1,171 matches
-
dezlănțuie și, în curînd, doar la vestea sosirii lor, convertirile se înmulțesc. De fapt, Ludovic al XIV-lea nu ignoră nici în ce condiții sînt obținute aceste convertiri, nici că mai există încă protestanți. Totuși, la 18 octombrie 1685, semnează Edictul de la Fontainebleau revocîndu-l pe cel din Nantes. Pastorii au 15 zile pentru a părăsi regatul, dar emigrarea este interzisă celorlalți reformați, sub pedepsele cele mai grave. 200.000 dintre ei părăsesc totuși Franța pentru a se refugia în țările Europei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
El a fost, în timpul vieții sale, atît de absolut încît a trecut pe deasupra tuturor legilor pentru a-și impune voința. Prinții și nobilimea au fost oprimați. Parlamentele nu mai aveau putere: ele erau obligate să primească și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît cerea vreun pic de ajutor și i se acorda mai mult decît ceruse. Clerul se îndatorase oribil de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
el să-l conducă, dar în care ducele du Maine, prinț *legitimat, să joace un rol important. Regentul refuză această împărțire a puterii și determină anularea testamentului de către parlamentul de la Paris, care recîștigă, în schimb, dreptul deplin de critică (critica edictelor regale), drept de care Ludovic al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă de reacție împotriva lungii domnii precedente: reacție politică, cu crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Machault d'Arnouville, controlor general al Finanțelor din 1745, creează în 1749 un nou impozit, a douăzecea parte (din venit), exercitat asupra veniturilor tuturor supușilor, oricare ar fi ei. În fața acestei atingeri la privilegii, reacția este imediată: parlamentele refuză înregistrarea edictului de instituire, stările din Bretagne și din Languedoc și Adunarea clerului protestează și refuză să plătească. În cele din urmă, regele cedează în parte și renunță la a impune a douăzecea parte clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe abatele Terray la controlul general și pe d'Aiguillon la secretariatul de stat al Afacerilor străine, care formează împreună cu Maupeou "triumviratul". Sprijinit de rege, Maupeou întreprinde o profundă reformă a justiției, a cărei forță politică este considerabilă. Într-adevăr, edictul din 1771 decide că competența parlamentului de la Paris este divizată în favoarea a șase consilii superioare și că magistrații nu vor mai fi proprietarii funcțiilor lor, ci numiți de rege. Măsura este aplicată parlamentelor de provincie care i-au susținut pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dizgrațiat în 1749. Acesta cere imediat înlăturarea lui Maupeou și recheamă parlamentele, decizie luată cu scop de calmare, dar plină de consecințe dezastruoase pentru monarhie: parlamentele nu întîrzie, într-adevăr, să reia opoziția lor sistematică prin intermediul dreptului la critică (a edictelor regale). Dar, în același timp, Maurepas sugerează regelui să cheme la treburile statului oameni de prim plan, în special pe Vergennes la Afacerile străine și mai ales pe Turgot la Controlul general. Turgot. Chiar de la început, acesta din urmă îi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
proprietățile funciare și suprimă de asemenea *jurandele, metrizele și corporațiile, făcînd astfel ca munca să fie liberă. Ministrul are și alte proiecte, dar măsurile luate deja lovesc prea multe privilegii. Regele opune rezistență mai întîi impunînd parlamentului de la Paris înregistrarea edictelor din ianuarie 1776, apoi cedează unei intrigi conduse de regină și îl dizgrațiază pe Turgot la 12 mai 1776. Necker. În săptămînile care urmează, corvoada regală și corporațiile sînt restabilite. Atunci Maurepas sugerează să se apeleze la bancherul de origine
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
toți nobili. Adunarea respinge principiul egalității în fața impozitului și critică gestionarea ministrului, pe care regele îl îndepărtează în aprilie 1787 și îl înlocuiește cu Loménie de Brienne, arhiepiscop de Toulouse. Brienne îi îndepărtează pe notabili și înregistrează, în august 1787, edictul instituind subvenția teritorială, în cursul unei ședințe prezidate de rege (lit de justice) pe care parlamentarii o declară ilegală. Ludovic al XVI-lea ripostează exilînd parlamentul la Troyes. Un compromis permite întoarcerea lui în octombrie, în aplauzele poporului, care vede
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Alianța este deci fragilă între parlamentarii care-și apără puterea și privilegiile, nobilii preocupați să continue să domine stările provinciale, acolo unde ele există, și patrioții din starea a treia care cer o monarhie temperată și suprimarea privilegiilor. Revolte împotriva edictelor lui Lamoignon izbucnesc la Paris, la Rennes, la Grenoble. La 8 august, Brienne convoacă stările generale pentru 1 mai 1789 cu scopul de a găsi o soluție crizei financiare și, la 25 mai, îi prezintă regelui demisia sa. Către stările
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Galia 70-96 Domnia Flavilor 90 Înființarea provinciilor din Germania 96-192 Domnia Antoninilor 121-122 Hadrianus în Galia 165 Începutul epidemiei 177 Martiri creștini în Lyon 193-235 Dinastia Severilor 197 Prădarea orașului Lyon Începutul sec. III Irineu, episcop de Lyon 212 Edictul lui Caracalla 253 Invazia Galilor 260 Postumus înființează Imperiul galilor 260-268 Gallienus, împărat 284-305 Dioclețian, împărat 285-286 Revolta bagauzilor 310 Viziunea lui Constantin cel Mare 314 Conciliul din Arles 324-337 Constantin, împărat 334-363 Dinastia constantiniană 360 Julian proclamat împărat la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1574 Moartea lui Carol al IX-lea. Henric al III-lea 1584 Moartea ducelui de Anjou. Henric de Navarra, prezumtiv moștenitor 1588 Invincibila Armada 1589 Asasinarea lui Henric al III-lea. Henric al IV-lea 1598 Tratatul de la Vervins 1598 Edictul de la Nantes 1608 Champlain întemeiază Quebec-ul 1609 Galileo Galilei pune la punct luneta astronomică 1610 Asasinarea lui Henric al IV-lea. Ludovic al XIII-lea 1618 Începutul Războiului de Treizeci de Ani 1624 Richelieu intră în Consiliu 1627-1628 Asediul orașului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Fronda 1659 Tratatul Pirineilor 1661 Moartea lui Mazarin. Începutul domniei personale a lui Ludovic al XIV-lea 1667 Racine: Andromaca 1672-1678 Război cu Olanda 1682 Curtea se instalează la Versailles 1683 Moartea lui Colbert 1683 Turcii asediază Viena 1685 Revocarea Edictului de la Nantes 1687 Newton: Principia mathematica 1688-1689 Revoluția engleză 1702-1714 Război de succesiune în Spania 1701 "Marea iarnă" 1715 Moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic al XV-lea 1715-1723 Regența ducelui de Orléans. Sistemul lui Law 1726-1743 Cardinalul Fleury
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are deci o semnificație care depășește simpla noțiune ornamentală: pot fi considerate un mijloc de exprimare și o primă formă de scriere, ceea ce André Leroi-Gourhan numise picto-ideografie. Poliptic. Document care dă descrierea unui mare domeniu din epoca carolingiană. Pragmatica sancțiune. Edict ce reglează un ansamblu de afaceri (gr. pragma, acțiune, afacere) care privesc o țară sau o chestiune deosebită. Acest nume a fost dat regulamentului dat de Carol al VII-lea la sfîrșitul Adunării clerului la Bourges în 1438. Acest act
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
religioase (1562-1584), 187 Începutul războiului, 187 Noaptea Sfîntului Bartolomeu, 188 Uniunea Calvinistă și Liga Sfîntă, 188 Criza din anii 1584-1598, 189 Războiul celor trei Henri, 189 Henric al IV-lea, 190 Ridicarea regatului sub Henric al IV-lea (1598-1610), 191 Edictul din Nantes, 191 Restaurarea autorității regale, 192 Sully și redresarea financiară și economică, 192 Documente: 1. Un episod din războaiele religioase în Auvergne, 193 2. Loialitate monarhică, patriotism și toleranță în 1610, 195 16. Franța lui Richelieu și a lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
17.Domnia personală a lui Ludovic al XVI-lea (1661-1715), 211 Întărirea autorității monarhice și realitățile economice, 211 Regele și colaboratorii săi, 211 Intendentul în provincie, 213 Colbert, finanțele și economia, 213 Afacerile religioase, 214 Gallicanismul și jansenismul, 214 Revocarea Edictului din Nantes, 215 Reforma catolică, 216 Războaiele Olandei și ale Ligii de la Augsburg, 217 Războiul de succesiune a Spaniei, 218 Secolul lui Ludovic al XIV-lea, 219 Regele și idealul clasic, 219 Versailles, 220 Reversul Marelui Secol, 220 Document: Ludovic
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dumnezeu. În perioada de persecuție creștinismul s-a dezvoltat în sine și și-a format o imagine amplă asupra lumii din care se va dezvolta ulterior cultura medievală. Acesta începe să se impună după începutul secolului al IV-lea, odată cu edictul de toleranță a lui Galerius (311) și cel de la Milano (313), având loc turnura constantiniană 3, după care religia creștină este în primă etapă tolerată, apoi devenind una dintre religiile oficiale ale Imperiului Roman. Ulterior ea încearcă să se impună
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
catolici și protestanți ci și în interiorul fiecărei componente a bisericii în parte. Putem vorbi despre conflicte în interiorul bisericii și acum ne gândim mai ales la efectul contrareformei, iar în partea reformată între diversele curente religioase. Astfel în spațiul german după edictul de la Worms 25 (1521) ridică în Germania problema doar a două variante ale creștinismului: lutheranismul și catolicismul. Celelalte curente protestante, cum ar fi calvinismul, baptismul sau anabaptismul nu au fost acceptate și credincioșii au fost marginalizați și oprimați și de către
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sunt și cele cincisprezece probleme sintetizate de către Albert cel Mare128, care reprezintă sursa pentru doctrina oficială a bisericii. În 1270, pornind de la textul lui Thomas d'Aquino și cel al lui Albert cel Mare, Etienne Tempier, episcopul Parisului, dă un edict prin care sunt interzise concepțiile susținute de averroism. Chiar dacă doctrina averroistă a fost marginalizată de către biserică prin interzicerea tezelor considerate averroiste, acesta rămâne activ atât prin susținere respectivelor teze în diferite universități (Singer de Brabant își susține în continuare opinia
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
traducă și Vechiul Testament din ebraică. Astfel a apărut prima traducere a Bibliei într-o limbă națională. După dieta de la Worms, când în data de 8 mai 1521 Luther a fost declarat eretic, împăratul Carol Quintul nu pune imediat în aplicare edictul, iar ulterior concepțiile reformiste s-au răspândit foarte repede. Dieta de la Spira 1526 a lăsat la libera alegere a prinților să decidă singuri dacă vor aplica edictul de la Worms, acesta fiind primul pas spre separarea celor două biserici, ulterior în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Luther a fost declarat eretic, împăratul Carol Quintul nu pune imediat în aplicare edictul, iar ulterior concepțiile reformiste s-au răspândit foarte repede. Dieta de la Spira 1526 a lăsat la libera alegere a prinților să decidă singuri dacă vor aplica edictul de la Worms, acesta fiind primul pas spre separarea celor două biserici, ulterior în 1529 în cadrul celei de-a doua diete de la Spira, li s-a cerut luteranilor să păstreze respect pentru Biserica Romano-Catolică, lucru pe care l-au refuzat protestând
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
primul pas spre separarea celor două biserici, ulterior în 1529 în cadrul celei de-a doua diete de la Spira, li s-a cerut luteranilor să păstreze respect pentru Biserica Romano-Catolică, lucru pe care l-au refuzat protestând împotriva unui astfel de edict. Tendința spre separare a continuat astfel că în 1530 este prezentată Confesiunea de la Augsburg, numită Confessio Augustana, prezentată de Filip Melanchton și semnată de șapte prinți și două orașe. Aceasta nu a fost acceptată de către catolici, mai ales cele trei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Anglicană era independentă, din punct de vedere dogmatic ea respecta tradiția catolică. Nu trebuie uitat că regele Angliei avea o educație riguroasă din punct de vedere religios și s-a opus reformelor lui Luther fiind în 1521 de acord cu edictul de la Worms. Pentru a defini în mod clar credința în cadrul bisericii anglicane s-a emis Actul pentru înlăturarea diversității părerilor, care conținea șase articole privind credința ce trebuia urmată de englezi: transsubstanțialitatea, împărtășirea sub o singură formă, celibatul clerului, voturile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
38. O adeveresc, de asemenea, cunoscutele stihuri din "Steaua imnului": "Să port - sub raze deget șters înting - / Un liniștit, un rar și tânăr mugur / Prin ger mutat, prin tufele de zinc,/ La stăncile culcate: să le bucur", sau cele din "Edict": "Din roua caratelor sună, / geros, amintit ce-ru-le"39 [s.n.]. Aparentul peisaj vesperal sugerat de expresia "modùl unei seri eventuale"40, nu evocă, așa cum pare la prima vedere, vreun moment anume din apologul poesc, ci spațiul propriu invenției poetice, în general
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prepuțuri sau tăierea împrejur cum spun ei cam rușinați de apucătura ticăloasă, a fost la începutul fanatismului mozaic o adevărată întrecere cerută de rabini și foarte și plăcută lui Iahwe, pînă ce împăratul Hadrian, în anul 131 a dat un edict prin care le-a interzis mîrșăvia sub pedeapsa cu moartea. Timp de peste 300 de ani, în vremea cînd au apărut manuscrisele ,,apocalipti-ce” ale ivriților, este chiar perioada fanatismului mozaic unde vînătoarea de prepuțuri, la început de la filisteni, apoi de la celelalte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din Siria, ivriții au fost ajutați și de către romanii care se arătau interesați de regiune. Țara a fost condusă de clanul macabeilor ca mari rabini iar Ioan Hyrcan(135-134 î.e.n.) se proclamă rege și mare rabin al templului din Ierusalim. Edictul împăratului roman Hadrian, care a curmat drăgălășenia ivriților cu puterea romană din timpul lui Traian, a dus la răscoala lui Bar-Kochba din anul 132 și a ținut trei ani de glume proaste și moarte prin sabie pînă ce romanii i-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]