unul dintre cei mai importanți critici din ultimii 50 de ani nu exclude, spre exemplu, „depunctarea” (de către 173 Gr. C.) a unor „tratamente” aplicate operei lui Eminescu. Aici modelul istoricului literar nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
că nu trebuie să crezi nici o filozofie (asta nu în general), ci să-ți creezi tu o linie filozofică de conduită în viață. În general cei care se ocupă cu filozofia dar nu sunt filozofi (ca noi de pildă) sunt eclectici (adică selectează din toți ce e mai bun - 188 asta după părerea lor). (Este anul redactării unei lucrări despre Eminescu și al preocupărilor mărturisite pentru „concepția lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
s-a cultivat anecdotica pitorească, elementul senzațional. Urmarea a fost că timp de un secol și mai bine stereotipurile și automatismele de interpretare au îndepărtat atenția de la sistemul de gândire poetică. Acesta este, se știe, mai mult sau mai puțin eclectic, dar constituie, în ansamblu, o provocare cu totul deosebită pentru potențialul expresiv al limbii române. Prin urmare, câteva generații de cititori, stimulați de unii biografi și exegeți, au aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]