11,261 matches
-
merită observat ce evită și ce exclude în mod consecvent limbajul lor: dușmanii săi principali par a fi vulgaritatea și prostia. E importantă și corespondența dintre maniera stilistică și ideile expuse de autor în repetate rînduri: permisivitatea stilistică se face ecoul unei atitudini generale asupra vieții - făcută din îngăduință, surîs, acceptare a omenescului.
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
e drept, pe Valeriu Cristea, care a apucat să-i consacre un comentariu întins, dar nu și pe alți critici, după câte știu. Eseurile în schimb, cu toată materia lor incitantă, și pe alocuri provocantă, nu au avut până acum ecouri. Trebuie totuși să precizez că Virgil Duda și Alexandru Sever fac parte din categoria discreților, specimene rare ale faunei scriitoricești, de la noi și de oriunde. Se comportă în emigrație cum s-au comportat și în țară. Oameni retrași, nemanifestați public
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
un complot împotriva prostului-gust specific propagandei comunistei face din Ioan Groșan principalul animator al grupului Ars amatoria. (în această calitate scrie, printre altele, romanul istoric parodic O sută de ani de zile la porțile Orientului, care, publicat în foileton, are ecou în rândurile publicului cultivat.) între 1978-1988, Ioan Groșan este profesor de limba și literatura română la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială, în descrierea atmosferei din prima parte a nuvelei Marea amărăciune), iar după 1989 face parte
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
reconstrucție, de recreare ab initio, urmînd principiile unor structuri paradigmatice, într-o multitudine variată de forme. De altfel, ideea că gînditorul român nu are, de fapt, nici un sistem, fie implicit sau explicit, devine leitmotivul și obsesia recenziei, în sprijinul căreia ecourile subiective ale unor prejudecăți înlocuiesc argumentele reale. Doar observațiile din partea finală a articolului par a fi mai argumentate, ideile de bază ale recenziei părînd a fi generate și de o ispită a negației de dragul negației. Mai mult, recenzentul încheie, paradoxal
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
periculoasa fascinație a literaturii fiind o confuzie canonică. Diversitatea scriiturilor se poate constata prin comparația a două eseuri: Dualismul motivațional în psihoistorie și Visul lupului de stepă. în cazul celui dintâi, textul e sobru, prezentând studiul lui Lloyd deMause și ecourile acestuia, oferind câțiva termeni de comparație (Girard, Otto Rank, Freud) și chiar o valorificare a schemei în spațiul românesc; comentariul se menține în stadiul de volută explicativă, continuându-se "munca de popularizare" începută în numărul, dedicat psihoistoriei, din Echinox (la
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a școlii sale din critica psihologică și sociologică a lui Taine și Bourget, iar cea a lui Lovinescu (Călinescu ș.a.) din impresionismul lui Faguet, corectat uneori prin anistorismul lui Croce. Nici un ecou al marilor revoluții care au mișcat curentele critice europene înainte și după primul război mondial, din critica "stilistică" a lui Walzel sau Spengler, din Wölfflin, din noua critică engleză etc. nu vine să tulbure apele molcome ale acestor modele în
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
și a acestui domeniu, cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare antropologică, bîntuie întreaga operă a lui D. Caracostea, diversă, inegală și greu de parcurs, ca o obsesie fertilă pentru viitor, dar nocivă pentru propria carieră critică și pentru ecourile demersurilor sale în public. Căutările disproporționate în domeniul metodologiei, nevoia de a se explica și de a-și căuta justificări de ordin filosofic grevează textele sale și le fac confuze în ochii cititorului obișnuit, cel care stabilește pe termen scurt
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
Gina Sebastian Alcalay În coloanele multor ziare au răzbătut adesea ecouri ale polemicii pe plan internațional dintre cei ce susțin cu tărie unicitatea, incomensurabilitatea și incomparabilitatea Holocaustului, și adepții curentului de gîndire care, fără a fi negaționist, consideră că o crimă e egală cu altă crimă la fel de odioasă, chiar dacă desăvîrșită cu
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva cuvinte, de milă./ Nu vă uitați că vi s-ar face silă. E-o zdreanță./ O ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită citat și ecoul poemului, pentru esențialitatea lui de text biblic: " Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,/ scoate-mă la loc larg, căci sunt la strâmtoare! Ai milă de mine, căci mă ofilesc!/ Vindecă-mă, căci îmi trenmură oasele!/ Sufletul mi-i îngrozit
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
ardeleni. Spiritul ludic (Ioanichie Olteanu scrie balade parodic-umoristice) și propensiunea livresc-intertextuală (Radu Stanca și Doinaș prelucrează motive elegiace din antichitatea elină) i-au determinat pe semnatarii prezentei exegeze să-i considere pe "cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina Commedia etc.) și în critica și eseistica lor
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
unde pieri/ cu pălăria lui de pai cu tot.// Și eu pornind să-l urmez/ mă-mpiedic de mușuroaie/ în ruguri de mure/ și iarbă neagră// și Drumul Subțire cade la orizont/ de cealaltă parte/ - cealaltă parte...". În "casa cu ecouri tîrzii" (un vers repetat obsesiv în poemul de dragoste al lui Ștefan Bănulescu pentru Florența Albu: "Nu vreau, nu vreau să ard, nu vreau să mor!") a Vieții Românești nr. 3-4, cei doi scriitori dispăruți își și ne vorbesc din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
cele mai incomode. "Buclele" care "complică lucrurile" sînt, evident, simbolice. Erou suficient de interesant, acest Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
una-alta, privim fotografia de pe prima pagină și citim legenda: "Trotuarele bulevardelor noastre SAU transformat în..." Mai contează în ce Sau transformat trotuarele cînd ditamai greșala de ortografie ne ia ochii? Apeluri fuzionarisme și războiri Ziarul CURIERUL NAȚIONAL se face ecoul unui apel al Camerei de Comerț și Industrie: "ROMÂNI! CUMPĂRAȚI PRODUSE FABRICATE ÎN ROMÂNIA!" Acest apel, lăudabil în esență, ar avea poate nevoie de cîteva precizări. Nu e sigur că produsele fabricate azi în România vor mai fi fabricate și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
scenă. Restul e hărmălaie, nu tăcere. Poate că Liviu Ciulei este mai înțelept acum, decît atunci cînd a montat Furtuna sau Visul, dar această înțelepciune îl îndepărtează de nevoia de a se bucura a spectatorului. De a se bucura, prin ecoul stîrnit în sufletul lui de tragedia personajelor. Evident, în teatrul românesc este nevoie de reperul simplității, al adevărului din text, al orgoliului de a fi inteligent și talentat prin ceilalți. Și din acest punct de vedere, s-ar putea ca
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
pe șoptite, cu ochii fixați în tavan, pe pereți... Amintiri dintr-o copilărie furată. Iar titlul volumului la care ne referim sună convingător: Exerciții de memorie (absolut necesare, deoarece nu se cuvine a uita nimic din cele întîmplate, aducerile-aminte fiind ecoul faptelor reverberate în memoria tînără, atît de legată de prezent, însă și de trecut, gata să fixeze profund ceea ce-l privește direct pe individ, ceea ce e plăcut, în comparație cu ceea ce e neplăcut, precum și ceea ce coincide cu propriile convingeri). Prin exercițiu, aducerile-aminte
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
în memoria tînără, atît de legată de prezent, însă și de trecut, gata să fixeze profund ceea ce-l privește direct pe individ, ceea ce e plăcut, în comparație cu ceea ce e neplăcut, precum și ceea ce coincide cu propriile convingeri). Prin exercițiu, aducerile-aminte sînt un ecou reverberat al celor trăite și învățate de copii, de adolescenți. Cităm pe sărite din multitudinea de suveniruri: " Prima mea amintire în legătură cu comunismul sau cu una dintre fațetele sale este destul de veche. Aveam cinci sau șase ani și-i spuneam mamei
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
durere pentru cititorii lui Rebreanu amintirea epocii de mare răscruce cînd Apostol Bologa în loc să se spînzure a intrat la Gestapo". La fel de critic au scris despre acest tragic, totuși, eveniment și Arghezi,Vladimir Streinu, Ion Caraion și Miron Radu Paraschivescu, în Ecoul. Acesta din urmă a scris: "E o moarte mai grea, fiindcă n-o poate reabilita nimeni. Și nimeni n-o poate slăvi... Cu mult înainte de a fi murit, el era un cadavru viu. Moartea lui de acum cîteva zile e
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
doctrina țărănistă (Mihalache, dr. N. Lupu, chiar Madgearu i-au stat aproape), bine abandonată, în 1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care n-a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
a avut o carieră muzicală, s-a căsătorit cu sculptorul Heppe de Moor, decedat în 1991, are două fiice ajunse la vîrsta maturității, a studiat tîrziu arhitectura și istoria artelor și a debutat literar în 1991) și un mănunchi de ecouri critice (favorabile toate) la cărțile apărute și traduse în germană - ceea ce a facilitat considerabil dialogul nostru. Știam că Margriet de Moor practică o anume autoreflexivitate literară, că story-urile romanelor ei sunt minimaliste, că povestea se autopovestește, că glasul, cîntecul sau
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Irina Coroiu Pe ecranele autohtone sunt lansate simultan trei pelicule care și-au disputat întâietatea și pe alte meridiane, cu un decalaj de distribuție neglijabil. E drept, The Beach/ Plaja ajunge în România cu ecouri defavorabile, care însă incită. Și nu atât prestația lui Leonardo DiCaprio interesează, cât cea a lui Danny Boyle. Mai ieri tânăr furios al new free cinema-ului britanic, care cucerea premiile BAFTA unul după altul pentru Shallow Grave/ Mormânt descoperit
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
comuniste. Fiind vorba, adeseori, de scriitori cu notorietate, ca G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Petru Dumitriu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Andrei Pleșu și Augustin Buzura, intervențiile respective au avut ecou, primind nu numai confirmări din partea altor comentatori, ci și riposte. Gheorghe Grigurcu a răspuns minuțios, la timpul potrivit, tuturor obiecțiilor și admonestărilor. în volumul Amurgul idolilor el a inclus și replicile la replici, conferind lucrării și caracterul de dosar al
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
nu va avea mai mult de 100 de texte -; s-ar putea s-o închei în cîțiva ani (Deocamdată, am încheiat un "deceniu" al acestei cărți - în 1989 apărea Abece-Dor, în 1999 - Yin Time.). N-are rost să trăiești cu ecoul, de aceea prefer repetiției tăcerea. Dacă vrei, critica și proza sunt "proviziile" mele literare pentru perioada cînd nu voi mai scrie poezie. M.V.: Credeți că ultima dv. carte va fi scrisă cu mult înainte de moarte? E.G.P.: Ultima carte o scriu
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
căprioară, vînat rar din pădurile de la Horga-Bursuci. I se face loc între celelalte. În lumina poliedrelor de sus, fragedele bucăți de carne brună au reflexe de sidef". Peisajele sînt dichisite coloristic, lucrate cu o migală în care eufonia pare un ecou al imaginii picturale, precum la Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
le răspundă, chiar și când rămâne de una singură, la masa de scris. Jurnalul, intitulat Ceruri nomade, cuprinde însemnări referitoare la perioada 1990-1996. Un volum anterior, Nori peste balcoane, se referea la perioada dinaintea revoluției și n-a rămas fără ecou în România. Ambele cărți impun prin gravitate, prin capacitatea de a înțelege de la distanță istoria recentă a unei țări constrânse la o originalitate tragică și printr-un surprinzător sentiment al responsabilității (pe autoare o îndurerează situații pe care noi înșine
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
temeiul unor ample analize și incursiuni în istorie, cu o frenezie informativă copleșitoare. Neîndoios, Adrian Marino e cel mai de seamă teoretician literar pe care l-a avut literatura română, un constructor în această direcție și o personalitate cu meritate ecouri universale. Drept care ni s-a părut mai mult decît surprinzătoare cotitura d-sale de după 1989, cînd a părăsit aproape abrupt studiile de teorie literară și comparatistice, îndreptîndu-se spre comentariul politic-ideologic, brusc înstrăinat de ce lăsa în urmă: În timp ce eu aveam preocupări
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]