1,061 matches
-
acompaniază imaginea. Tipul de formă pe care se bazează ecranizarea implică cunoașterea entității filmului și a relației sale cu alte tipuri de elemente. Totodată, cercetarea filmului ca artă ia în considerare modul prin care reprezentarea cinematografică ia parte. La nivelul ecranizării cinematografice își face simțită prezența stratul aspectelor vizuale, care se află în relație cu simbolurile imaginilor. Prin intermediul stratului aspectelor vizuale se face corespondența dintre realitatea obiectului și reprezentarea obiectului. Ceea ce percepem este realitatea refăcută cu ajutorul aspectelor vizuale, redată prin eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Traducerea operei literare presupune, de asemenea, o stare neutră a operei în timpul executării ei, o diferență dată de modul de reprezentare a obiectivităților, în situațiile date, dar și de modul în care ele apar. La fel se întâmplă și cu ecranizarea unui roman sau jucarea unei drame. "În drama scrisă sunt [...] două texte diferite: textul principal, i.e., cuvinte și propoziții vorbite de persoana reprezentată, și părți de text (indicații scenice), de exemplu, "informații" oferite de autor"19. În timpul prezentării, anumite elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
geniului său, de speță comică, la eroziunea de orice fel. Și aceea temporală, care "schimbă" valorile (teoria lui E. Lovinescu), instituind o distanță între creație și înțelegerea valorii ei. Și celălalt tip, născut din frecventarea asiduă a operei, din recitirea, ecranizarea (de nu puține ori,...ecranarea), răstălmăcirea ei prin exercițiul paricid al regizorului etc. Cațavencu, Farfuridi & comp., Zoe și Trahanache, Jupîn Dumitrache, "bobocul" Conu Leonida, cu Efimița aferentă convoacă o lume "neexistentă", sublimă în cheia comicului. Cațavencu, pentru a lua exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație, al literaturii de groază, legenda astfel modificată fiind menținută în atenție prin dramatizări și prin numeroase ecranizări. Ediții: Povestire despre Dracula Voievod, în I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; reed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 200-214; [Povestiri despre Dracula Voievod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
de Hemingway, pentru 100 pesoși lunar, devenind proprietatea sa la 28 decembrie 1940. Prețul de cumpărare a fost de 18500 pesoși (pesosul fiind, la acea vreme, echivalent cu dolarul), banii provenind din drepturile de autor primite de la studiourile "Paramount" pentru ecranizarea romanului " Pentru cine bat clopotele". Se spune că "Paramount" i-ar fi trimis un cec de 100000 dolari, la primirea căruia Hemingway ar fi exclamat "avem bătrânețea asigurată"! Casa a fost construită în 1887 de arhitectul catalan Miguel Pascal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mulți alții, căci multora le inoculase Titel, în epoca de care vorbesc, microbul cinefilic. Erau filme pentru care făcuse obsesie, vorbea despre ele tuturor cu pasiune, le crea văzând cu ochii o legendă. Îmi amintesc, dintre acestea, de Inimă rece, ecranizarea unui basm german, sau de tulburătorul N-a dansat decât o vară, cu Ulla Jacobsson, văzute și răsvăzute, comentate în fel și chip. Tot astfel s-a întâmplat mai târziu cu Umbrele strămoșilor uitați al lui Paradjanov, pe care Sorin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
reflecție ironică, ci prin enormul glumei proaste. În volumul care-i este consacrat, Bric‑à‑brac. Du cau che‑ mar réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui auto dafé simbolic, „un feu de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orice navă franceză sau spaniolă, în timpul războaielor napo leoniene de la începutul secolului al XIX-lea. Jack Aubrey și medicul Stephen Maturin sunt personajele a aproximativ 20 de romane publicate de Patrick O’ Brian între 1969-1999 (primul e cunoscut și prin ecranizarea omonimă, Master and Commander), eposuri pasionante cu bătălii navale, furtuni, călătorii, insule și capcane fatale corăbiilor ina mice. Precizia detaliilor istorice și tehnice l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
regia Steven Spielberg), cu Dustin Hoffman în pielea Căpitanului. Nordhoff și Hall, în Mutiny on Bounty, în 1962 (regia Lewis Milestone), dar și într-un Bounty din 1984 (regia Roger Donaldson). Daniel Defoe a avut și el parte de câteva ecranizări, între care un Robinson Crusoe, în 1997 (regia Rod Hardy și George Miller). O sinteză a câtorva romane de Patrick O’ Brian au fost transpuse cu precizie de frescă marină în Master and Commander : The Far Side of the World
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
romanul Toate pânzele sus ! al lui Radu Tudoran, apărut în1954, și reeditat, apoi, de nenumărate ori. A fost una dintre cele mai gustate cărți ale adolescenților din întreaga epocă socialistă, iar succesul său de piață a fost confirmat de o ecranizare a lui Mircea Mureșan, în 1976. Fiorul escapist al călătoriei pe mare, cu o corabie veche, într-o vreme a închiderii ideologice extreme, a dus la transformarea unui epos tineresc într-un mit al aventurii, prin definiție. Straturile lui de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lui Rob Marshall, Pirates of the Caribbean, a avut, evident, mare succes, pentru că imaginea e întotdeauna mai eficientă decât cuvântul, iar filmul e arta care a concurat cel mai puternic literatura, după Al Doilea Război Mondial. Din ce în ce mai des, în defavoarea ei. Ecranizarea romanului lui Tudoran, purtând același titlu (începând cu 1976, regia Mircea Mureșan), a consacrat definitiv epopeea călătoriei lui Anton Lupan de pe țărmul României până în Țara de Foc. Cele 12 episoade au confirmat nu numai impactul poveștii apărute în 1954, dar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre mase), trebuia să accepți anumite concesii. Ecranizările (o soluție de ieșire din impas !) erau evazioniste, dar, până la urmă, (tot) ideologice ; filmele istorice erau ideologice ; până și comediile erau ideologice... ! Comunismul a însemnat nu doar frig și frică, ci și o secetă prelungită de povești adevărate : adevărul era
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost un thriller combinat cu o dramă una dintre cele mai reușite încercări de a scoate evenimentul istoric de sub tirania (pompoasă) a filmului istoric și de a-i reda dimensiunea umană. Legături bolnăvicioase (debutul lui Tudor Giurgiu) a fost o ecranizare (a romanului omonim scris de Cecilia “tefănescu) și totodată un autentic love story ce (re)aducea ceva care, dacă a existat vreodată, a fost mai mult un accident : intimitatea. California Dreamin (nesfârșit) a fost cea mai ambițioasă combinație de genuri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vârstă ? Alex. Leo Șerban : Eu văd mai multe puncte de ruptură decât de continuitate. Ruptura este mai ales față de ceea ce spuneam mai sus : un anumit tip de cinema esopic, greoi și pretențios. De asemenea, nu constat un mare apetit pentru ecranizări - cel puțin ale unor opere clasice. Acestea erau, de altfel, cele două „mameleș ale cinematografului (care-și merită acest nume) de dinainte de ’89 : filmul-parabolă și ecranizarea (uneori, ele se combinau). Amândouă ilustrau o noțiune - foarte discutabilă astăzi și inerent datată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de cinema esopic, greoi și pretențios. De asemenea, nu constat un mare apetit pentru ecranizări - cel puțin ale unor opere clasice. Acestea erau, de altfel, cele două „mameleș ale cinematografului (care-și merită acest nume) de dinainte de ’89 : filmul-parabolă și ecranizarea (uneori, ele se combinau). Amândouă ilustrau o noțiune - foarte discutabilă astăzi și inerent datată - despre „filmul de artăș. Continuitatea o văd mai ales prin relație cu câteva titluri ale unor cineaști majori : Reconstituirea al lui Pintilie, Proba de microfon al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lor (după Revoluție) și pentru că este vorba despre oameni obișnuiți. Nu este nimeni excepțional în această poveste și aici am putea vedea încă o eventuală polemică (implicită) cu ceea ce era cinemaul românesc până în 89, adică nu prea se mai fac ecranizări, nici filme istorice (slavă Domnului !), care erau pline de personaje excepționale, exemplare ș.a.m.d. Acum avem oameni obișnuiți și cred că aceștia sunt lucrul cel mai bun care i s-a întâmplat cinemaului românesc în ultimul timp. A.O.
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lăsat așteptată. Fix opt ani despart La moara cu noroc, filmul din 1956 al lui Victor Iliu, de Pădurea spânzuraților al lui Liviu Ciulei, din 1964 (Premiul de Regie la Cannes un an mai târziu). Ca o coincidență, amândouă sunt ecranizările unor texte clasice scrise de scriitori transilvăneni, care au fost pentru o vreme contemporani : Ioan Slavici și Liviu Rebreanu. Amândouă sunt în alb-negru. Și amândouă sunt considerate, la rândul lor, clasice : despre filmul lui Iliu se vorbește deseori ca despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe alocuri, Pădurea spânzuraților vorbește despre un caz de nesupunere militară din urmă cu 50 de ani, dar tonul său rezonează atât de evident cu o sensibilitate cinematografică actuală (în acel moment), încât devine greu să-l plasezi în categoria ecranizărilor în costume. Imaginea (realizată de Ovidiu Gologan, care lucrase și pentru La moara cu noroc) este uluitoare, furnizând câteva momente antologice care încă sunt analizate în școlile de film ; jocul actorilor este perfect de la un capăt la altul, cu două
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înregistrând aproape subiectiv funia spânzurătorii și reușind să transmită un sentiment interior profund de neliniște și teamă. Reconstituirea lui Pintilie cu care Pădurea... lui Ciulei formează un fel de diptic canonic pentru istoria filmului românesc este și ea oarecum o ecranizare ; spun oarecum deoarece nuvela lui Horia Pătrașcu (care a dat și titlul filmului) era de fapt bazată pe un fapt real, iar filmul o folosește mai mult ca argument : doi tineri delincvenți arestați de miliție sunt aduși la locul încăierării
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a se vedea filmulețele suprarealiste ale lui Buæuel și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit camera subiectivă : personajul povestitor e sinonim cu camera de filmat), asemenea tentative au fost fără urmări, fiind relegate în colțul de nișă al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-a reușit să strecoare mai mult de o mână de titluri (printre care 100 lei, subestimatul film al lui Mircea Săucan din 1973) inspirate de Noul Val. De o oarecare libertate (firește, cât se poate de relativă) beneficiau doar ecranizările, în care, în anumite limite, regizorii își puteau permite să citeze formule cinematografice la zi. Incidența subiectivității în filmul românesc punea probleme la fel de spinoase, iar regizorii se fereau să ia taurul de coarne. Cum partidul (care controla totul) nu obosea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură, producând versiuni tragic ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea numeroase pentru a le aminti aici ; dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un exemplu fericit de lirism bine controlat, ce transpune intimitatea pudică a poveștii într-un stil perfect adecvat subiectului. în acest caz, mereu inspiratul de literatură Veroiu (care debutase în 1970, alături de Dan Pița, cu un film-în-tandem Nunta de piatră , ecranizare artistică a unor nuvele de Agârbiceanu) a reușit un transfer inteligent de intensitate dinspre spiritul cărții spre semnificantul filmului, ajungând într-un mod total empiric și cu siguranță inocent la o suprapunere subtilă de discursuri (vizual/sonor) ce amintește de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cărții spre semnificantul filmului, ajungând într-un mod total empiric și cu siguranță inocent la o suprapunere subtilă de discursuri (vizual/sonor) ce amintește de experimentele cinematografice ale lui Marguerite Duras. Dar perioada de dinainte de 89 este marcată de două ecranizări puternice, ce reprezintă, fiecare în parte, două modalități viabile de a transpune modern literatura. Prima este De ce trag clopotele, Mitică ?, filmul proscris al lui Pintilie din 1982, retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altfel, un fel de sequel la Reconstituirea, cu Televiziunea devenită personaj principal (antieroul filmului, jucat chiar de regizor, ajunge el însuși caz de reportaj televizat, într-un final premonitoriu ce substituie imaginii cinematografice imaginea micului ecran...) ; O lacrimă de fată, ecranizare a unui banal roman polițist de succes în epocă, folosește premisa literară mai mult ca un pretext pentru (încă) o reflecție asupra puterii imaginii de a dezvălui adevărul (filmul, realizat în priză directă și folosind mijloacele reportajului, este și un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]