913 matches
-
În plus, există pericolul ca studiile culturale din diferite regiuni ale lumii să piardă din vedere lectura critică și politică prezentă în formele mai timpurii ale studiilor culturale britanice. Studiile culturale ar putea ușor degenera într-un fel de populism eclectic de tipul celui ce apare în anumite lucrări ale Asociației pentru Cultura Populară, care sînt în mare măsură festiviste și lipsite de o atitudine critică față de artefactul textual la care se referă. Neglijarea economiei politice, valorizarea publicului și plăcerii produse
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și Ice-T urmăresc adesea în cîntecele lor firul unei povești convenționale (deși Public Enemy operează adesea cu forme mult mai complexe). Totuși, rapul are și anumite trăsături moderne precum abordarea înnoitoare și împrumutarea de mostre din formele anterioare, "amestecul eclectic de stiluri, împletirea entuziastă dintre noua tehnologie și cultura de masă, provocarea noțiunilor moderniste ale autonomiei estetice și purității artistice și o accentuare a localului și temporalului în detrimentul reputatelor universal și etern." (Shusterman, 1991:614) Shusterman demonstrează prezența acestor trăsături
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un model de vestimentație pentru femei. Pe parcursul celei de-a treia perioade, cea a anilor '90, ea va continua să forțeze granițele reprezentării sexuale și să devină un simbol al eliberării sexuale. Mai mult chiar, ea a devenit și mai eclectică în utilizarea modei și în producerea propriei imagini, bazîndu-se în această direcție pe unele dintre imaginile ei anterioare, pe care adesea le-a citat și uneori le-a parodiat. În această perioadă, Madona a devenit și militantă, pronunțîndu-se în probleme
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
complexe, moderniste, cu motive provenite din proza de scandal, preluînd convențiile și genurile acesteia, este însă o caracteristică "postmodernistă". Temele și perspectiva din Neuromancer sînt în mare măsură tipice pentru Baudrillard, prefigurînd o fuziune a culturilor naționale într-o societate eclectică, în care distincția dintre tehnologie și natură a suferit un proces de erodare. Romanul debutează cu imagini ale tehnologiei care obliterează imaginea naturii: "Cerul de deasupra portului avea culoarea ecranului de televizor afișînd un canal fără emisie" (Gibson, 1984:3
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
occidentală, îndrăgostit fiind mereu de anglo-saxoni, apoi am pătruns în literatura franceză și italiană, dar toate acestea cu mari sacrificii, cu întortocheri și zăpăceli, mai ales pentru faptul că am fost mereu un tip zănatec, împrăștiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viața în tot ce am făcut. Nu știu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi și sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
amintindu-i de țara sa natală, și-a Înălțat Carol I, cu grijă și dragoste, reședința lui preferată: Castelul Peleș, un colț de Germanie În inima României. Silueta zveltă a castelului, În stilul Renașterii germane, ascunde În interior un decor eclectic, juxtapunere a tot felul de stiluri, unic În felul lui, Însă Încărcat și apăsător; este un muzeu care ignoră și anulează natura Înconjurătoare. Se poate trăi Într-un muzeu? Carol putea, și chiar cu delectare, nu Însă și Maria. Pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
monumentală, construit Între 1930 și 1937. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și În primii ani după 1900, s-au Înmulțit edificiile, realizate de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat al Poștelor (Alexandru Săvulescu, 1900); Cercul Militar (Dumitru Maimarolu, 1912); Fundația „Carol I
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste, se pierd printre construcțiile moderne din jur. Dar merită să fie descoperite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
metri patrați, situată într-o suburbie prosperă, în plină expansiune, iar casa de la 307 Elsinore Lane nici nu era cea mai grandioasă din comunitate - reflecta doar bunăstarea medie a vecinătății. Era, conform unei prezentări din Elle Décor, „de un minimalism eclectic global, cu accent pe renașterea spaniolă“, însă cu „elemente specifice unui castel franțuzesc și o tentă de modernism Palm Springs a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii din școala lovinesciană, revine într-un nou context vizionar, sub pana lui Ștefan Aug. Doinaș sau a Anei Blandiana. Să observăm că, oricât de eclectică în tabloul său general, creația lirică actuală avantajează în decurgerea sa anumite înfățișări. Acum de pildă, în primul deceniu al noului veac, iese la suprafață o formulă a prozaismului fantast, obținut prin aglutinarea unor detalii disparate, puse sub lupă, tratate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această limitare la cercetările psihologice era o consecință a neîncrederii pe care pedologia o manifesta față de puterea educației. Lacunele "noii pedagogii" au devenit evidente la puțin timp după apariția sa pe scena istoriei. Rezultatele cercetărilor de pedagogie experimentală erau fragmentare, eclectice; le lipsea mai ales o concepție filosofică în stare să permită o interpretare unitară și obiectivă a numeroaselor date obținute. Cu toate aceste deficiențe, pedagogia experimentală are o valoroasă contribuție la dezvoltarea pedagogiei. Ea a deschis calea utilizării experimentului și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai ales, prin Ion Găvănescul. Cu această direcție de manifestare a teoriei despre educație se va și începe prezentarea pedagogiei românești din primele două decenii ale acestui secol. 5.2.1. Pedagogia filosofică Pedagogia filosofică, chiar dacă a avut un caracter eclectic, a încercat să dea răspuns unora din problemele cu care se confrunta școala românească la începutul secolului. Exponentul ei principal ION GĂVĂNESCUL (1859-1949) (14) a fost dominat de o concepție social-politică conservatoare, care se face simțită în fiecare din ideile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atinge și nu dezvoltă însuși fondul sufletesc al poporului; dimpotrivă, ea îl deformează și îl înstrăinează de sine însuși" (67, p. 308). Toate popoarele mari, aprecia Ghibu, își au pedagogia lor; poporul român însă avusese parte numai de o pedagogie eclectică, împrumutată îndeosebi din Germania. Se impunea deci elaborarea unei pedagogii naționale. O astfel de sarcină preia asupra sa O. Ghibu. Înaintea lui cu puțin timp încercase, cum s-a văzut, Simion Mehedinți, care pusese la baza construcției sale etnografia! Pedagogul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a) cunoașterea rațională a factorilor implicați în actul educației și b) cunoașterea prin revelație. Acest din urmă izvor indică scopul educației: pregătirea pentru "lumea eternă". În rest, neotomismul nu vine cu idei noi în domeniul teoriei educației. Utilizează în mod eclectic procedee și metode oferite de alte teorii, subordonîndu-le însă scopului educației catolice. Nu trebuie să nesocotim și faptul că însuși Toma d'Aquino, în De magistro, apreciind că există două modalități de a dobîndi cunoașterea, distingea, pe de o parte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acel putred sfârșit de veac XIX; formațiune hibridă, greu de identificat În resortu rile ei, ca tutelată fiind de o Zodie capri cioasă și amarnică, și [aflată] sub semnul unei orientări absurde, Înspre un ideal de viață complicat și nerentabil; eclectic și diletantissim, artisto literaturizant și cosmopolit. Trecând, așadar, pragul secolului XX la o vârstă pândită de toate ademenirile și excesele, Îmi recunosc abia acum vinovăția de a fi cultivat - foarte de timpuriu și neîndemânatec, cu apli cații discontinue și inegale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
abia la maturitate, după presa modernă de mare reportaj și fapte diverse, atât de instructive pentru cel care vrea să Învețe mai Îndeosebi de la fapte, Întâmplări și experiențe ome nești decât de la o expunere, oricât de frumoasă, a ideilor. Diletanți eclectici și superficiali, prezumțioși uneori și fără „sistemă“, adică pe apucate și pe nemestecate, tot ce voiți, dar nu din vina noastră, ci fiindcă (ăsta-i adevărul!) școala de la Sf. Sava nu ne Învăța nimic, nu ne Îndemna la nimic, această
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o notă proprie Întregii activități redacționale din paginile a doua, a treia și a patra ale revistei, prima pagină (În care Emanoil Bucuța n-a apărut decât foarte rar), fiind În majoritatea cazurilor rezervată colaboratorilor din afară, [cu texte] destul de eclectice sau de mediocre, salvate Însă de la un discredit total prin rafistolările sau șiretli curile amăgitoare ale titlurilor și „manșetelor“ cu tam-tam, inventate de secretarul de redacție, de nu-și mai recunoșteau nici autorii paternitatea lor, cum și prin notițele dense
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ea. Dar În ciuda cuvintelor lui, acum știam... Știam că atunci cînd marele spirit care ne ghidează viața va despica omenirea În două jumătăți antagoniste, eu voi fi de partea oamenilor. Știu asta, văd scris pe cerul nopții că eu, ipocrit eclectic al doctrinei și psihanalist al dogmei, urlînd ca un posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a abandona și renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres sau oprire sau criză trecătoare... * E necesar s-amintesc că, la epoca în care mi-am făcut liceul, programul învățământului secundar era încă unitar și eclectic. Anii la care mă refer au fost cei de pe urmă ai regimului acestuia; iar seria din care am făcut eu parte, una din ultimele. Căci reforma lui Spiru Haret, care a introdus trifurcația, în cursul superior, datează din 1898. Reforma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că erau la curent cu toate mișcările, cu toate propunerile, cu toate argumentele, cu toate reformele de pretutindeni. Că între ei între noi, adică părerile se diferențiau, ca în toate lucrurile, unii fiind partizanii clasicizmului, alții ai modernizmului, unii pentru eclectic, alții pentru bifurcație sau pentru trifurcație. Eu am fost și am rămas partizanul sistemului mixt, eclectic, al aceluia căruia îi datoresc cultura mea, spiritul meu și în mare parte sufletul meu. Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pretutindeni. Că între ei între noi, adică părerile se diferențiau, ca în toate lucrurile, unii fiind partizanii clasicizmului, alții ai modernizmului, unii pentru eclectic, alții pentru bifurcație sau pentru trifurcație. Eu am fost și am rămas partizanul sistemului mixt, eclectic, al aceluia căruia îi datoresc cultura mea, spiritul meu și în mare parte sufletul meu. Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că nu fasonează îndeajuns mintea copilului și n-o pregătește pentru activitatea viitoare, dar nici nu îngăduie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
realmente independent. (Sunt atâtea publicațiuni care-și spun așa, fără să fie!). Nu era organul vreunui partid, nu apăra nici o doctrină politică, nu se găsea în serviciul nici unei școale. Era, cu alte cuvinte, o tribună liberă, liberă într-un spirit eclectic. Noutatea, în fine, era o publicație tinerească. Toți cei care ne găseam în jurul ei eram tineri, abia ieșiți de băncile școalei, a școalei secundare. Mai toți eram studenți; eu unul, de pildă, abia îmi luasem bacalaureatul. Singurul om matur între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și regizori Încă necunoscuți pe atunci, dar care Între timp au devenit celebri, Își perfecționau tehnica, Încercând noi metode și dezvoltându-și talentul. Atitudinea necomercială și neinstituțională făcea din această „periferie“ a teatrului o oglindă a orașului Însuși, era la fel de eclectică și variată ca Manhattanul. Am avut norocul să plonjez În viața teatrală newyorkeză Într-un moment de efervescență experimentală uluitoare și să cunosc multe dintre figurile sale legendare. Joe Chaikin, care fusese actor la Living Theatre și apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acelea de mai sus. Le-am răspuns că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe ei Înșiși, spre deosebire de cei care vând „cheia succesului“ pe Broadway. Evident, În termeni practici mi-a fost imposibil să mă ridic la nivelul acestei dorințe. Nici chiar În New York nu e ușor să găsești specialiști În metode atât de eclectice. Când am Început programul la Columbia, singurii instructori eram eu și Arnold Aronson. Spre deosebire de mine, el lucrase toată viața În Învățământ, ca profesor de Istoria teatrului și Dramaturgie, și cunoștea bine sistemul administrativ al școlilor americane de teatru. Respectat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]