2,734 matches
-
cât și cel al Ungro-Vlahiei (din Tîrgoviște) erau supuși patriarhului de Constantinopole, iar cel de[al] doilea era exarhul acelui patriarhat, continua puterea centrului constantinopolitan pân 'n munții aurarii, sfințea pe mitropolitul de Alba-Iulia, statea în legătură întinsă a organismului eclesiastic greco-bulgar. Singură mitropolia Moldovei și a Sucevei e ab antiquo suverană, neatârnată de nici o patriarhie; acestei Mitropolii a Moldovei și a Sucevei se datorește introducerea limbei române în biserică și stat, ea este mama neamului românesc. {EminescuOpIX 259} De aceea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu numai acestea, dar încă multe altele, cari rămâneau până aci cu desăvârșire necunoscute, începînd de la anul 1378 până la începutul secolului trecut, până la epoca finală a relațiunilor politice între români și Polonia. Cele mai vechi sânt scrise în limba slavă ecleziastică și unele latinește; de la secolul 16 încoace se înmulțesc actele latine și apar cele în limba polonă. Între aceste documente se află nu numai tratate între țările române și Polonia, descripțiuni de ambasade, epistole etc., dar și unele acte d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se supună. Ludovic a devenit rege la vârsta de 9 ani, iar Franța era condusă de o regență având în frunte pe mama acestuia, Maria de Medici. Maria a lăsat practica guvernării în mâinile lui Richelieu, care în ciuda statului său ecleziastic, s-a dovedit a fi mai degrabă un mare om politic decât predicator, deoarece reușea să-i reducă la tăcere pe disidenții interni. Însă Richelieu a fost o figură importantă pentru crearea fundamentelor intelectuale și culturale ale statului francez deoarece
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în cele din urmă au fost învinși. Cruciadele implicau atât predicile susținute de nou-înființatul ordin dominican și de însuși Sf. Dominic cât și acțiunile militare desfășurate de regele francez și de nobilime. De asemenea, au încurajat instituționalizarea Inchiziției, o curte ecleziastică înființată pentru a-i judeca pe cei eretici. Recompensa protagoniștilor seculari a fost faptul că au intrat în posesia pământurilor care apaținuseră ereticilor, iar cel mai important rezultat în favoarea monarhiei franceze a fost că până la sfârșitul cruciadelor, teritoriul acesteia aproape
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lucru a cimentat relația dintre ortodoxia catolică, papalitate și monarh. Există în prezent, printre mulți dintre cei de stânga, o imagine romantică despre catari pe care îi consideră, într-o viziune solidară, ca fiind rebeli împotriva unei autorități civile și ecleziastice. Oricum, ar fi pusă sub semnul întrebării situația în care mulți din generația '68 ar alege să locuiască într-o comunitate de tip catar dată fiind aversiunea lor împotriva sexului și a plăcerilor trupești. Dar catarii sunt, de asemenea, vii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ajunsese acum la apogeu iar ierarhia franceză strâns legată de nobilime a dezvoltat un fel de independență cunoscută sub numele de galicanism. În secolul al XIV-lea papa deja conferise regelui francez dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale societății franceze, clerul înalt deținea locul al doilea și se bucura de multe privilegii cum ar fi scutirea de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale societății franceze, clerul înalt deținea locul al doilea și se bucura de multe privilegii cum ar fi scutirea de taxe. Mulți nobili au moștenit poziții ecleziastice care aveau în componență arhiepiscopii și abații dar erau complet indiferenți față de îndatoririle lor, acestea fiind de fapt văzute doar ca simple beneficii. Toate acestea au avut drept efect un sistem foarte corupt care, în timpul secolului al XVIII-lea, a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Prima Îi Împinge pe oameni să se atace pentru a-și asigura câștigul, a doua pentru a fi În siguranță și a treia pentru a-și crea o reputație”.<footnote Hobbes Thomas, Leviathon sau materia, forma și puterea unui stat ecleziastic și civil, În vol. Becon, Morus, Hobbes, Loeke, Editura de Stat pentru Literatură Științifică și Politică, București, 1951, p. 111. footnote>. Adam Smith (1723-1790) a elaborat teoria sa economică pe acest concept.” Astfel, după cum fiecare individ Încearcă, pe cât posibil, să
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
opune legilor cetății. Corul o dojenește numind-o autonomós, care sună mai mult a reproș decât a elogiu. A căzut pradă trufiei, alegând propria lege În locul celei obștești. Ni se dezvăluie, de asemenea, și procesul paradoxal din istoria creștinismului: doctrina ecleziastică a responsabilității personale se termină cu liberul examen al rațiunii, care se transformă Într-o instanță Împotriva doctrinei ecleziastice. În cazul unei Înfruntări Între norma morală stabilită și conștiința mea morală, trebuie să prevaleze aceasta din urmă. Un astfel de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
căzut pradă trufiei, alegând propria lege În locul celei obștești. Ni se dezvăluie, de asemenea, și procesul paradoxal din istoria creștinismului: doctrina ecleziastică a responsabilității personale se termină cu liberul examen al rațiunii, care se transformă Într-o instanță Împotriva doctrinei ecleziastice. În cazul unei Înfruntări Între norma morală stabilită și conștiința mea morală, trebuie să prevaleze aceasta din urmă. Un astfel de paradox a pătruns până și În sistemele legale: obiecția de conștiință 1 reprezintă un paradox juridic - o lege permite
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de limba neolatină, de religia creștină și de tradiția bisericească bizantină 35. În emigrația românească din Italia religia greco-ortodoxă este cea mai răspândită 36. La Roma și în zona circumscrisă care gravitează în jurul Capitalei, funcționează (de puțini ani) o structură ecleziastică. Aceasta este compusă dintr-un sobor de preoți care sunt conduși de un episcop. Aceștia acționează pe întreg teritoriul italian. În anul 1993 a fost înființată prima parohie în via del Babuino. Situată în centrul Romei, parohia este destul de departe
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
în anul 1999. Începând cu anul 2004 s-a înscăunat la Roma episcopul Siluan (Ciprian Span), care la acea dată avea cu puțin peste 30 de ani, numit episcop în 2001. Cu toate că episcopul Siluan este tânăr, are o vastă experiență ecleziastică în Franța, fiind în același timp la conducerea Mitropoliei din Spania, Portugalia și Franța de sud. Începând cu 1 august 2004 (a devenit episcop titular din 2008) i-a fost încredințată îndatorirea de a reprezenta din punct de vedere pastoral
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
lăcașurilor de cult va constitui un obiectiv de viitor. Cele mai multe inscripții descoperite pe teritoriul țării noastre în Scythia minor, la Tomis și Axiopolis sunt grecești și anterioare secolului IV. După această dată, urmând șirul evenimentelor de înlocuire a limbii grecești ecleziastice ce se desfășurau în Roma creștină, creștinismul devine pregnant în formă latină chiar și în zona dobrogeană. Creștinismul biruitor s-a răspândit la Dunăre de la castrele raetice din Regina, până la cele scitice din Noviodunum. Prezența creștinismului pe teritoriul țării noastre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase din epocă, învățătura creștină și-a deschis cale spre formarea conștiinței comunității creștine. Un rol deosebit în acest sens l-a avut implicarea coerentă a ierarhiei ecleziastice, prin marii săi predicatori ori învățători ai Bisericii, care s-au evidențiat atât în formarea gândirii și a conștiinței creștine a soldaților, cât și prin scrierile lor devenite adevărate capodopere ale literaturii creștine antice. Destinatarii mesajului lor erau mai ales
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să ajungă la compromisuri. De aici a început și o decădere morală și spirituală a societății creștine pe care Ciprian (210-258), în De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea împăraților Decius (249-251) și Valerian (253-260), în fața cărora mulți dintre creștinii vlăguiți spiritual nu vor ști cum să reacționeze și vor apostazia în masă. Îmbogățirea economică a Bisericii a avut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Îmbogățirea economică a Bisericii a avut și unele aspecte pozitive precum ajutorul oferit celor săraci (humiliores), mai ales celor care proveneau din zona rurală. Dacă intrările fiscului erau câtuși de suficiente pentru păstrarea aparatului birocratic și a celui militar, economia ecleziastică s-a pus în serviciul celor săraci din comunitățile creștine și al tuturor celor nevoiași, îndeplinind astfel și o funcție democratică, opusă politicii economice a statului. În secolul III se constată o serie de conflicte între creștinism și Imperiu: dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conducerea Bisericii, în timp ce un al doilea edict (258) îi persecuta pe cavalerii, senatorii și acei egregi viri care aderaseră la creștinism, prin confiscarea bunurilor. Reacția păgânilor exprimată prin criticarea absenteismului creștinilor din viața publică, nu este îndreptățită atât din motive ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice sau religioase ale păgânilor care influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului s-a ascuțit în mod dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și unii soldații păgâni pe durata serviciului militar. Considerând că, potrivit legislației romane, fiii veteranilor aveau obligația să intre în armată, din care nu se putea ieși înainte de timpul prevăzut și nici substitui în teorie, e foarte adevărat că ierarhia ecleziastică a trebuit să-i trateze cu o anumită elasticitate, ținând totuși cont de principiile moralei creștine, pe cei care se arătau dornici de a se converti la creștinism. Din acest motiv, este foarte probabil că Biserica nu a dat dispoziții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o mască creștină, prin închinarea (prosternarea) în fața monarhului sau legendele monarhilor tămăduitori din regatul franc al evului mediu etc. Conciliul de la Arelate (314) ne prezintă, în documentele sale, deciziile disciplinare care ne mărturisesc începutul compromisurilor dintre organismele civile și cele ecleziastice. În canonul 3 citim: Iar cei care refuză să ia armele în pace, să nu mai fie admiși în comunitate. Expresia: refuză să ia armele în pace a fost interpretată diferit de-a lungul timpului. Canonul definește prima atitudine oficială
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul militar va fi complet acceptat și chiar impus creștinului de ierarhia ecleziastică. Atunci, când în poporul sacerdotal va avea loc o distincție între ecleziastici, cărora le va fi interzis să presteze serviciul militar în armată și restul laicilor, care vor fi însă obligați să intre structura militară. Pentru aceștia din urmă nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul militar va fi complet acceptat și chiar impus creștinului de ierarhia ecleziastică. Atunci, când în poporul sacerdotal va avea loc o distincție între ecleziastici, cărora le va fi interzis să presteze serviciul militar în armată și restul laicilor, care vor fi însă obligați să intre structura militară. Pentru aceștia din urmă nu trebuia să mai existe nici o distincție între oștirea lui Cristos (militia Christi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
concepțiile acestor secte și cele ale Bisericii autentice. Considerându-se întrupată în lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care au înfruntat chinuri îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele clerului roman. Tot el considera, foarte instructiv, că episcopului Romei, ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Evanghelie. Continuarea, chiar și după convertire, a exercitării unor profesiuni ce țin de viața publică, avea loc doar în sensul apartenenței și participării la mersul societății lor. Anumite îndeletniciri, printre care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin. Tot astfel este condamnat și războiul pentru a lăsa liberă calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militar. Se intuiește cu ușurință faptul că apăruseră discuții (nunc de isto quaeritur) între creștini în jurul acestui subiect; se dezvolta ideea unei posibile coexistențe dintre a-l mărturisi pe Cristos și prestarea serviciului militar. Asemenea discuții erau rodul reflexiei ierarhiei ecleziastice, dată fiind convergența textelor despre antimilitarismul constant (Tradiția Apostolică a lui Hipolit poate fi văzută tocmai în această lumină), și al unor creștini care nu au reușit ori nu s-au implicat să aprofundeze corespunzător etica evanghelică din punct de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]